Decizia nr. 2059/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 496/2020 a Curții de Apel Craiova

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 201/03.03.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de anulare privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA SEGARCEA - SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE având ca obiect suspendare executare act administrativ și anulare act administrativ. A fost respinsă cererea de suspendare. A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de către B..

Cererea de recurs Împotriva sentința nr. 201/03.03.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Soluția instanței de recurs Prin sentința nr. 496 din 19 mai 2020 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul, declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 201/03.03.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatii-pârâți PRIMĂRIA SEGARCEA - SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, și B., ca nefondat.

Cererea de recurs adresată Inaltei Curți de Casație și Justiție Împotriva hotărârii instanței de recurs recurentul-reclamant A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Apărările formulate în cauză Intimata-intervenientă B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil.

Soluția Inaltei Curți de Casație și Justiție În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din același cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză. Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurentă nu este prevăzută de lege. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. În cauză, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, ci sunt pronunțate de o instanță de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. și pct. (5) din C. proc. civ. au caracter definitiv. Recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeași cale de atac.