ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2629/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, conform prevederilor art. 1 respectiv art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 actualizată a contenciosului administrativ respectiv art. 194 și urm C. proc. civ., a solicitat anularea Raportului de control nr. x/25.10.2019 și a măsurilor dispuse în cuprinsul acestuia, respectiv obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 94 din data de 29.01.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 23.02.2021 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 79 din data de 5 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 79 din data de 5 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond a reținut faptul că, raportul de control nu poate fi calificat drept act administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că acesta nu este susceptibil să producă prin el însuși efecte juridice, în sensul de a naște, modifica sau stinge raporturi juridice. Astfel raportul de control nu are un regim juridic specific, ci cuprinde unele constatări cu privire la neregulile constatate de CAS, respectiv neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către recurenta-reclamantă, această operațiune având valoarea juridică a unui fapt material.

S-au mai reținut dispozițiile art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 care stabilesc natura civilă a relațiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări, precum și a decizie a Curții de Apel Iași cu nr. 75/2018.

Or, în litigiul dedus judecății prin actul de control contestat, recurentei-reclamante i s-au impus măsuri concrete, apte să producă efecte juridice prin ele însele.

De asemenea, raportul de control este emis de o autoritate publică -structura de control conform art. 1 lit. a) din Ordinul nr. 1012/2013, în regim de putere publică și produce efecte juridice în ceea ce privește obligativitatea luării masurilor care se impun.

Având în vedere că Ordinul nr. 1012/2013 în art. 5.2.3.6 prevede faptul că, Raportul de control poate fi contestat în condițiile legii, instituindu-se o procedură administrativă de contestare specifică doar actelor administrative, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de control nr. x/25.10.2019 și a măsurilor dispuse în cuprinsul acestuia, respectiv obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea dedusă judecății reținând, în esență, că raportul de control nu poate fi calificat drept act administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că acesta nu este susceptibil să producă, prin el însuși, efecte juridice, în sensul de a naște, modifica și stinge raporturi juridice, ci cuprinde constatări cu privire la neregulile constatate de CAS în privința modului de îndeplinire, de către reclamantă, a obligațiilor asumate prin contractul de furnizare medicamente, iar această operațiune are valoarea juridică a unui fapt material.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente cauzei, respectiv ale dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că potrivit motivului de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este greșită.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Cu alte cuvinte, pentru a fi considerat act administrativ, trebuie să fie vorba de un act unilateral, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

În speța dedusă judecății se constată că, prin Raportul de control nr. x/25.10.2019 emis de intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, au fost constatate: 1. Neconcordanțe între programul de lucru declarat la CAS Vrancea și cel afișat la sediul farmaciilor: 2. Eliberarea unor prescripții medicale pe numele unor persoane decedate; 3. Disfuncționalități la punctele de lucru verificate respectiv: prescripții medicale eliberate în afara programului de lucru declarat, prescripții eliberate în lipsa farmacistului; și au fost dispuse următoarele măsuri:

- Sancționarea S.C. A. S.A. prin diminuarea cu 5% a sumei cuvenite pentru luna octombrie 2019;

- Sancționarea cu avertisment scris pentru neconcordanța între programul afișat și programul declarat la CAS Vrancea;

- Remedierea disfuncționalităților privind afișarea graficului de lucru al personalului pentru luna în curs și semnat de farmacistul șef, afișarea în farmacie/oficină la loc vizibil numele casei de asigurări de sănătate cu care se află în contractul, precum și datele de contract ale acesteia inscripționarea prețului pe ambalajul individual al fiecărui medicament privind nerespectarea Ordinului nr. 106/32 din 3 februarie 2015 pentru aprobarea Regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a comisiilor naționale și a comisiilor de evaluare a furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale, de medicamente și dispozitive medicale, de medicamente și materiale sanitare, precum și a metodologiei-cadru de evaluare a furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale, de medicamente și materiale sanitare;

- Sancționarea cu avertisment scris pentru eliberarea rețetelor cu nerespectarea prevederilor legale privind prezența farmacistului, eliberarea în programul declarat la CAS Vrancea, asumarea prin semnătură electronică extinsă-calificată a farmacistului prezent la program și semnate olograf de acesta, existența în farmacie a tokenului farmacistului în prezența acestuia;

- Recuperarea sumei de 24,63 RON reprezentând contravaloarea prescripției medicale seria x 10602 eliberată după data decesului asiguratului;

- Recuperarea prin reținere sau refuzul la plată după caz a sumei de 3753,96 RON reprezentând contravaloarea prescripției medicale eliberate de la B. fără consimțământul informat în scris al asiguratului privind diferența de preț.

Înalta Curte va avea în vedere că, actul administrativ este definit ca fiind o manifestare unilaterală de voință a unei autorități publice, cu caracter individual sau normativ, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, în regim de putere publicăm în vederea executării ori a organizării executării legii, iar noțiunea de contencios administrativ, așa cum este definită de art. 2 lit. f) din Legea contenciosului administrativ, reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Sub acest aspect, relevante sunt dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public", precum și cele prevăzute de art. 8 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii."

Din conținutul raportului de control rezultă că acesta reprezintă un act administrativ, având în vedere că autoritatea pârâtă a stabilit o serie de nereguli constatate ca urmare a controlului desfășurat și a dispus o serie de măsuri în sarcina recurentei-reclamante, respectiv sancționarea acesteia cu diminuarea sumei cuvenite cu 5%, avertisment scris etc., iar aceste dispoziții au fost emise în temeiul Ordinului Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1012/2013 ce prevede, la art. 5.2.3.6, că raportul de control întocmit în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice poate fi contestat în condițiile legii, iar contestația se depune la sediul entității care a dispus efectuarea controlului.

Pe cale de consecință, având în vedere că prin normele legale sus-citate se instituie, astfel, o procedură administrativă de contestare specifică doar actelor administrative, precum și faptul că prin raportul de control s-au luat măsuri concrete, Înalta Curte constată că acesta trebuia calificat ca și act administrativ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței nr. 79 din 5 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2022.