ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2412/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin încheierea din data de 26.10.2020, instanța a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., reținând faptul că reclamantul nu a depus la dosar cererea de chemare în judecată în exemplare semnate, pentru instanță și pentru comunicare. Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare reclamantul A., prin care a arătat faptul că au fost îndeplinite condițiile minimale de transmitere a documentelor scanate pe e-mail, având numele în clar și semnătură olografa, precum și toate celelalte documente adiționale necesare, instanța de judecată având obligația conform Regulamentului de Ordine Interioară Noul C. proc. civ. să le printeze în 2 exemplare, câte unul pentru fiecare parte. De asemenea, a arătat faptul că i s-a solicitat, printre altele, un certificat digital care să ateste deținerea unei semnături electronice, fără a i se preciza temeiul de drept al acestei solicitări.

Hotărârea recurată Prin încheierea din 8 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a anulat ca nesemnată cererea formulată de către petentul A., având ca obiect reexaminare împotriva încheierii din data de 26.10.2020 pronunțată în dosar nr. x/2020.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei menționate la pct. I.2 a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte, examinând cu prioritate, admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, ceea ce face inutilă analiza fondului. Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. În cauză, încheierea din 8 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal este pronunțată in procedura de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (5) și următoarele din C. proc. civ. Potrivit alin. (7) al art. 200 din C. proc. civ. (7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3). Dispozițiile art. 483 C. proc. civ. prevăd că "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului." Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentei căi de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 alin. (7) din C. proc. civ., prin Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, Decizia nr. 97 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 28 aprilie 2014, sau Decizia nr. 410 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iulie 2014, Curtea Constituțională a reținut că încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată astfel pronunțate este supusă căii de atac a reexaminării, cererea de reexaminare putând fi făcută de reclamant în 15 zile de la data comunicării. Soluționarea cererii de reexaminare se face de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Acest complet poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului inițial învestit. Curtea Constituțională a apreciat că prin cererea de reexaminare se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condițiilor de formă. Faptul că împotriva încheierii de anulare reclamantul poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluționându-se de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituționale, întrucât instanța nu soluționează fondul litigiului și există astfel posibilitatea de a reveni asupra măsurii anulării, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Astfel, Curtea a reținut că instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției, iar, în măsura în care cererea de reexaminare a fost respinsă, reclamantul are posibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată cu respectarea dispozițiilor legale.

Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca inadmisibil.