ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2104/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursurilor de față;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 24.09.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A, societate administrată în sistem dualist, cu sediul social în Târgu-Jiu, județul Gorj, având CUI x, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. x/31.05.2012, a formulat contestație împotriva punctului nr. 1 și punctului nr. 2 din Decizia nr. 148/22.03.2018privind soluționarea contestației emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, precum și împotriva următoarelor acte administrativ-fiscale: Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. x/28.06.2017, Raportul de Inspecție Fiscală nr. x/28.06.2017 și procesele-verbale încheiate la sucursalele/subunitățile Complexului Energetic Oltenia S.A., de către organele de inspecție fiscală din cadiul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

Prin sentința nr. 101 din data de 5 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

A anulat în parte Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite de inspecția fiscală nr. x/28.06.2017, Raportul de inspecție fiscală nr. x/28.06.2017 și procesele-verbale încheiate la sucursalele/subunitățile Complexului Energetic Oltenia S.A. de către organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru debitele în cuantum de 478 RON cu titlu de TVA și 382 cu titlul de impozit pe profit stabilite de către organele de inspecție fiscală la C.E. Oltenia S.A. - Sucursala Electrocentrale Ișalnița, debitele în cuantum de 6.551 RON cu titlu de TVA și 4.113 RON cu titlu de impozit pe profit, debitele în cuantum de 57.992 RON cu titlu de TVA și 48.776 RON cu titlu de impozit pe profit, debitele în cuantum de 3.963.239 RON cu titlu de impozit pe profit, debitul în cuantum de 1.134.133 RON cu titlu de TVA, debitele în cuantum de 242.556 RON, cu excepția accesoriilor calculate până la data de 31.12.2013. A respins în rest cererea reclamantei.

Împotriva sentinței nr. 101 din data de 5 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, au exercitat recursuri reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și pârâtele Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

3.1. În dezvoltarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, făcând o greșită aplicare a unor norme de drept material, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea, atât a Deciziei nr. 148/22.03.2018 privind soluționarea contestației, cât și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. x/28.06.2017 și în ceea ce privește impozitul pe profit în sumă de 245.525 RON și TVA în sumă de 82.846 RON - debite rezultate din tratamentul fiscal al gratuităților constând în cote de energie electrică acordate pensionarilor care au avut calitatea de foștii salariați ai unităților din domeniul energiei electrice; impozit pe profit în sumă de 249.809 RON (230.846 +18.963) și TVA în sumă de 357.797 RON (329.353+28.444) ca urmare a neadmiterii la deductibilitate a cheltuielilor și respectiv la deducere a TVA -ului din facturile fiscale respective, referitor la sumele reprezentând contravaloarea prestațiilor confirmate pentru "timp stat la dispoziție - SLD" și "ore de lucru cu instalație"; impozit pe profit în sumă de 153.412 RON și TVA în sumă de 217.074 RON - debite rezultate din tratamentul fiscal al mesei calde acordate gratuit personalului din industrial minieră.

De asemenea, solicită reconsiderarea cheltuielilor în cuantum de 12.134.041,60 RON reprezentând cotele de cheltuieli geologice aferente anilor 2011, 2012 și 2013 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.941.447 RON, achitată în plus cu titlu de impozit pe profit față de obligația fiscală datorată.

3.1.1. Referitor la debitele reprezentând impozit pe profit în sumă de 245.525 RON și TVA în sumă de 82.846 RON - debite rezultate din tratamentul fiscal al gratuităților constând în cote de energie electrică acordate pensionarilor care au avut calitatea de foști salariați al unităților din domeniul energiei electrice - consideră că instanța de fond a făcut aprecieri bazate pe interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material incidente, respectiv a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul fiscal, prevederilor pct. 33

1

din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, H.G. nr. 1041/28.08.2013 și H.G. nr. 1461/11.12.2013.

Se arată, în primul rând, că deși organul de control a reținut că nu sunt deductibile, la calculul profitului impozabil, cheltuielile cu cota de energie electrică acordată gratuit pensionarilor, în valoare totală de 794.375,83 RON, având în vedere că nu sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri în sensul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, organul de soluționare a contestației reține că "cheltuielile în sumă de 1.534.531 RON nu au fost incluse în cuantumul cheltuielilor sociale înregistrate în evidența contabilă și fiscală a societății" reprezentând "cheltuieli sociale peste limita de 2% aplicată la cheltuielile cu salariile personalului stabilite potrivit Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii pentru contravaloarea energiei electrice reprezentând cota gratuită de 1200hvh/an pentru consumul casnic acordată în perioada ianuarie 2008 - mai 2012 pensionarilor din sectorul energiei electrice", rețineri care, practic, fac trimitere la dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. c) Codul fiscal.

Cum nelegalitatea deciziei de impunere nu poate fi acoperită de către organul de soluționare a contestației, prin invocarea unor temeiuri de drept noi, consideră că se impune anularea, atât a Deciziei de soluționare a contestației nr. 148/22.03.2018 - pct. 3.5 - potrivit căruia a fost respinsă că neîntemeiată contestația în ceea ce privește TVA în sumă de 82.846 RON și impozit pe profit în sumă de 245.525 RON, cât și anularea Decizia de impunere nr. x/28.06.2017 pentru debitele stabilite suplimentar de 82.846 RON cu titlu de TVA și respectiv 245.525 RON cu titlu de impozit pe profit.

