Cea decizia nr. 507/04 de Vera NOVICOV împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 20 mai 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 17 februarie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Vera Novikov, este un național moldovenesc născut în 1935 și locuiește în Chișinău. Guvernul moldovenesc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. În 1994 reclamantul a încheiat un contract cu ASITO (o companie de asigurare încorporată în Moldova), potrivit căruia a plătit o prima de asigurare în schimbul unei pensii. Reclamantul a început să primească încasarea de 200 de lei moldoveni (aproximativ 45 de dolari americani la momentul respectiv) la 1 august 1996. În ianuarie 1999 ASITO a încetat să plătească pensia, invocand o modificare a ratei dobânzii Băncii Naționale a Moldovei și solicit anularea contractului. La o dată neespecificată în 2001, reclamantul a introdus o acțiune civilă împotriva ASITO, care a solicitat plata pensiei până în prezent și care a solicitat societății să respecte contractul. ASITO a depus o acțiune contrar care vizează anularea contractului din 1994, din cauza faptului că situația economică a țării s-a înrăutățit și că rata dobânzii Băncii Naționale a Moldovei s-a schimbat. La 30 august 2001, Curtea de district Râșcani a constatat în favoarea reclamantului și a ordonat ASITO să plătească pensia datorată și să relueze executarea contractului. De asemenea, a respins acțiunea contrazisă a ASITO. Argumentul instanței a fost că contractul din 1994 este legal și valabil și, prin urmare, a trebuit să fie susținut de părți. La 17 ianuarie 2002, Curtea Regională Chișinău a respins recursul. ASITO nu a făcut apel. Hotărârea a devenit finală și executivă și reclamantul a fost eliberat un mandat de executare. La 14 decembrie 2001, Procurorul General, în contextul unor proceduri diferite, dar conexe, a depus un „apel în interesul legii” la Curtea Supremă de Justiție. Potrivit procurorului general, recursul a avut scopul de a clarifica controversa în legătură cu contractele și de a stabili o practică uniformă pentru toate instanțele. La 11 martie 2002, Curtea Supremă Plenară de Justiție a pronunțat o hotărâre care decide litigiul dintre ASITO și beneficiarii pensiilor în favoarea primei. În special, a constatat că criza economică, inflația și modificarea ratei dobânzii Băncii Naționale a Moldovei ar putea fi invocate de ASITO pentru a încheia unilateral contractele de încasare. De asemenea, a constatat că hotărârea sa este obligatorie pentru toate instanțele, deși nu poate afecta hotărârile existente și nu poate fi utilizată împotriva părților la proceduri care au fost deja decise. La o dată neespecificată, ASITO a introdus o acțiune împotriva reclamantului care solicită anularea contractului încheiat în 1994, având în vedere că situația economică a țării s-a înrăutățit și că rata dobânzii Băncii Naționale a Moldovei s-a schimbat. La 12 februarie 2003, Curtea de district Ciocana a constatat în favoarea ASITO și a anulat contractul din 1994 și s-a bazat pe aceleași argumente stabilite de Curtea Supremă Plenară în hotărârea sa din 11 martie 2002. La 16 aprilie 2003, Curtea Regională Chișinău a respins recursul. Reclamantul a depus recurs în casă la Curtea de Apel. La 10 iunie 2003, Curtea de Apel a respins recursul în casă. Ea a susținut că validitatea contractului său de pensie a fost confirmată printr-o hotărâre finală în favoarea ei; totuși, aceaceasta a fost pusă în întrebări mai târziu, după hotărârea Curții Supreme Plenare din 11 martie 2002, când instanțele au susținut acțiunea ASITO împotriva ei și au ordonat anularea contractului. La 20 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului și a reclamantului: „1. Guvernul recunoaște că dreptul reclamantului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenție și dreptul ei la bucurarea pașnică a bunurilor garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție au fost încălcate de hotărârile Curții de District Ciocana, Curții Regionale Chișinău și Curții de Apel din 12 februarie 2003, 16 aprilie 2003 și, respectiv, 10 iunie 2003. Guvernul se angajează să plătească reclamantului, în vederea soluționării cauzei, o sumă de 2.500 de euro pentru a acoperi orice daune, care urmează să fie plătită în lei moldoveni, la rata aplicabilă la data plății, în termen de trei luni de la data în care Curtea va pronunța o decizie în [cauza actuală]. Plata sumei de mai sus va constitui o soluționare completă și finală a cauzei. Reclamantul își declară cererile satisfăcute și își retrage cererea [...] de la Curte. Reclamantul declară că nu va avea nici o altă reclamație pecuniară, morală sau alte cereri împotriva Guvernului în legătură cu acest caz. Părțile informează Curtea cu privire la prezentul acord și solicită ca cazul să fie eliminat din lista cazurilor.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza
Application no. 507/04
by Vera NOVICOV
against Moldova
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 20
May 2008 as a Chamber composed of:
Nicolas Bratza,
President,
Giovanni Bonello,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
judges,
and Lawrence Early,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 17 February 2005,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,
Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mrs Vera Novicov, is a Moldovan national who was born in 1935 and lives in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu.
