Decizia nr. 2524/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 154/2018 a Curții de Apel Constanța

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. x/2014 reclamanta societatea Ro - Credo S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de soluționare a contestației formulate de societatea Ro-Credo S.R.L. emisă de Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. x din 1 5.07.2013 privind proiectul "Creșterea competitivității Ro-Credo S.R.L (jud. Constanța) prin diversificarea produselor de panificație fabricate cu o nouă linie automată de producție prin schema de ajutor de stat - XS 13/123A/2008".

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 154/CA din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. Ro-Credo S.R.L. prin administrator judiciar A. și prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. S-a dispus anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 21986/15.07.2013 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.05.2013 emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.204 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. A susținut pârâta că. întrucât reclamanta a intrat sub incidența Legii nr. 85/2006, A.P.D.R.P. a procedat la demararea activității de control și stabilire a creanțelor bugetare în baza prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, aprobată prin Legea nr. 142/2012. Neîndeplinirea unuia dintre criterile de eligibilitate și selecție pe toată durata contractului de finanțare, încetarea investiției finanțate prin FEADR, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat, cu eventuala înstrăinare a bunurilor finanțate în cadrul FEADR reprezintă nereguli, încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru care este stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare. Starea de insolvență este considerată neregulă conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, motiv pentru care echipa de control a procedat la emiterea Procesul-verbal de constatare și a deciziei de soluționarea a contestației a căror anulare se solicită, întrucât investiția nu își demonstrează viabilitatea economico-financiară, respectiv nu atinge obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin Program SAPARD. Instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă era obligată să procedeze la o analiză obiectivă a situației economice în care se afla beneficiarul fondurilor europene, autoritatea neavând atribuții de verificare a cauzelor intrării unor beneficiari în insolventă, ci doar a modului de respectare de către beneficiarii de fonduri nerambursabile a criteriilor de eligibilitate si selecție. La momentul depunerii cererii de finanțare beneficiarul a avut în vedere obligația înscrisă în lista documentelor solicitate, respectiv aceea de a depune odată cu cererea de finanțare și certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului care evidențiază faptul că la momentul depunerii cererii de finanțare beneficiarul nu se află în procedura de insolventă sau faliment, iar în baza studiului de fezabilitate din cadrul planului de afaceri pe care debitorul l-a depus la dosarul de selecție, acesta a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți. Cu privire la faptul că procedura de insolvență a fost închisă în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Constanța, s-a arăta că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.05.2013 a fost întocmit la momentul la care beneficiarul de fonduri nerambursabile se afla sub incidența Legii nr. 85/2006.