De asemenea, consideră că aceste cheltuieli nu pot fi încadrate nici în categoria cheltuielilor sociale, cu deductibilitate limitată la 2% din fondul de salarii, reglementate prin art. 21, alin. (3) lit. c) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, și nici nu pot fi analizate sub acest aspect, așa cum în mod eronat a analizat instanța de fond, având în vedere că au fost efectuate în baza prevederilor H.G. nr. 1041/28.08.2013 și H.G. nr. 1461/11.12.2013, și nu în baza prevederilor Contractelor Colective de Muncă aplicabile la nivelul societății pentru perioada verificată, nefiind prevăzute în CCM-urile aplicabile astfel de facilități, iar persoanele pensionate din domeniul energetic, pentru care societatea a achitat cota de energie electrică în perioada supusă inspecției fiscale, nu au avut calitatea de angajați ai societății și nici ai fostelor entități ce au intrat în fuziune la constituirea Societății Complexul Energetic Oltenia S.A., ci au fost repartizați conform prevederilor H.G. nr. 1041/28.08.2013 și H.G. nr. 1461/11.12.2013.

Din analiza logico-juridică a dispozițiilor art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a prevederilor pct. 33 A1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal rezultă că în categoria cheltuielilor sociale întră acele cheltuieli efectuate de angajator în legătură cu personalul propriu/salariații săi, legiuitorul stabilind însăși cota de deductibilitate limitată prin raportare la valoarea cheltuielilor cu salariile personalului.

În concluzie, cheltuielile cu cota energie electrică acordată gratuit persoanelor pensionate înainte de 30 septembrie 2000, suportate de către Complexul Energetic Oltenia S.A. în conformitate cu art. 4 din H.G. nr. 1041/2003 modificată prin H.G. nr. 1461/2003, nu pot fi considerate cheltuieli sociale cu deductibilitate limitată, ci sunt cheltuieli deductibile fiscal prin prisma art. 21 alin. (1), ultima teză, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare pe perioada verificată), care prevede că " pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare".

3.1.2. Referitor la impozit pe profit în sumă de 249.809 RON (230.846 +18.963) și TVA în sumă de 357.797 RON (329.353 +28.444) - ca urmare a neadmiterii la deductibilitate a cheltuielilor și respectiv la deducere a TVA -ului din facturile fiscale respective, a sumelor reprezentând contravaloarea prestațiilor confirmate pentru "timp stat la dispoziție - SLD" și "ore de lucru cu instalație", arată că instanța de fond, prin sentința recurată, a interpretat greșit dispozițiile art. 21, alin. (4) lit. f) din Codul fiscal și legislația aplicabilă achizițiilor publice, fără a analiza și prevederile contractelor de închiriere utilaje de construcții și demolări cu personal aferent/închirieri utilaje de construcții cu operator, încheiate între Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. (fosta entitate SNLO Tg Jiu - UMC Roșia și UMC Husnicioara) și Asociația de prestatori formată din A..

Arată că din interpretarea art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, privind definiția contractului de lucrări, raportat la Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, unde se regăsește codul CPV 45500000-2 - închiriere de utilaje de construcții și demolare cu operator, și definiția codurilor CPV de la art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 34/2006, rezultă că legiuitorul nu a considerat aceste tipuri de contracte că fiind de lucrări de construcții, în sensul clasic prevăzut de legislația națională, denumirea fiind doar o necesitate obligatorie de utilizare a vocabularul comun al achizițiilor publice, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Ca urmare, pornind de la cele menționate anterior, coroborat cu denumirea codului CPV alocat, care conține cuvântul "închiriere", în interpretarea modalității de implementare a contractelor menționate, trebuie plecat de la premisa că acestea sunt contracte de prestare lucrări prin închiriere de utilaje și nu în sensul clasic de "lucrare", reprezentând închirieri de utilaje prin intermediul cărora se execută diverse categorii de lucrări miniere.

Dat fiind specificul activității miniere, pentru care nu se pot cuantifica cu precizie numărul de ore "timp stat la dispoziție-SLD" și numărul de "ore de lucru cu instalație", s-a utilizat varianta consemnării tarifelor diferențiate în anexele contractelor, urmând că, în funcție de situațiile concrete generate de tipul activității desfășurate, coroborat cu precizările din caietele de sarcini și din regulament, costul cu implementarea contractului să fie direct proporțional cu numărul orele de funcționare, de stat la dispoziție și de lucru cu instalație și nu numai cu timpul de funcționare cum se sugerează organele de inspecție fiscală.

Faptul că în unele contracte nu sunt menționate explicit numărul de ore "timp stat la dispoziție -SLD" și numărul de "ore de lucru cu instalația", nu pot fi interpretate ca și cum acestea sunt confirmate în afara contractului, utilizarea acestora fiind reglementată prin prevederi din caietele de sarcini (parte integrantă a contractului) și prin Regulamentul intern privind efectuarea de prestații de transport (marfă, persoane și scule/dispozitive de lucru de la platformă la locul de muncă și retur) și prestații cu utilaje clasice din afara S.N.L.O.

Analiza și interpretarea instanței de fond, prin raportare strict la dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal și a prevederilor din Normele Metodologice de aplicare a Codul fiscal, este rigidă și totodată eronată, reținerile că:

"prestarea efectivă a acestora nu are relevanță" și că "simpla întocmire a unor documente, nu le conferă calitatea de documente justificative" fiind în contradicție chiar cu norma invocată, care prevede în mod expres că trebuie "să se facă dovada efectuării operațiunii".

