ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2163/2022

Ședința publică din data de 07 aprilie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 25 septembrie 2019, reclamantul A. în nume propriu și în calitate de mandatar al soției sale B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție București, obligarea acesteia de a înregistra administrativ - ca și cale de atac - demersul lor intitulat sesizare/plângere trimis prin e-mail către ÎCCJ la data de 27.05.2019 (anexa nr. 3), la care să fie atașate toate demersurile lor ulterioare ca probe: procedură prealabilă din data de 19.08.2019 (anexa nr. 4), revenire/procedură prealabilă din data de 01.07.2018 (anexa nr. 5), revenire II/procedură prealabilă din data de 08.08.2019 (anexa nr. 6), precizări din data de 21.08.2019 (anexa nr. 7), împotriva Deciziilor Curții Constituționale a României (CCR) nr. 359/23.05.2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 596/19.07.2019, nr. 360/23.05.2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 589/18.07.2019, nr. 361/23.05.2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 665/09.08.2019 emise în dosarele nr. x/2018, y/2018, z/2018, w/2018, t/2019, (ce s-au aflat pe rolul CCR pentru a fi soluționate la data de 23.05.2019), în temeiul prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 actualizată/Art. 5 alin. (2) noul C. proc. civ., etc.

Totodată, a solicitat ca această cale de atac să se judece conform prevederilor art. 5 alin. (3) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 2 alin. (2) C. proc. civ., precum și obligarea pârâtei de a răspunde punctual la susținerile lor, precizate prin demersurile mai sus menționate, întrucât:

În fine, a precizat că pe rolul Curții de Apel Suceava se află dosarul nr. x/2019, unde partea adversă este CCR - prin președintele acesteia - judecător - prof. univ. C., dosar generat de refuzul acestei entități prin reprezentant de a-i răspunde la problematica ridicată, ca urmare a judecării în manieră proprie, nelegală a cauzelor nr. 925D/2018, 1793D/2018, 1794D/2018, 2328D/2018 și 5D/2019 la data de 23.05.2019.

La solicitarea Curții de Apel Suceava prin răspunsul depus la data de 10.10.2019, reclamantul a arătat că a chemat în judecată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție în componența decizională din data de 27.05.2019, când a înaintat prin e-mail către ÎCCJ demersul lor de legitimă apărare intitulat "SESIZARE/PLÂNGERE" (anexa nr. 3) a cererii introductive de instanță, dată la care președintele ÎCCJ era doamna judecător D.; că din demersurile lor de legitimă apărare anterioare ce s-au materializat printr-o serie de cauze ce s-au aflat/se află pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a observat că partea adversă este reprezentată de Directorul Direcției Legislație, Studii, Documentare și Informatică Juridică, magistrat asistent E. împuternicită să reprezinte ÎCCJ prin Ordinul nr. 247 din 14.09.2016 al Președintelui ÎCCJ, ordin cu articol unic care stabilește: "Doamna magistrat asistent E., director al Direcției legislație, studii, documentare și informatică juridică, asigură reprezentarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în litigiile care privesc această instituție"

Totodată, prin acest răspuns a indicat temeiul legal al cererii, respectiv prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actualizată, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actualizată ș.u. [Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 actualizată; Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actualizată; Art. 12 din Legea nr. 554/2004 actualizată, etc.].

Prin sentința civilă nr. 21 pronunțată la data de 11 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în nume propriu și în calitate de mandatar al soției sale B., în contradictoriu cu pârâta F., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A. în nume propriu și în calitate de mandatar al soției sale B. în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs reclamanții A., în nume propriu și în calitate de mandatar al soției sale B., criticând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Se susține faptul că ori de câte ori recurenții au formulat o cerere înaintată la diverse instanțe și care "deranjează" prin conținut, "se face tot posibilul să se treacă pe culoarul inadmisibilității respectiva solicitare", ceea ce în opinia recurenților reprezintă un abuz.

Procedând în această manieră instanța a ignorat prevederile art. 22 alin. (2) din Noul C. proc. civ., și nu a avut nicio părere în raport de solicitarea acestora de a judeca cauza apelând și la prevederile art. 5 alin. (3) din Noul C. proc. civ.

În raport de aceste susțineri se invocă faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei fiind incidente în această situație prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se arată că instanța a refuzat cercetarea autorității de lucru judecat invocată de către reclamanți și de către MLNR ceea ce echivalează cu încălcarea acesteia, situație în care devin incidente și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Se mai arată și faptul că în mod total nelegal a fost respinsă și cererea sa de amânare a cauzei pentru termenul de judecată din data de 11 februarie 2020, susținând ca la aceeași dată a avut un dosar și la Curtea de Apel București astfel încât nu putea fi prezent în același timp și la Curtea de Apel Suceava și la Curtea de Apel București.

Intimata-pârâtă F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat ca fiind nefondat.

Și intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare solicitând instanței de recurs respingerea ca nefondat a recursului formulat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată din oficiu de instanța de recurs.

Înalta Curte constată întemeiată excepția invocată, fiind incidente în cauză dispozițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

În alți termeni, art. 486 C. proc. civ. reglementează conținutul cererii de recurs, la alin. (1) lit. e) al acestui articol regăsindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al acestei norme legale stabilește că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, în același sens fiind și prevederile art. 489 din același cod, ce statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de casare de ordine publică.

Recurentul în dezvoltarea căii de atac promovată nu a adus critici concrete soluției instanței de fond, raportat la respingerea cererii sale, critici de natură a atrage sancțiunea nelegalității hotărârii atacate. Condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.. O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Reproducerea, prin cererea de recurs a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța, ce a pronunțat hotărârea atacată nu reprezintă o critică de nelegalitate a acesteia, dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuând că recursul este nul în cazul în care criticile invocate în cadrul cererii de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Curtea apreciază că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de fond în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În condițiile în care, în actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, instanței de control judiciar revenindu-i obligația de a efectua doar controlul de legalitate, care se realizează în raport de limitele învestirii sale, iar recurentului îi incumba obligația de a respecta prevederile legale ce reglementează conținutul cererii de recurs, fără însă a proceda în acest mod, este aplicabilă sancțiunea nulității prevăzută expres de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., calea de atac este nulă pentru nemotivarea sa.

Niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în acest text de lege.

Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente.

Deoarece recurenții nu au formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurenții A., în nume propriu și în calitate de mandatar al soției sale B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului declarat de recurenții A. și B. prin mandatar A. invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul - reclamant A. și B. prin mandatar A. împotriva sentinței nr. 21 din 11 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 aprilie 2022.