CtEDO 16.10.2007 Auto

BILSEV ET ZEIN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.10.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BILSEV ET ZEIN c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTIALĂ Cerere nr. 43579/04 prezentată de Can B. LSEV și Siegfried Tom ZE Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 22 octombrie 2004, După ce a deliberat, face următoarea decizie făcând trimitere la CIRCONSTANCES DE LA L La 18 februarie 1993, reclamanții au fost arestați la punctul de frontieră dintre Turcia și Bulgaria în posesia de droguri la bordul vehiculului lor. Reclamanții au fost condamnați pentru aceste fapte în Bulgaria. După ce și-au ispășit pedeapsa, s-au întors în Germania. printr-un act de acuzare din 27 august 1996, Parchetul a intentat o acțiune penală împotriva reclamanților pentru trafic de narcotice din cauza acelorași fapte. În depozițiile lor obținute de comisia de recurs din partea autorităților germane, Can Bilsev a declarat că a refuzat să depună mărturie cu privire la faptele care i-au fost reproșate; Siegfried Tom Zein a recunoscut faptele care i-au fost reproșate. Prin Hotărârea din 29 august 2001, Curtea de Securitate a statului dal (denumită în continuare "curtea de securitate"). A condamnat pentru trafic de narcotice fiecare reclamant la o pedeapsă de 17 ani și șase luni, precum și la o amendă penală de 3 220 500 000 de lire turce. Curtea de securitate ține seama de faptul că și reclamanții fuseseră condamnați în Bulgaria și își ispășiseră pedeapsa. Instanța nu a luat în considerare dezbaterile în fața Curții și nici nu au fost reprezentate de un avocat. Printr-un proces-verbal din 25 septembrie 2003, Curtea de Securitate a constatat că hotărârea a fost notificată Can Bilsev la 13 februarie 2002 și Siegfried Tom Zein la 25 martie 2002. Având în vedere natura pedepsei, hotărârea Curții de Securitate a Uniunii Europene din 29 august 2001 nu a fost notificată reclamanților. Prin hotărârea din 10 mai 2004, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea din 29 august 2001. Rezoluția (75) 11 privind criteriile care trebuie urmate în cadrul procedurii de judecată în lipsa inculpatului, adoptată de Comitetul miniștrilor la 21 mai 1975, se citește astfel în părțile sale relevante. Nimeni nu poate fi pus în judecată în cazul în care a fost realizat în prealabil de către un citat repus în timp util pentru a-i permite să se prezinte și să își pregătească apărarea, cu excepția cazului în care se stabilește că a fost emis în mod voluntar în fața justiției. Citatul trebuie să precizeze consecințele unei eventuale absențe a inculpatului la procedura de judecată. Atunci când judecătorul constată că inculpatul, care nu se prezintă în instanță, a fost atins de citație, el dispune retrimiterea dacă consideră că prezentarea personală a inculpatului este indispensabilă sau că are motive să creadă că inculpatul a fost împiedicat să se prezinte. Nu este necesar să se judece inculpatul în absența sa dacă este posibil și oportun să se transmită procedura unui alt stat sau să se prezinte o cerere de extrădare. Când pârâtul este judecat în absența sa, se procedează la administrarea probelor în formele obișnuite, iar apărarea are dreptul de a interveni. Hotărârea pronunțată în absența inculpatului trebuie să i se aplice în conformitate cu normele privind citația, iar termenele de recurs nu trebuie să curgă decât din momentul în care condamnatul a avut cunoștință efectiv de sentință, cu excepția cazului în care se stabilește că:el este în mod intenționat în justiție. Orice persoană judecată în absența sa trebuie să poată ataca judecata prin toate căile de atac care ar fi fost deschise dacă ar fi fost prezentă. Persoana judecată în absența sa, deși nu a fost menționată în mod regulat, trebuie să dispună de o cale de atac pentru a stabili nulitatea hotărârii. Persoana judecată în absența sa, dar menționată în mod regulat, are dreptul de a fi judecată din nou, în forma obișnuită, dacă stabilește că absența sa și că faptul că ea a putut să-l avertizeze pe judecător se datorează unei cauze independente de voința sa. Invocând articolele 5, 6 și 10 din Convenție, reclamanții se plâng de ceea ce nu și-au putut exercita drepturile de apărare, în măsura în care nu au participat la dezbaterile ținute în fața Curții de Securitate a statului de Jos și nici nu au fost reprezentați de un avocat. Reclamanții explică faptul că Curtea de Securitate a Uniunii Europene a pronunțat, în absența acestora, un caz, fără a dispune nicio anchetă suplimentară și, prin urmare, nu și-au putut prezenta memoriul în apărare în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene. La hotărârea de condamnare care a făcut obiectul unui recurs în casație, ei nu și-au prezentat observațiile în apărare în fața Curții de Casație. Ei susțin că notificările nu au fost făcute în mod regulat, astfel încât dreptul lor de apărare să fie ignorat. Reclamanții susțin, de asemenea, că avizul procurorului general din apropierea Curții de Casație nu le-a fost notificat. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea constată că, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 25 mai 2007, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția avocatului asupra faptului că nu a adresat Curții autoritatea reclamantului Siegfried Tom Zein. Această scrisoare a fost primită de destinatarul său la 6 iunie 2007. În răspunsul său, avocata a declarat că acesta din urmă nu mai dorește să își mențină cererea în fața Curții. Curtea constată că, în consecință, recurentul Siegfried Tom Zein nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Prin urmare, aceasta decide să elimine din rol cererea pentru acesta din urmă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A doua zi Cererea reclamantului Can Bilsev de a elimina cererea de rol pentru surplus. Dolle F. Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-12-16
0,98
BILSEV ET ZEIN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 43579/04 présentée par Can BİLSEV et Siegfried Tom ZEİN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 16 décembre 2008 en une chambre composée de : Françoise
CtEDO 2004-01-15
0,94
CANEVI et AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40395/98 présentée par Şehmus CANEVİ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 15 janvier 2004 en une chambre
CtEDO 2007-10-23
0,94
BARMAKSIZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 1004/03 présentée par Bülent BARMAKSIZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 octobre 2007 en une chambre compo
CtEDO 2008-02-12
0,94
BILGIN ET BULGA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 43422/02 présentée par Salih Zeki BİLGİN et İlhan BULGA contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section section), siégeant le 12 février
CtEDO 2008-08-28
0,94
OZMEN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 31629/04 présentée par Mehmet Sait ÖZMEN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 28 août 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, président
Sursă