În susținerea criticilor formulate invocă și Hotărârea din 04 iunie 2020 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-430/2019, în care s-a statuat că "principiile care guvernează aplicarea de către statele membre a regimului comun al TVA-ului, în special cele ale neutralității fiscale și securității juridice, trebuie interpretate în sensul că se opun că, în prezența unor simple bănuieli nesusținute de dovezi ale administrației fiscale naționale cu privire la realizarea efectivă a operațiunilor economice care au stat la baza emiterii unei facturi fiscale, persoanei impozabile destinatare a acestei facturi să i se refuze dreptul de deducere a TVA-ului dacă nu este în măsură să furnizeze, în afara facturii menționate, alte elemente care să probeze realitatea operațiunilor economice realizate".

3.1.3. Referitor la impozitul pe profit în sumă de 153.412 RON și TVA în sumă de 217.074 RON, debite rezultate din tratamentul fiscal al mesei calde acordată gratuit personalului din industria minieră, arată că instanța de fond a făcut aprecieri bazate pe interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material incidente, trecând și peste excepția prescripției dreptului la acțiune a organului fiscal de a stabili creanțe fiscal, invocată atât în procedura prealabilă cât și în fața instanței.

Arată că prin Decizia nr. 21 din 14 sept. 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că termenul de 5 ani de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale reprezentând impozit pe profit și accesorii ale acestora, curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil, rezultând astfel că pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar de echipa de inspecție fiscală pentru perioada 01.01.2008 -31.12.2008 și accesoriile aferente acestuia, a intervenit prescripția.

În ceea ce privește legalitatea cheltuielilor cu masa caldă, invocă dispozițiile legale ce au reglementat în perioada 2008-2013 acordarea unor drepturi pentru personalul din industria minieră, respectiv art. 1 din H.G. nr. 236 din 9 martie 1990 privind unele masuri pentru îmbunătățirea activității în industria minieră, H.G. nr. 195 din 9 februarie 2006 privind acordarea gratuită a mesei calde pentru personalul societăților comerciale din industria minieră, Contractul Colectiv de muncă nr. 66/04 din 11 februarie 2008, unic la nivelul ramurii industriei miniere și geologiei, care la art. 102 prevede că salariații din ramura industriei miniere și geologiei beneficiază de masă - alimentație de protecție, gratuită, la intrare în schimb și Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în perioada 2009-2012 la nivel de unitate care prevedea la art. 244 că salariații din componența Societății Naționale a Lignitului Oltenia S.A. Tîrgu-Jiu beneficiază masă gratuită la intrarea în schimb.

Pentru personalul Carierei Husnicioara, pentru perioada supusă inspecției fiscale (2008 - 2013), au fost întocmite foi colective de prezență, din care rezultă că o persoană poate beneficia, în cursul unei singure zile, atât de masa caldă cât și de suplimentul de hrană rece; de asemenea o persoană putea beneficia chiar și de două porții de hrană într-o singură zi dacă intră în schimb de două ori în decursul a 24 ore, respectiv în aceiași zi, fapt stabilit prin actele normative enunțate - se acordă o porție de hrană la intrarea în schimb.

În condițiile în care foile colective de prezență, sunt reale și au stat la baza salarizării personalului din Cariera Husnicioara, iar conform contractelor încheiate cu furnizorul de servicii de cantină, masa calda și suplimentul valoric, s-a încadrat în plafonul valoric zilnic de 8,56 RON/persoană, iar valoarea totală a contractelor de prestări servicii nu a fost depășită și cheltuielile s-au încadrat în BVC-ul aprobat, concluzionează că sunt deductibile integral facturile de servicii, chiar dacă numărul de porții hrană rece depășește numărul de porții hrană caldă. Cum numărul total de porții (masă caldă + hrană rece") este corelat cu situația din pontaje/foi colective de prezență, consideră că nu sunt datorate debitele privind impozitul pe profit în sumă de 153.412 RON și TVA în sumă de 217.074 RON, obligații fiscale stabilite suplimentar de echipa de inspecție fiscală pe considerentul nefondat privind depășirea plafonului valoric al mesei calde zilnice la Cariera Husnicioara.

3.1.4. În ceea ce privește cotele de cheltuieli geologice, arată că esențial pentru soluționarea prezentei cauze este corecta interpretare a dispozițiilor art. 1, art. 2 și art. 4 din H.G. nr. 765/1994 privind stabilirea cotelor de cheltuieli necesare realizării, dezvoltării și modernizării producției în sectorul extractiv minier, țiței și gaze naturale, în sensul stabilirii caracterului imperativ al respectivelor norme legale, precum și conținutul și limitele obligației de constituire a fondurilor necesare realizării, dezvoltării și modernizării producției în sectorul extractiv minier.

Astfel, potrivit art. 1 "Se aprobă cotele de cheltuieli prevăzute în anexa nr. 1, necesare completării surselor proprii de finanțare a obiectivelor de investiții din sectorul extractiv, pentru asigurarea realizării, dezvoltării și modernizării producției de substanțe minerale utile din sectorul extractiv minier, țiței și gaze naturale", iar potrivit art. 2, "cotele de cheltuieli prevăzute la art. 1 sunt cuprinse în prețurile cu ridicata ale produselor specifice din sectorul extractiv și se adaugă la costul produselor livrate consumatorilor din economie."

