ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2179/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.08.2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a solicitat anularea deciziei nr. 7402/06.07.2017, obligarea pârâtului să achite sumele datorate în dosarul de daună x, cererea de plată nr. x/10.09.2016; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 1456 din 27 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut, în motivarea recursului, insuficienta motivare a hotărârii, instanța de fond nearătând în considerentele acesteia care sunt motivele pentru care a înlăturat critica privind dreptul la despăgubire întemeiat pe calitatea de succesor cu titlu particular al vânzătorului B., chiar dacă considera data certă a contractului ca fiind 01.02.2016.

De asemenea, recurentul a invocat, în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1282 alin. (2) C. civ., art. 1673 alin. (2) și art. 1281 C. civ.

A mai arătat recurentul că, deși în Decizia nr. 7402/2017 emisă de FGA nu s-a reținut inexistența datei certe a contractului, ci faptul că, la data de 27.12.2015, motociclul se afla în patrimoniul lui B., prin cererea de chemare în judecată a învederat că motociclul a fost radiat de pe numele vânzătorului, la DITL Sector 6, la data încheierii contractului - 26.03.2015, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Referitor la motivul de nelegalitate circumscris cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte îl consideră a fi nefondat. Subsumat acestui text de lege, recurentul-reclamant a invocat o pretinsă nemotivare a hotărârii, lipsind argumentele referitoare la dreptul la despăgubire întemeiat pe calitatea de succesor cu titlu particular.

Înalta Curte apreciază a fi nefondată această critică de nelegalitate, constatând că prima instanță a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sentința recurată cuprinzând argumente care demonstrează că judecătorul fondului a analizat argumentele expuse de părți, precum și elementele de fapt și de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut că cererea cu soluționarea căreia a fost învestit, este neîntemeiată.

Totodată, instanța de control judiciar reține că hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susțineri formulate de părțile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susține soluția pronunțată în cauză, obligație îndeplinită în prezenta speță.

În ceea ce privește însă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, prima instanță reținând în mod greșit că reclamantul nu are calitate de creditor de asigurare.

Astfel, instanța de fond a reținut că la momentul producerii accidentului - 27.12.2015, proprietarul motociclului avariat nu era reclamantul A., ci dl. B.; reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra vehiculului marca x cu număr de identificare x, la data de 26.03.2015, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei, însă contractul a fost înregistrat la o autoritate publică la data de 01.02.2016 (data înregistrării fiscale), aceasta fiind data ce poate fi opusă terților ca dată certă a transferului dreptului de proprietate.

Înalta Curte reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 1270 alin. (1) C. civ., care consacră principiul forței obligatorii a contractului, precum și dispozițiile art. 1170 C. civ., conform cărora "părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale", fără a putea înlătura această obligație.

Totodată, instanța constată că părțile au încheiat în mod valabil un contract de vânzare a unui vehicul, prin simplul acord de voințe, consemnat în înscrisul Contract de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit aflat la dosarul de fond.

Astfel, vânzarea a fost guvernată de principiul consensualismului, prevăzut de art. 1178 C. civ. întrucât, în materia vânzării de autovehicule, legea nu prevede o anumită formalitate pentru încheierea valabilă a contractului. Din acest motiv, este incident art. 1674 C. civ., care preia principiul general stipulat la art. 1273 alin. (1) C. civ. și care prevede:

"Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă".

În consecință, dreptul de proprietate asupra vehiculului marca x cu număr de identificare x s-a transmis, de drept, de la vânzător către reclamantul - cumpărător din momentul încheierii contractului, și anume de la data de 26.03.2015, independent de îndeplinirea sau neîndeplinirea ulterioară de către părți a formalităților de radiere și înmatriculare a respectivului autovehicul, măsuri administrative care nu reprezintă condiții de valabilitate a contractului de vânzare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, la aceeași dată, vehiculul a fost radiat din evidențele vânzătorului și înregistrat la DITL de la domiciliul reclamantului, din probatoriul administrat în cauză, rezultând această împrejurare (înscrisul aflat la dosarul de fond).

Faptul că înregistrarea contractului de vânzare - cumpărare s-a realizat la data de 26.03.2015 rezultă și din înscrisul Proces-verbal de scoatere din evidență mijloace de transport din 26.03.2015 al DITL Sector 6 București, depus de recurent și aflat la dosarul de recurs.

Prin urmare, în raport cu situația de fapt relevată de probatoriul administrat în cauză, rezultă că, la data evenimentului 27.12.2015, motociclul se afla în proprietatea reclamantului, acesta având calitatea de creditor de asigurări, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, astfel că refuzul pârâtului de a satisface pretenția reclamantului, în împrejurările date, este nejustificat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte acțiune, va anula Decizia nr. 7402/06.07.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și va obliga pârâtul să soluționeze cererea de plată nr. x/10.09.2016.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimatul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2800 RON, fond și recurs, către recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1456 din 27 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A..

Anulează Decizia nr. 7402/06.07.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Obligă pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să soluționeze cererea de plată nr. x/10.09.2016.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Obligă pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la plata cheltuielilor de judecată către recurentul - reclamant A., în cuantum de 2800 RON, fond și recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.