ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2116/2022

Ședința publică din data de 07 aprilie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, contestație împotriva Rezoluției de clasare nr. 2821/A/15.09.2020 și a Rezoluției de respingere dată de inspectorul șef în Dosarul 20-2821, respectiv Dosarul nr. C20-1598, solicitând admiterea contestației, desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor privind încălcarea prevederilor art. 99 lit. t) și art. 99

1

și 2) din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința nr. 828 din data de 26 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile, invocată de pârâtă, și a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 828 din data de 26 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a exercitat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea pe fond a cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond nu a respectat actul de procedură prevăzut de disp. art. 396 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a dispus amânarea pronunțării peste termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor.

În acest sens, amânarea pronunțării 44 zile, peste termenul stipulat în C. proc. civ., raportat la disp. art. 185 alin. (2) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea sentinței recurate.

Cu privire la încălcarea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că a formulat atât plângere prealabilă, în temeiul disp. art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, situație finalizată cu emiterea Rezoluției nr. 2821A/15.09.2020, cât și plângerea împotriva măsurii de clasare, în temeiul disp. art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, finalizată cu emiterea rezoluției din data de 15.12.2020.

Recurentul-reclamant susține că a demonstrat faptul că a îndeplinit procedurile impuse de Legea nr. 317/2004 privind formularea plângerii prealabile către inspectorul șef, plângerea conține semnătura olografă a reclamantului, a fost soluționată, de unde rezultă că excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată.

Se mai arată că plângerea prealabilă este trimisă prin email, ce nu are o semnătură electronică atașată, fiindcă Legea nr. 317/2004 nu o menționează ca fiind necesară, dar la dosarul de fond există o plângere prealabilă ce are o semnătură olografă.

Potrivit disp. art. 45

1

alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situația de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează și se comunică răspuns în acest sens, însă, în speță, plângerea este semnată olograf, motiv pentru care inspectorul nu a dispus clasarea plângerii, ci respingerea acesteia.

În cazul în care inspectorul șef ar fi dorit să întregească o formalitate procedurală, respectiv semnătura olografă pe o sesizare electronică, prin e-mail, în temeiul disp. art. 2 rap. la disp. art. 148 alin. (2) și (5) din C. proc. civ., ar fi trebuit să solicite reclamantului să complinească această lipsă.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. În esență, a susținut că în mod corect a constatat instanța de fond că plângerea petentului împotriva rezoluției de clasare nu respectă condițiile de validitate prevăzute de lege.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul-reclamant A., acesta a solicitat respingerea apărărilor intimatei-pârâte ca fiind neîntemeiate și nefondate și a reiterat argumentele formulate prin cererea de recurs, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, urmează să fie respins ca nefondat.

Recurentul-reclamant susține că amânarea pronunțării hotărârii instanței de fond peste termenul de 15 zile stipulat de disp. art. 396 alin. (1) C. proc. civ., reprezintă o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sentinței recurate.

Nulitatea actelor de procedură este cuprinsă în Cartea I, Titlul IV, Capitolul III din C. proc. civ., Înalta Curte urmând să constate că termenul prevăzut de disp. art. 396 alin. (1) nu conține și o reglementare expresă a nulității, iar aceasta nu rezultă implicit din încălcarea unei condiții de valabilitate a actului de procedură.

De asemenea, nerespectarea cerinței legale nu a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului și nu este prevăzută sub sancțiunea dispusă la art. 176 C. proc. civ.

Prin urmare, amânarea pronunțării sentinței recurate pentru un termen ce a depășit 15 zile nu atrage sancțiunea nulității sentinței primei instanțe.

Cu privire la motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se va constata că a fost invocat formal, fără ca recurentul-reclamant să dezvolte critici referitoare la nemotivarea hotărârii, existența unor motive străine de natura cauzei, urmând să fie respins ca nefondat.

În privința motivului de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că este întemeiat, ceea ce conduce la casarea sentinței atacate.

Se reține că recurentul-reclamant a formulat un memoriu către Inspecția Judiciară în legătură cu Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2020 ale Curții de Apel Pitești, sesizarea fiind transmisă prin e-mail, iar prin Rezoluția nr. 2821/A/15.09.2020 inspectorul judiciar desemnat în temeiul disp. art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al magistraturii, republicat, a dispus clasarea sesizării.