Din conținutul acestor norme legale, cu caracter imperativ, rezultă că, constituirea fondurilor necesare realizării, dezvoltării și modernizării producției în sectorul extractiv minier, ca rezultat a includerii cotelor de cheltuieli prevăzute în anexa 1 (lignit extras - 0,0204 Ron/tonă) în prețul cu ridicata al produselor livrate (în cazul de față în prețul cărbunelui lignit) este o obligație legală.

Ca urmare a faptului că au fost incluse cotele de cheltuieli geologice în prețul cărbunelui, deci sunt adăugate în costul produsului livrat, este logic că aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal în condițiile în care și veniturile realizate din livrarea cărbunelui sunt impozabile, având aplicabilitate dispozițiile art. 19 alin. (1) din Codul fiscal: - "Profitul impozabil se calculează că diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri... ".

Interpretarea dată de către instanța de fond, în sensul că "nu au fost furnizate documente din care să rezulte că aceste cheltuieli sunt deductibile, adică faptul că s-a procedat, odată cu amortizarea mijloacelor fixe achiziționate din fondul geologic, și la diminuarea rezervei, prin preluarea la veniturile impozabile a amortizării aferente mijloacelor fixe" nu este logică și impune, practic, o dublă impozitare: odată ca și cheltuială nedeductibilă impozitată cu 16% impozit profit, și același timp odată cu diminuarea rezervei prin preluarea la veniturile impozabile a amortizării aferente mijloacelor fixe, o nouă impozitare a sumei cu 16% - impozit pe profit. Documentele considerate de instanță că fiind necesare pentru deductibilitate, pot fi prezentate doar unei inspecții fiscale ulterioare constituirii și respectiv utilizării fondului din cotele geologice, astfel de documente și înregistrări contabile fiind realizabile numai în condițiile în care tratamentul fiscal aplicabil cheltuielilor cu cotele geologice este de deductibilitate, tocmai pentru a fi evitată o dublă impunere.

Față de opinia experților, de motivele de mai sus și având în vedere și dispozițiilor art. 84 Codul de procedură fiscală - O.G. nr. 92/2003, în vigoare pe perioada supusă controlului, la data la care contribuabilul s-a autosesizat și totodată a sesizat și echipa de inspecție fiscală (noiembrie 2016), cu privire la erorile din declarațiile 101 aferente anilor 2011, 2012 și 2013, nu a mai fost, și nici în prezent nu este posibilă corectarea declarațiilor fiscale prin depunerea de declarații rectificative în acest sens, dat fiind că declarațiile inițiale sunt aferente unor perioade ce au făcut obiectul inspecției fiscale.

Ca urmare, față de dispozițiile art. 94 alin. (3) lit. e) care prevăd imperativ faptul că organul de inspecție fiscală va proceda la:

"Stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferențelor datorate în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecției fiscale", apreciază că suma de 1.941.447 RON, reprezentând impozit pe profit, se impune a fi restituită societății ca sumă achitată în plus față de obligația fiscală, urmare a aplicării eronate de către contribuabil a unor prevederi legale.

3.2. Recursul recurentei-pârâte Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestuia, pârâta a susținut că sentința criticată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că urmare a interpretării eronate a dispozițiilor art. 21 alin. (4) lit. f) și lit. m) din Legea nr. 571/2003, pct. 44 și pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

3.2.1. În ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar și accesoriile aferente stabilite de organele de inspecție fiscală la CE Oltenia - Sucursala Electrocentrale Ișalnița, arată că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea în parte a obligațiilor fiscale suplimentare, fără a analiza și considerentele expuse de organul de inspecție fiscală, potrivit cărora prin emiterea de către furnizor, în anul 2016, a unei facturi cu sume cu semnul minus, respectiv factura nr. x/30.03.2016, constatările organelor de inspecție fiscală nu mai puteau face obiectul actului administrativ fiscal în cauză și deci au fost stabilite în mod eronat obligațiile fiscale suplimentare de plată. Această situație este total eronată în condițiile în care factura nr. x/30.06.2016 a fost emisă în legătură cu operațiuni aferente anului 2013, an ce era cuprins în inspecția fiscală.

Astfel, cu privire la operațiunile efectuate în derularea Contractului de prestări servicii nr. x/17.07.2013 s-a constatat de către organele de inspecție fiscală că primul reductor, așa cum reiese din avizul de însoțire a mărfii nr. 263238/31.07.2013, a fost livrat în vederea recondiționării cu toate piesele componente, fără a fi demontat, societatea neținând cont de evitarea "riscurilor de incendiu și/sau contaminare a mediului pe perioada transportului", iar potrivit caietului de sarcini, punctul 7: "...Materialele și piesele reciclabile se vor returna beneficiarului, odată cu livrarea reductoarelor recondiționate . . . . . . . . . .".

Referitor la Contractul de prestări servicii nr. x/15.03.2012, încheiat între Complexul Energetic Craiova S.A. și lider de asociație B. S.R.L., ce are că obiect recondiționarea unui număr de 7 reductoare x, s-a constatat că B. S.R.L. a facturat inclusiv operațiunile de demontare a reductoarelor, iar Sucursala Electrocentrale Ișalnița a acceptat la plata și a plătit integral contravaloarea acestor facturi cu toate că operațiunile de demontare, curățire și spălare a reductoarelor nu au fost realizate de prestator, ci de personalul propriu, fiind încălcate prevederile stabilite prin caietul de sarcini și implicit clauzele contractuale, prin care se menționează că demontarea reductorului, curățirea și spălarea elementelor componente vor fi executate de prestator.

