ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2165/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 826/2021, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 307/2021 din 22 noiembrie 2021, a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinare, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 55/2020.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că procedura prealabilă nu poate fi aplicabilă în cazul de față având în vedere faptul că H.G. atacată produce efecte juridice pentru 30 de zile, termen care exclude în mod logic parcurgerea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă soluționându-se în termen de 30 de zile, cu alte cuvinte într-un termen egal cu cel în care actele atacate sunt active. De asemenea, se mai susține că, în cauză, cererea de sesizare a CCR întrunește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-3) din Legea nr. 47/1992.

Apărările formulate în cauză Intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor intimatului Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Înalta Curte reține că excepția prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică actelor administrative normative, în privința cărora alin. (1) și (1) 1 ale art. 7 stabilesc că plângerea prealabilă este obligatorie și poate fi adresată oricând. Dacă s-ar socoti că actelor administrative normative le este aplicabilă excepția de la formularea plângerii prealabile, în cazul în care au produs efecte juridice, cum acestea se produc odată cu intrarea în vigoare a actului, ar însemna că alin. (1) și (1) 1 ale art. 7, care reglementează obligativitatea adresării acestei plângeri, nu pot fi aplicate în nicio situație, ceea ce nu poate fi acceptat. Înalta Curte apreciază că excepția se impunea a fi respinsă, în considerarea deciziei Curții Constituționale nr. 392/2021. Prin această decizie s-a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu referire la art. 42 alin. (3) din O.U.G. nr. 21/2004, precum și soluția legislativă din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căreia dispozițiile acestei legi se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie în ceea ce privește soluționarea acțiunilor formulate împotriva hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungește sau se încetează starea de alertă, precum și a ordinelor și a instrucțiunilor prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă. Curtea Constituțională a subliniat necesitatea unei intervenții legislative prompte care să asigure exercitarea în mod efectiv și eficace a dreptului de acces la justiție, având în vedere că dispozițiile Legii nr. 55/2020 nu conțin niciun fel de dispoziții procedurale care să garanteze soluționarea cauzelor referitoare la actele administrative de declarare sau prelungire a stării de alertă într-un termen scurt, care să asigure un drept efectiv de acces la justiție. Sub acest aspect, s-a statuat că dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu răspund exigențelor soluționării urgente a acțiunilor. În concluzie, deși în privința actului administrativ normativ nu poate fi reținută, în principiu, exceptarea prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, o astfel de exceptare de la urmarea procedurii plângerii prealabile trebuie considerată aplicabilă în cauza de față, în respectarea deciziei nr. 392/2021 a Curții Constituționale. Având în vedere cele expuse, Înalta Curte va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza și va răspunde tuturor criticilor și apărărilor formulate de părți.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.