Apărările formulate în cauză Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a susținut că prin jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o speță privind părțile in proces s-a statuat că simpla deschidere a procedurii insolvenței nu constituie o neregulă (decizia civilă nr. 3864/2.12.2015). Invocând și decizia Curții Constituționale nr. 342/2013, s-a arătat că dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 nu reglementează în mod distinct o neregulă, ci instanța de judecată este chemată să analizeze în concret dacă in activitatea beneficiarului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței. Totodată, s-a arătat că în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Constanța, s-a pronunțat sentința nr. 205 din 5 februarie 2018 a judecătorul sindic prin care s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare a activității intimatei - reclamante.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante La data de 20.11.2008 a fost încheiat între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă și S.C. RO-Credo S.R.L., în calitate de Beneficiar, Contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă, pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare cu numărul sus-indicat pentru proiectul "Creșterea competitivității RO-Credo S.R.L. (Județul Constanța), prin diversificarea produselor de panificație fabricate cu noua linie automată de producție, prin schema de ajutor de stat -XS 13/123A/2008". Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la data de 12.02.2013, S.C. RO-Credo S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență prin reorganizare iar prin încheierea nr. 289/25.02.2013 instanța a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea S.C. Ro-Credo S.R.L.. În baza Suspiciunii de nereguli nr. x/23.04.2013 emise de CRPDRP 2 Sud Est Constanța s-a procedat la efectuarea unei verificări documentare a reclamantei, având drept scop verificarea neregulii pentru proiectul sus-menționat. S-a reținut că, din verificarea Buletinului Procedurilor de Insolvență al ONRC s-a constatat că beneficiarul se află sub incidența legii nr. 85/2006. S-a avut în vedere că în baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care S.C. C. S.R.L. le-a depus la dosarul Cererii de finanțare, acesteia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți, iar potrivit declarațiilor sale atașate cererii de finanțare, beneficiarul s-a angajat să desfășoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat. S-a reținut că procedura de insolvență în formă generală în care beneficiarul se află contravine condițiilor care au stat la baza finanțării, astfel criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părți nemaifiind îndeplinite. Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta - pârâta a invocat greșita aplicare, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 privind noțiunea de "neregula", cu referire la dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că "Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora." A susținut recurenta-pârâtă că deschiderea procedurii generale de insolvență implică constatarea lipsei viabilității economico - financiare în atingerea obiectivelor și, implicit, o încălcare a prevederilor contractuale și a criteriilor de eligibilitate (EG 2, EG 4), ceea ce atrage încetarea valabilității contractului de plin drept. Cu privire la această împrejurare, reține instanța de control judiciar că sentința atacată este în concordanță și cu soluția adoptată de Înalta Curte in dosarul nr. x/2014, având ca obiect cererea de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.05.2013, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în sarcina aceleiași societăți în cadrul Contractului de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în vederea realizării proiectului intitulat "Creșterea competitivității S.C. Ro-Credo S.R.L. prin modernizarea capacității de fabricare a pâinii în Constanța, prin schema de ajutor de stat - N 578/2009 aferentă măsurii 123". S-a reținut că intimata-pârâtă a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că simpla deschidere a procedurii insolvenței în privința reclamantei, nu reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societății, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011. Contrar susținerilor din prezentul recurs cu privire la lipsa unor astfel de atribuții, instanța de contencios constituțional a constatat că textul legal instituie în sarcina autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligație, demararea activității de constatare a eventualelor neregulilor apărute în derularea contractului de finanțare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvență a beneficiarului, și subsecvent, declanșarea activității de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli. Constată Înalta Curte că beneficiarul finanțării s-a obligat să asigure executarea proiectului în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanțare aprobată, să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, precum și să nu modifice substanțial proiectul. Acesta rămâne eligibil numai dacă nu suferă o modificare substanțială pe perioada de valabilitate a contractului (modificare care ar consta în afectarea naturii și condițiilor de implementare sau oferirea unei firme sau organism public a unui avantaj necuvenit sau schimbarea naturii proprietății unui articol de infrastructură sau o încetare sau schimbare în localizarea investiției). De asemenea, sprijinul acordat se recuperează dacă obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (care are loc la data ultimei plăți). În speță, probleme în derularea corespunzătoare a contractului au intervenit în anul 2013, societatea solicitând judecătorului sindic aprobarea unui plan de reorganizare, motivând scăderea cifrei de afaceri în raport de conjunctura economico-socială generată de criza mondială, resimțită în puterea de cumpărare a consumatorului român, pe fondul unei creșteri excesive a prețului materiei prime de grâu. In raport de cele reținute prin decizia Curții Constituționale mai sus evocate, recurenta pârâtă trebuia să facă dovada îndeplinirii condițiilor pentru retragerea sprijinului acordat însă, aceasta s-a mărginit să precizeze doar că obiectivul finanțat nu este utilizat potrivit scopului declarat și că au fost afectate condițiile de implementare. Înalta Curte mai reține că recurenta pârâtă nu a avut in vedere nici împrejurarea că investițiile realizate prin finanțarea nerambursabilă au fost utilizate în procesul de producție și ulterior declanșării procedurii de insolvență. Potrivit dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, "orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia". Așa cum s-a reținut în mod constant și în jurisprudența C.J.U.E., măsurile și restricțiile impuse de autoritățile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate și sa nu afecteze în mod disproporționat drepturile și interesele legitime ale destinatarului (cauzele C-44/79, hotărârea din 13 decembrie 1979, L. H c. Land R - P; C-181/84, The Queen, ex parte E.D.&F. M. (S.) Ltd c. Intervention Board for Agricultural Produce, hotărârea din 24 septembrie 1985). Prin urmare acest principiu pretinde ca orice măsură luată de o autoritate publică cu atribuții de control trebuie sa fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă. Așadar, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. 3 din contract câtă vreme obiectivele urmărite prin acordarea finanțării au fost atinse, iar investiția, a cărei executare a fost finalizată, este funcțională, și a fost și este utilizată de către intimata reclamantă, împrejurări față de care, dificultățile financiare întâmpinate de societate, redresabile, nu justifică retragerea ajutorului financiar nerambursabil, care ar reprezenta o măsură disproporționată, de natură să deturneze scopul finanțării. In plus, reține Înalta Curte că prin sentința nr. 205 din 5 februarie 2018 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Constanța s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare a activității intimatei - reclamante și radierea din registrul comerțului a mențiunilor privind procedura insolvenței, urmare a achitării de către intimata - reclamantă a tuturor creanțelor stabilite in planul de reorganizare. Așa fiind, actele administrative contestate, sunt afectate de nelegalitate, criticile aduse hotărârii recurate fiind nefondate. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - reclamantă, Înalta Curte reține față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care: "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.