Referitor la contractul de prestări servicii nr. x/04.05.2011 în caietul de sarcini pentru serviciul de recondiționare reductoare x înregistrat la Complexul Energetic Craiova S.A., S.E. Ișalnița - Serviciul Tehnic sub numărul x/10.03.2011, la punctul nr. 7 " Modul de execuție a lucrării" se stipulează faptul că "...Lucrările de reparare/recondiționare a unui reductor x vor consta în cel puțin: . . . . . . . . . . .-Demontarea reductorului, curățirea și spălarea elementelor componente.. Materialele și piesele reciclabile demontate se vor cântări și transporta la depozitul S.E. Ișalnița și se vor preda la beneficiar pe baza de proces-verbal...".

Analizând actele de constatare nr. 34/27.05.2011 și nr. 36/27.05.2011, se precizează că la sediul Reșița Reductoare S.A. au sosit cele doua reductoare în vederea reparației, fără rotitoare (pinion intrare, arbore și roata ieșire), fără rulmenți și fără instalație hidraulică. Prin răspunsul formulat cu adresa nr. x/06.07.2015, la solicitarea de documente nr. 927/02.07.2015, se precizează că au fost expediate carcase de reductor, așa cum se menționează în actele de constatare nr. 34 și nr. 36 din 27.05.2011.

În ceea ce privește relațiile comerciale derulate în baza Contractului nr. x/23.04.2009 încheiat cu C. S.R.L., arată că Sucursala Electrocentrale Ișalnița a diminuat profitul impozabil cu suma totala de 332.947 RON și TVA cu suma de 64.951 RON, prin faptul că nu a stabilit valoarea estimata a achiziției de rotoare în baza contractelor anterioare, nu a luat în considerare Contractul de furnizare de produse nr. 368/12.07.2007 încheiat cu D. S.R.L. unde prețul unitar al unui rotor a fost de 320.375 RON fără TVA, a procedat la stabilirea valorii estimate pentru achiziția unui rotor în baza unei singure oferte comerciale, nr. 1827/19.11.2008 transmisă de Mecanoenergetica S.A., considerând că valoarea ofertată pentru recondiționarea unui rotor, ar trebui să reprezinte valoarea estimată pentru execuția unui rotor nou, fără a se solicita o calculație privind stabilirea prețurilor ofertate atât pentru rotorul nou cât și pentru cel recondiționat și fără a mai solicita de la alți operatori economici oferte asemănătoare.

Concluzionează că, în situația în care nu a fost prezentată estimarea valorii unui rotor, au fost încălcate prevederile art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, iar organul de inspecție fiscală a procedat corect la estimarea bazei de impunere potrivit art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Supune atenției instanței de recurs faptul că încălcarea prevederilor art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a rezultat din verificarea ofertei tehnice și comerciale nr. 4653/18.11.2008 înaintată de Mecanoenergetică S.A. al cărei termen de valabilitate a fost de 30 de zile de la data emiterii, respectiv 18.11.2008, ceea ce înseamnă că la data de 22.01.2009, când a fost publicat anunțul de participare în SEAP, oferta nu mai era valabilă și astfel nici valoarea estimata a achiziției de rotoare menționată în anunțul de participare nu avea justificare.

3.2.2. Cu privire la dreptul de deducere a TVA în sumă de 1.134.133 RON (254.710+581.572+297.851) pentru perioada 2009-2010 arată că în mod greșit instanța a reținut că reclamanta a dedus TVA în mod corect, în condițiile în care și-a exercitat acest drept în baza unor facturi care nu conțin informațiile prevăzute de lege și nici nu au fost corectate în timpul inspecției fiscale, interpretând greșit dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. a), art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, coroborate cu cele ale pct. 46 din H.G. nr. 44/2004, art. 155 alin. (5) și alin. (19) lit. f) din Legea nr. 571/2003.

Astfel, facturile nu conțin informațiile obligatorii referitoare la denumirea/numele și codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, fapt pentru care agentul economic nu poate beneficia de exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata, în conformitate cu prevederile art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003.

Potrivit acestor prevederi legale dreptul de deducere a TVA aferentă achizițiilor de bunuri/servicii este condiționat de destinația acestora, în sensul că acestea trebuie să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale societății, și totodată, să fie justificate cu factură sau alt document legal care să conțină elementele minime obligatorii prevăzute expres la art. 155 alin. (5) - art. 155 alin. (19) din Legea nr. 571/2003.

Ca urmare, indiferent că achizițiile în cauză au fost operațiuni reale și în folosul operațiunilor taxabile ale cumpărătorului, fiind astfel îndeplinită condiția de fond impusă de Legea nr. 571/2003 pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, indiferent că achizițiile în cauză au fost efectuate în scop economic, indiferent că operațiunile respective au fost consemnate de furnizori în facturile emise și indiferent că aceste operațiuni au fost consemnate în declarațiile informative cod D 394, exercitarea dreptului de deducere a TVA este condiționată și de îndeplinirea condiției de formă, impusă de prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv exercitarea dreptului de deducere este condiționată de existența facturilor emise de furnizori, emise în conformitate cu prevederile art. 155 din Codul fiscal.

