ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2509/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2021 din data de 15.12.2021, reclamantul A., cetățean nigerian, aflat în aflat în Centrul pentru cazarea străinilor luați în custodie publică Arad, a formulat plângere împotriva Ordonanței Nr. 3866/II-5/2021, solicitând admiterea plângerii.

Prin sentința civilă nr. 647 din 17 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins plângerea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, împotriva Ordonanței nr. 3866/II-5/12.12.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva sentinței civile nr. 647 din 17 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a promovat cale de atac.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări, prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, recurentul a atacat cu recurs sentința civilă nr. 647 din 17 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins plângerea formulată de reclamantul A. împotriva Ordonanței nr. 3866/II-5/12.12.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin Ordonanța nr. 3866/II-5/2021 contestată în prezenta cauză, procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus măsura luării în custodie publică a reclamantului A., cetățean nigerian, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 12.12.2021, până la data de 10.01.2022, acesta fiind introdus în Centrul pentru cazarea străinilor luați în custodie publică Otopeni, ulterior fiind transferat la Centrul pentru Cazarea Străinilor Luați în Custodie Publică Arad.

Potrivit art. 101 alin. (10) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România:

"Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică, în condițiile prevăzute la alin. (2), pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de la data primirii. Hotărârea instanței este definitivă. Plângerea formulată nu suspendă îndepărtarea sub escortă."

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, raportat la dispozițiile art. 101 alin. (10) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, instanța de control judiciar constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârii atacate, care nu face parte din cele supuse recursului, având caracter definitiv, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra plângerii împotriva Ordonanței prin care s-a dispus măsura luării în custodie publică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, și va respinge recursul declarat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității invocată de intimatul-pârât.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 647 din 17 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.