NOVITSKIY v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

16.10.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

NOVITSKIY v. UKRAINE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

CINTIMEA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 20324/03 de Ivan Ivanovich NOVITSKIY împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 16 octombrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Lorenzen Jungwiert Butkevych dna Tsatsa-Nikolovska Borrego Borrego dna Jaeger Villiger, judecători și judecători ai Secțiunii Westerdiek Având în vedere cererea depusă la 11 iunie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspuns transmise de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Ivanovich Novitskiy, este un național ucrainean care s-a născut în 1939 și locuiește în Dniprodzerzhynsk. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Zaytsev. La 4 august 2000 și 14 februarie 2003 Curtea de District Baglioysky din Dniprodzerzhynsk ( ) a ordonat „Dniprodzerzhynsklift”, o societate privată, să plătească reclamantului 5.454.71 hryvnyas (UAH) [1] și, respectiv, 2.200 UAH [2] în achizițiile salariale și alte plăți. Aceste hotărâri au devenit finale și achizițiile de executare au fost transferate la Serviciul Bailiffs din districtul Zavodsky (“Bailiffs”, La 3 iulie 2006, Curtea comercială Dnipropetrovsk ( 3 iulie 2006 În februarie 2007, reclamantul a încheiat o procedură împotriva Bailiffului care a contestat presupusul lor inactivitate în colectarea datorielor de judecată. 2007 Curtea Baglioysky a respins afirmațiile sale, după ce nu a constatat lipsă de diligență în comportamentul Bailiffs. Reclamantul nu a informat Curtea dacă a depus un recurs împotriva acestei hotărâri. Hotărârile din 4 august 2000 și 14 februarie 2003 în favoarea reclamantului rămân neexecutate până în prezent. Reclamantul s-a plâns în legătură cu nerespectarea hotărârilor din 4 august 2000 și 14 februarie 2003 în timp util. El s-a referit la art. 1 din Protocolul nr. 1 și la art. 13 din Convenție. Reclamantul a invocat, de asemenea, art. 1 din Convenție, plângând că a trebuit să lucreze fără remunerare. Curtea observă că, după comunicarea cauzei către guvernul contestat, reclamantul a introdus o plângere în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la incapacitatea sa de a obține o atribuire împotriva bailificilor. Curtea constată că această plângere nu este o elaborare a plângerilor inițiale pe care le-au formulat părțile. Prin urmare, Curtea consideră că nu este adecvat să se ocupe de această chestiune în acest caz. II. CU CU CIRCUMSTĂȚII CAUZULUI RELAȚIONAT CU art. 13 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 executarea hotărârilor în favoarea sa. Aceste dispoziții se citesc, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 13 Oricine a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are o soluție eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în nici un fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ...” Curtea constată că plângerea reclamantului cu privire la neîntrerupt executarea hotărârilor în favoarea sa necesită, de asemenea, examinarea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, care citește după cum urmează: art. 6 § 1 În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” În observațiile lor, guvernul contestat a susținut că statul nu a fost responsabil pentru întârzierea executării hotărârilor în cauză, așa cum s-a întâmplat din cauza lipsei de fonduri a unei societăți private. Acestea au susținut, de asemenea, că, chiar și presupunând că cei care nu au acționat în mod corespunzător în colectarea datoriilor, reclamantul nu a epuizat măsurile interne în căutarea unei compensații pentru presupusele omissioni. Curtea reiterează că statul nu poate fi considerat responsabil pentru lipsa fondurilor unei societăți private și responsabilitatea sa nu se extinde decât implicarea organismelor de stat în procedura de executare (a se vedea Shestakov c. Rusia (dec.), nr. 48757/99, 18 iunie 2002). Curtea reamintește, de asemenea, că legislația ucraineană prevede posibilitatea de a contesta în fața instanțelor legiferitatea acțiunilor și omisiunilor din cadrul procedurii de executare împotriva debitorilor privați și de a cere daune din partea acestora pentru întârzierile în care se plătește suma atribuită (a se vedea, de exemplu, Kukta c. Ucraina (dec.), nr. 19443/03, 22 noiembrie În acest caz, reclamantul nu a demonstrat că a apelat împotriva hotărârii din 13 martie 2007. Prin urmare, nu poate pretinde că a epuizat căile de recurs interne. Curtea remarcă că reclamantul și-a efectuat activitatea voluntară și că nu a fost niciodată refuzat dreptul la plată. Dizbaterea implică astfel drepturile și obligațiile civile, dar nu dezvăluie niciun element de sclavie sau forțată sau obligatorie în sensul acestei dispoziții ( Karpenko c. Ucraina, nr. 10559/03, § 15, 10 august 2006). În aceste circumstanțe, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 3 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen [1] 1,127,16 EUR. [2] 376.31 EUR.