Or, în perioada 01.01.2009 - 30.06.2014, Societatea Complexul Energetic Oltenia SA-Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu, Unitatea Minieră de Carieră Berbești a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugata în cuantum de 254.710 RON, aferent facturilor prezentate în anexa nr. 47 la Procesul-verbal nr. x/02.05.2017, emise de diverși furnizori, în condițiile în care aceste documente, nu aveau completate la rubrică "Cumpărător", elementele minime prevăzute la art. 155 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 571/2003.

La nivelul Carierei Lupoaia, la data 31.03.2017 existau aproximativ 100 de furnizori ale căror facturi nu corespund prevederilor art. 155 alin. (5) lit. f) (anii 2009 -2012) și alin. (19) lit. f) (anii 2013 - 2014) din Legea 571/2003, întrucât acestea nu conțin informațiile obligatorii referitoare la denumirea/numele și codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, fiind completate cu codul de identificare fiscală CIF x aparținând SNLO - Exploatarea de Carieră Lupoaia (până la 31.05.2012), y - Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Unitatea Minieră de Carieră Lupoaia, z - Exploatarea Minieră de Carieră Motru, w - Societatea Națională a Lignitului Oltenia - Punct de lucru EMC Motru, t - Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu- Exploatarea Minieră de Carieră Motru, în loc de denumirea și codul.de înregistrare în scopuri de TVA, al Societății Naționale a Lignitului Oltenia S.A, u (pana la 31.05.2012) și al Societății Complexul Energetic Oltenia S.A. x (de la 01.06.2012 - 30.06.2014).

S-a mai constatat că la nivelul Carierei Roșiuța existau la data de 31.05.2016, 347 facturi care nu corespund cu prevederile art. 155 alin. (5) lit. f) (anii 2009- 2012) și art. 155 alin. (19) lit. f) (anii 2013 - 2014) din Legea nr. 571/2003, întrucât acestea nu conțin informațiile obligatorii referitoare la denumirea/numele și codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, în sensul că au fost completate cu codul de identificare fiscală CIF x aparținând SNLO - Exploatarea de Căriera Roșiuta (pana la 31.05.2012), v - Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Unitatea Minieră de Carieră Roșiuța, s - Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu în loc de denumirea și codul de înregistrare în scopuri de TVA, al Societății Naționale a Lignitului Oltenia S.A, u (pana la 31.05.2012) respectiv x - Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

Apreciază că sunt nefondate motivările instanței de fond cu privire la jurisprudența CJUE și încălcarea principiilor neutralității și proporționalității, întrucât referitor la exercitarea dreptului de deducere în baza unor facturi care nu conțin informațiile prevăzute de lege, CJUE s-a pronunțata în Cauza C-271/12 Petroma Transports și alții și Cauza C-152/02 Terra Baubedarf-Handel.

3.2.3. Cu privire la debitele în cuantum de 3.963.239 RON cu titlu de impozit pe profit, arată că în prima instanța a reținut că cheltuielile de exploatare cu amortizarea mijloacelor fixe sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și alin. (3) lit. i), art. 24 alin. (1) și alin. (2), art. 24 alin. (7), alin. (9) și alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, Cap. III pct. 5 din H.G. nr. 2139/2004, pct. 70

2

din pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din starea de fapt fiscală a rezultat că cele două centrale electrice nu sunt mijloace fixe amortizabile, așa cum rezultă din evidența contabila a sucursalelor, potrivit căreia nu există mijlocul fix "centrală termică", ci există mai multe blocuri/grupuri energetice care, la rândul lor, conțin mai multe mijloace fixe cu denumiri, coduri de clasificare, durate de funcționare normale și valori de inventar diferite; respectivele mijloace fixe nu au fost utilizate o anumită perioadă de timp, fiind indisponibile, așa cum rezultă din situațiile prezentate în timpul inspecției fiscale de reprezentanții sucursalei, respectiv "Situația mijloacelor fixe blocuri energetice indisponibile în anul 2011" și "Situația mijloacelor fixe blocuri energetice indisponibile în perioada 2012-2013". Din analiza prevederilor legale încălcate, respectiv art. 24 alin. (2) din Codul fiscal și pct. 70A2 din Normele metodologice aprobate prin H. G. nr. |44/2004, rezultă foarte clar că aceste prevederi se referă la mijloace fixe amortizabile care nu sunt utilizate cel puțin o lună și nu la activele pe care mijloacele fixe respective le compun (cum ar fi de exemplu fabrici, secții, ferme, etc, iar în cazul nostru centrale electrice).

Cheltuielile aferente achiziționării unor mijloace fixe se pot recupera din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării, în condițiile în care mijlocul fix amortizabil este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative, are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului și are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Condițiile prevăzute de lege fiind impuse a se îndeplini cumulativ, presupune că neîndeplinirea uneia din aceste condiții conduce automat la nedeductibilitatea cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe.

Or, chiar dacă reclamanta susține că mijloacele fixe, pentru care au fost stabilite cheltuielile nedeductibile la calculul profitului impozabil privind amortizarea, reprezintă un activ corporal cu denumirea "Centrală electrică de termoficare Craiova II" compus dintr-un număr de 110 mijloace fixe cu denumiri, valoare de inventar și durate de funcționare diferite și nu se poate spune că acest activ corporal a fost neutilizat pe o perioada mai mare de o lună, dovada fiind veniturile facturate și înregistrate lunar, mijloacele fixe ce intra în componenta activului corporal "Centrala electrică de termoficare Craiova II au fost evidențiate și tratate individual din punct de vedere contabil și fiscal și, totodată, au fost înregistrate individual in contabilitate. Referitor la veniturile facturate și înregistrate lunar, arată că aspectele constatate nu se referă la cheltuielile nedeductibile cu amortizarea pe ansamblu a activului corporal "Centrala Electrică de Termoficare Craiova II", acest fapt fiind de altfel imposibil, întrucât acestui activ corporal nu i s-a stabilit o amortizare, ci se refera la componente ale acestuia, respectiv la mijloacele fixe amortizabile ce intra în componenta activului corporal respectiv, mijloace fixe ce in mod independent nu ar genera venituri.