Împotriva soluției de clasare, reclamantul a formulat plângere la inspectorul șef, în termen de 15 zile de la comunicarea soluției.

Prin Rezoluția din data de 15.12.2020, inspectorul șef a respins plângerea, reținând că aceasta a fost comunicată prin poșta electronică fără a avea incorporată, atașată sau asociată o semnătură electronică, în conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Cu ocazia soluționării acțiunii introductive de instanță, prin sentința recurată s-a dispus admiterea excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și s-a respins contestația ca inadmisibilă.

Soluția instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a disp. art. 45 alin. (1) și (2), art. 45

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind aplicarea semnături electronice.

Înalta Curte constată că instanța de fond a identificat corect dispozițiile legale incidente cauzei, însă acestea au fost aplicate greșit, fără să se țină seama de contextul formulării sesizării către inspecția judiciară și ulterior a plângerii împotriva rezoluției de clasare dată de inspectorul judiciar.

Înalta Curte reține că sesizarea reclamantului a fost transmisă prin email Inspecției Judiciare la data de 30.07.3030 și a fost înregistrată în data de 03.08.2020.

În privința acestei sesizări, deși a fost comunicată prin email și purta o semnătură olografă, inspectorul judiciar nu a aplicat dispozițiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, nu a anulat cererea și nu a dispus clasarea pentru acest motiv.

Plângerea formulată împotriva Rezoluției de clasare nr. 2821/A/15.09.2020 a fost transmisă inspectorului șef, în aceeași modalitate, prin e-mail.

De această dată, prin Rezoluția din 15.12.2020, inspectorul șef a dispus respingerea plângerii, în temeiul art. 4 alin. (4) Cap. III din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, pentru faptul că înscrisul nu conținea semnătura electronică prevăzută de art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Recurentul-reclamant a invocat situația epidemiologică existentă în contextul pandemiei de Covid-19, însă atât inspectorul șef, cât și instanța de fond au respins această apărare, ca nefiind un argument pertinent.

Plângerea adresată inspectorului șef conține o semnătură olografă scanată și are astfel forța probantă a unei simple copii, însă contextul epidemiologic este obligatoriu să fie luat în considerare întrucât singura modalitate sigură era, la acea dată, trimiterea cererilor în format electronic, prin e-mail.

Înalta Curte constată că atât inspectorul șef, cât și prima instanță au aplicat dispozițiile legale incidente în litera și nu în spiritul lor, într-o perioadă în care petenții nu își puteau exercita drepturile procesuale în siguranță decât prin metode electronice.

Având în vedere că sesizarea formulată inițial a fost depusă în același mod, sancțiunea nulității plângerii adresate inspectorului șef, în aceleași condiții, apare ca fiind excesivă, fiind evident că petentul nu deține semnătură electronică și în alte împrejurări, cererea nu ar fiu fost depusă în format electronic, prin e-mail.

Instanțele de judecată, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție, în toată această perioadă au acceptat ca cererile reprezentând acțiuni, întâmpinări, cereri de apel, recurs sau concluzii scrise să fie comunicate prin e-mail, cerând totodată părților să depună aceleași înscrisuri în original, tocmai pentru ca semnătura să fie olografă, pentru a da posibilitatea părților să își exercite drepturile conferite de lege, iar sancțiunea nulității intervine numai dacă petentul nu respectă disp. art. 196 din C. proc. civ.

Sancțiunea prevăzută de disp. art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 intervine numai în cazul în care sesizarea este anonimă și nu se aplică ipotezelor cazului de față, când există o semnătură olografă, dar aceasta nu respectă prevederile art. 196 C. proc. civ.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile fiind soluționată greșit de prima instanță.

Urmează ca, în rejudecare, să se admită în parte acțiunea, să se dispună anularea rezoluției inspectorului șef și acesta să fie obligat să soluționeze plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Rezoluției de clasare nr. 2821/A/15.09.2020, dată în lucrarea nr. 20-2821.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 828 din 26 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Anulează Rezoluția Inspectorului-șef din data de 15 decembrie 2020, dată în lucrarea nr. C20-1598.

Obligă Inspectorul-șef să soluționeze plângerea formulată de reclamant împotriva Rezoluției de clasare nr. 2821/A/15.09.2020, dată în lucrarea nr. 20 -2821.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.