In 1994 the applicant concluded a contract with ASITO (an insurance company incorporated in Moldova), according to which she paid an insurance premium in exchange for an annuity. The applicant started receiving her annuity of 200 Moldovan lei (approximately 45 United States dollars at the time) on 1 August 1996. In January 1999 ASITO stopped paying the pension, invoking a change in the interest rate of the National Bank of Moldova and calling for the cancellation of the contract.
On an unspecified date in 2001, the applicant brought a civil action against ASITO, seeking the payment of the pension to date and requiring the company to abide by the contract. ASITO lodged a counter action seeking the cancellation of the contract of 1994 on the ground that the economic situation of the country had became worse and that the interest rate of the National Bank of Moldova had changed.
On 30 August 2001, the Râșcani District Court found in favour of the applicant and ordered ASITO to pay the pension due and to resume the execution of the contract. It also dismissed ASITO’s counter action. The court’s argument was that the contract of 1994 was legal and valid and therefore it had to be upheld by the parties.
ASITO appealed against this judgment.
On 17 January 2002, the Chișinău Regional Court dismissed the appeal.
ASITO did not appeal. The judgment became final and enforceable and the applicant was issued an enforcement warrant.
On 14 December 2001 the Prosecutor General, in the context of different but related proceedings, lodged an “appeal in the interest of the law” with the Supreme Court of Justice. According to the Prosecutor General, the appeal had the purpose of clarifying the controversy surrounding the contracts and of setting a uniform practice for all courts.
On 11 March 2002, the Plenary Supreme Court of Justice delivered a judgment deciding the dispute between ASITO and the pension beneficiaries in favour of the former. In particular, it found that the economic crisis, inflation and the change in the interest rate of the National Bank of Moldova could be relied upon by ASITO in order to terminate unilaterally the annuity contracts. It also found that its judgment was binding on all courts, although it could not affect already existing judgments nor be used against parties to proceedings which had already been decided.
On an unspecified date, ASITO brought an action against the applicant seeking the cancellation of the contract concluded in 1994 on the ground that the economic situation of the country had become worse and that the interest rate of the National Bank of Moldova had changed.
On 12 February 2003 the Ciocana District Court found in favour of ASITO and cancelled the contract of 1994. It relied on the same arguments as those set out by the Plenary Supreme Court in its judgment of 11 March 2002. The applicant appealed against this judgment.
On 16 April 2003 the Chișinău Regional Court dismissed the appeal. The applicant lodged an appeal in cassation with the Court of Appeal.
On 10 June 2003 the Court of Appeal dismissed the appeal in cassation.
The applicant complained, in substance, of a breach of the principle of legal certainty provided for in Article 6 § 1 of the Convention. She argued that the validity of her pension contract had been confirmed by a final judgment in her favour; however, it had been called into question later, after the judgment of the Plenary Supreme Court of 11 March 2002, when the courts upheld ASITO’s action against her and ordered the cancellation of the contract.
On 20 March 2008 the Court received the following declaration from the Government and the applicant:
“1.
The Government admits that the applicant’s right to a fair trial guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention and her right to peaceful enjoyment of possessions guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention have been breached by the judgments of the Ciocana District Court, the Chișinău Regional Court and the Court of Appeal of 12 February 2003, 16 April 2003 and 10 June 2003 respectively.
2.
The Government undertake to pay the applicant, with a view to settling the case, a sum of 2,500 euros to cover any damage, to be paid in Moldovan lei, at the rate applicable at the date of payment, within three months from the date on which the Court will pronounce a decision in the [present case].
3.
The payment of the above amount will constitute a full and final settlement of the case.
4.
The applicant shall declare her claims satisfied and shall withdraw her application [...] from the Court.
5.
The applicant declares that she will not have any further pecuniary, non-pecuniary, or other claims against the Government in connection with the present case.
6.
The parties shall inform the Court about the present agreement and request that the case be struck out of the list of cases.”
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1
in fine
of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Registrar
President