În ceea ce privește situația de la SE Rovinari și SE Turceni constatările s-au referit doar la "blocurile energetice care nu au funcționat mai mult de o lună, fiind indisponibile", motivul constituindu-l faptul că s-au aflat în reparații capitale/modernizări, așa cum rezulta din situațiile prezentate, însușite și semnate de reprezentanții societății în timpul inspecției fiscale respectiv: "Situația mijloacelor fixe blocuri energetice indisponibile in anul 2011" și "Situația mijloacelor fixe blocuri energetice indisponibile în perioada 2012 - 2013".

3.2.4. Cu privire la debitul în suma de 242.556 cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar că urmare a reîntregirii veniturilor impozabile cu dividende de plata aferente anului 2007, consideră că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 11 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 12 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, art. 6 și art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 și O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.

De la data repartizării sumei de 1.515.972 RON și până la finele anului 2014, suma respectiva a fost menținută nejustificat în soldul contului 457 -"Dividende de plată", fără a fi înregistrată în evidența contabilă la venituri, respectiv în contul 758 - "Alte venituri din exploatare". Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, rezultă că suma de 1.515.972 RON trebuia înregistrată la veniturile din exploatare în anul fiscal în care intervenise prescripția, și nu în anul 2014, așa cum a înregistrat reclamanta.

În aceste condiții, Declarația privind impozitul pe profit pentru anul 2014 a fost întocmită în mod eronat, reclamanta incluzând nejustificat la veniturile impozabile suma de 1.515.972 RON și astfel, era necesară întocmirea unei declarații rectificative privind impozitul pe profit pentru anul 2014, declarație rectificativă prin care veniturile impozabile aferente anului 2014 sa fie diminuate cu suma de 1.515.972 RON, respectiv impozitul pe profit datorat sa fie diminuat cu suma de 242.556 RON. Consecința fiscală, așa cum a fost consemnată în Decizia de impunere, a fost majorarea veniturilor impozabile, respectiv a profitului impozabil cu suma de 1.515.972 RON și stabilirea unui impozit pe profit suplimentar de plata în suma de 242.555 RON.

3.3. Recursul recurentei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a fost, de asemenea, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestuia, pârâta a susținut că sentința recurată este în parte lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și art. 21 alin. (4) lit. f) și lit. m) din Legea nr. 571/2003, coroborate cu cele ale pct. 44 și pct. 48 din H.G. nr. 44/2004, art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu pct. 45 (2) din H.G. nr. 44/2004, H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Apreciază că în mod greșit instanța de fond a pronunțat soluția de admitere a acțiunii bazată exclusiv pe concluziile prezentate în raportul de expertiza întocmit în cauză, fără sa aibă în vedere și celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei și nici obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.

3.3.1. Referitor la Contractul de prestări servicii nr. x/15.03.2012, s-a constatat că B. S.R.L. a facturat inclusiv operațiunile de demontare a reductoarelor, iar Sucursala Electrocentrale Ișalnița a acceptat la plata și a plătit integral contravaloarea acestor facturi cu toate ca operațiunile de demontare, curățire si spălare a reductoarelor nu au fost realizate de prestator, ci de personalul propriu al Sucursalei Electrocentrale Ișalnița.

Referitor la contractul de prestări servicii nr. x/04.05.2011 arată că lucrările de reparare/recondiționare a unui reductor x constau în demontarea reductorului, curățirea se spălarea elementelor componente însă au fost expediate în vederea reparării doar carcasele de reductor.

În ceea ce privește relațiile comerciale derulate în baza Contractului nr. x/23.04.2009 încheiat cu C. S.R.L. respectiv stabilirea valorii estimate a achiziției și stabilirea bazei de impunere și obligațiile fiscale aferente arată că echipa de control a constatat că valoarea de 480.000 RON stabilită drept valoare estimata pentru achiziția unui rotor nou nu are la baza o fundamentare legală și nu reprezintă o valoare estimată potrivit prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Ca urmare, echipa de control a constatat ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile în valoare totală de 304.852 RON (437.500 RON - 361.287 RON/buc., 4 bucăți rotoare), potrivit prevederilor art. 67 din O.G. nr. 92/2003, Ordinul nr. 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere, coroborat cu ANEXA 1 la Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 la punctul 65.2.

De asemenea, s-a constatat că societatea nu are drept de deducere a taxei pe valoare adăugată în suma de 57.922 RON, conform prevederilor art. 145 alin. (2) din Legea nr571/2003.

3.3.2. Cu privire la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1.134.133 RON (254.710+581.572+297.851) arată că în perioada 2009-2014, societatea a dedus TVA în sumă de 1.134.133 RON înscrisă în facturi care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 155 alin. (5) și alin. (19) lit. f) din Legea nr. 571/2003, respectiv acestea nu conțin informațiile obligatorii referitoare la denumirea/numele și codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, fapt pentru care agentul economic nu poate beneficia de exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata, fiind aplicabile prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) și art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, coroborate cu cele ale pct. 46 din H.G. nr. 44/2004, potrivit cărora dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de bunuri/servicii este condiționat de destinația acestora, în sensul ca acestea trebuie să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale societății și totodată să fie justificate cu factură sau alt document legal care să conțină elementele minime obligatorii prevăzute expres la art. 155 alin. (5), respectiv art. 155 alin. (19) din Legea nr. 571/2003.

