CASE OF VITAN v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13+6-1;Violation of P1-1
CASE OF VITAN v. MOLDOVA (CtEDO, 2007)
Reclamantul s-a născut în 1956 și trăiește în Chișinău. În iulie 1994, reclamantul a încheiat un contract cu ASITO (o companie de asigurare privată înscrisă în Moldova) prin care a plătit o primă de asigurare în schimbul unei pensii fixe de 500 lei moldoveni (MDL) (echivalentul de 122,55 de dolari americani (USD) în acel moment, în plus față de pensia (“anunța”). În august 1996, ASITO a încetat să-i plătească în ianuarie 1999, invocand o modificare a ratei dobânzii Băncii Naționale a Moldovei. La 4 martie 1999, reclamantul a introdus o acțiune împotriva ASITO, cerând plățile agenției până în prezent și ceriând companiei să respecte contractul. La 21 iunie 1999, Curtea de district Râșcani a hotărât în favoarea reclamantului și a ordonat ASITO să-i plătească achizițiile de pensie în valoare de 3 421,50 MDL (echivalentul de 282,32 euro (EUR) la momentul respectiv). ASITO a depus un recurs la Curtea Regională Chișinău, care l-a respins la 25 aprilie 2000. ASITO nu a făcut apel și hotărârea a devenit finală și executabilă. 10. La 29 mai 2000, reclamantul a depus o cerere la Curtea de district Râșcani care solicită executarea hotărârii în favoarea ei. Acesta nu a răspuns, ci a trimis mandatul de punere în aplicare numai la 17 mai 2002. 11. Între timp, din cauza hotărârii din 21 iunie 1999, Curtea de District Râșcani a decis numai pe plata arridelor de pensii, la 24 noiembrie 2000, a emis o hotărâre suplimentară în favoarea reclamantului și a ordonat ASITO să respecte contractul și să relueze plățile lunare. Între 2000 și 2002, reclamantul a depus alte plângeri cu privire la neexecuția hotărârilor în favoarea ei în favoarea Curții de District Râșcani, Bailiff, Ministerul Justiției și Consiliului Superior al Magistratelor. La 8 mai 2002, Ministerul Justiției a solicitat Curții de District Râșcani să ia toate măsurile necesare, inclusiv sancțiunile persoanelor responsabile, pentru a pune în aplicare hotărârile în favoarea reclamantului și să o informeze cu privire la rezultatul procedurii de executare. Reclamantul nu a primit niciun răspuns suplimentar; nici nu au fost impuse sancțiuni societății debitoare sau angajaților săi. 13. Hotărârea finală din 25 aprilie 2000 și hotărârea suplimentară din 24 noiembrie 2000 au fost puse în aplicare la 5 septembrie 2003. 14. Legea internă relevantă a fost stabilită în Prodan c. Moldova, nr. 49806/99, § 31, CEDO 2004III (extracte).