3.3.3. Referitor la cheltuielile privind amortizarea aferenta unor mijloace fixe neutilizate o perioada de timp mai mare de o luna, în suma de 24.770.244 RON (6.636.727 RON SE Craiova II și 18.133.517 RON SE Rovinari și SE Turceni), arată că în perioada supusa inspecției fiscale societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - sucursala SE Craiova II, SE Rovinari și SE Turceni, a dedus cheltuieli aferente amortizării a unor mijloace fixe care nu au fost utilizate o perioada de timp mai mare de o luna, acestea fiind indisponibile.

Conform prevederilor art. 21 alin. (3) lit. i) și art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 571/2003, în forma aplicabilă de la 01.01.2008, cheltuielile aferente achiziționării unor mijloace fixe se pot recupera din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării, în condițiile în care mijlocul fix amortizabil este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative, are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului și are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

În ceea ce privește procedura privind amortizarea mijloacelor fixe achiziționate, sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (7), alin. (9) și alin. (11) lit. a) din actul normativ menționat, coroborate cu cele ale cap. III pct. 5 din H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe și cu prevederile pct. din pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, date în explicarea prevederilor art. 24 alin. (11) din lege.

Potrivit acestor prevederi legale, amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune. De asemenea, în situația în care mijloacele amortizabile nu sunt utilizate cel puțin pe o perioadă de o lună recuperarea valorii fiscale rămase neamortizate se efectuează pe durata normală de utilizare rămasă, începând cu luna următoare repunerii în funcțiune a acestora, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală.

Totodată, au fost avute în vedere și prevederile pct. 110 din OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, reiese ca organele de inspecție fiscala au analizat toate mijloacele fixe aflate în patrimoniul societății, înregistrate în evidența contabilă, pentru care societatea a înregistrat in perioada 01.01.2008 - 31.12.2013 cheltuieli de exploatare cu amortizarea imobilizărilor.

Organele de inspecție fiscală nu au recunoscut ca și cheltuieli deductibile, cheltuielile cu amortizarea pentru mijloacele fixe ce nu au fost utilizate pe o perioada mai mare de o lună, analiza fiind efectuată în baza situației imobilizărilor pusă la dispoziție de societate, organele de inspecție fiscală stabilind individual, pentru fiecare mijloc fix și clasă de amortizare aferentă, durata de amortizare întrucât aceste mijloace fixe au fost clasificate individual, având durate normate de funcționare diferite.

3.3.4. Referitor la reîntregirea veniturilor impozabile cu dividendele de plata aferente anului 2007 arată că pentru dividendele în valoare de 1.684.414 RON (suma brută), s-a calculat și virat impozitul pe dividende de 10%, rezultând o suma neta de 1.515.972 RON (1.684.414 RON - 168.441 RON), ce a fost înregistrată în contul 457 -"Dividende de plata". Având în vedere reorganizarea Ministerului Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri, unic acționar, dividendele cuvenite acestuia nu s-au solicitat și nu s-au mai virat.

S-a constatat că, de la data repartizării sumei de 1.515.972 RON și până la finele anului 2014, suma respectivă a fost menținută nejustificat in soldul contului 457 - "Dividende de plată", fără a fi înregistrată în evidenta contabilă la venituri, respectiv în contul 758 - "Alte venituri din exploatare", deși a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani, conform art. 2500 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

Acest aspect a fost constatat și de auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Gorj, așa cum rezultă din Raportul de control nr. x/13.03.2015, întocmit pentru perioada 2013-2014.

Instanța de fond retine în mod eronat că suma de 1.515.972 RON, reprezentând dividende, a fost cuprinsă în totalul cheltuielilor nedeductibile din anexa în care se calculează impozitul pe profit suplimentar, în condițiile în care suma respectivă a fost trecută la venituri la data de 31.12.2014, deci în afara perioadei verificate care, în ceea ce privește impozitul pe profit, s-a încheiat la data de 31.12.2013, când suma respectiva figura ca și debit suplimentar.

Consecința fiscală a fost diminuarea veniturilor impozabile la calculul profitului impozabil cu suma de 1.515.972 RON, iar echipa de inspecție fiscală și-a însușit observațiile formulate în punctul de vedere al societății în ceea ce privește calculul accesoriilor, în sensul ca acestea au fost recalculate doar până la data de 31.12.2014.

Prin întâmpinarea formulată de către recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. s-a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâte ca nefondate și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. În esență, a arătat că susținerile pârâtelor sunt nefondate și a combătut punctual fiecare critică a acestora. În referire la critica pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor privind nedezvoltarea unui raționament propriu bazat pe prevederile legale aplicabile și probatoriul administrat în cauză, a susținut netemeinicia acestor afirmații, considerând, dimpotrivă, că instanța de fond și-a dezvoltat propriu raționament, pentru fiecare caz în parte, pe baza dispozițiilor legale în materie aplicabile fiecărei spețe în parte și a documentelor aflate la dosarul cauzei, documente ce au fost analizate și de către experții desemnați de