A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 43422/02 prezentată de Salih Zeki B Dragoljub Popović, judecători, Sally Dolle Graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 octombrie 2002, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie în fapt pe reclamanții, domnii Saliî Zeki Bilgin ( Hasan Girit și Gülendam Șan, avocați în mail. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 octombrie 1996, reclamanții au fost arestați și reținuți. Ei au fost suspectați de a face parte dintr-o bandă armată. În timpul arestării, polițiștii le-ar fi făcut rău. La 25 octombrie 1996, la sfârșitul interogatoriilor, reclamanții au fost examinați de un medic legist al cărui raport nu a menționat nici o leziune traumatizantă pe corpurile lor. În aceeași zi, ei au fost auziți mai întâi de procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului de jidan ( În fața acestor autorități, reclamantul Bilgin își va reitera declarația făcută poliției și a recunoscut că a fost arestat în timpul unei întâlniri cu un activist PKK [1] în posesia unui plic furnizat de acesta conținând fișe de plată și alte documente referitoare la activitățile benzii de bandă, precum și o sumă de bani destinată finanțării activităților sale. După ce i s-a citit conținutul, reclamantul a confirmat declarația obținută de poliție. Reclamantul Bulga a confirmat, de asemenea, că a fost arestat în posesia unei cărți de identitate false și a unor fișe de plată produse de PKK și a reafirmat că a fost în posesia sa până în 1995. În schimb, a negat orice apartenență la PKK de la acea dată. Printr-un act de punere sub acuzare din 4 noiembrie 1996, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului, compus din trei judecători, inclusiv un magistrat militar, i-a adus pe reclamanți în fața instanței respective pentru apartenență la o bandă armată. La 20 ianuarie 1997, instanța de securitate a statului: o audiere în prezența avocaților reclamanților. La tribunalul din 28 februarie 1997, reclamantul Bilgin, revenind la declarația sa făcută în fața poliției, a negat faptele reproșate, susținând că a fost supus unor abuzuri în timpul custodiei sale. În plus, el a contestat declarațiile sale făcute în fața magistraților în timpul procesului preliminar. El a cerut să fie reexaminat de un medic legist. Curtea de Securitate a statului a respins această cerere având în vedere faptul că dosarul conținea deja un raport medico-legal, care nu conținea nicio dovadă de abuz. În aceeași ședință, reclamantul Bulga va repeta termenii depozițiilor sale făcute în fața poliției și a procurorului, precum și a judecătorului-șef. La tribunalul din 21 mai 1997, instanța de securitate a statului a dispus eliberarea provizorie a reclamantului Bulga. Reclamantul Bilgin a formulat o cerere în același scop, susținând o intervenție medicală pe care a suferit-o la spitalul din închisoarea Bayrampașa. La cererea reclamantului, Curtea de Securitate a statului a dispus plata în dosarul documentelor referitoare la această intervenție, pentru a clarifica cauzele. Un raport din 11 august 1997 întocmit de spitalul din Saimacilar a indicat faptul că reclamantul fusese spitalizat în perioada 29 martie-16 mai 1997 pentru tratarea otitei medii. La audierile din 28 iulie și 12 decembrie 1997 și în cererile de extindere a mijloacelor de comunicare pe care le-a prezentat la 1 octombrie 1997 și la 12 februarie 1998, reclamantul Bilgin s-a referit la depozițiile pe care le-a depus în cursul procedurii preliminare, inclusiv la cele făcute în fața judecătorului în lipsă. Susținând că a fost maltratat în timpul arestării sale, el își va reiniția cererea de a fi reexaminat de un medic legist pentru a întocmi un nou raport medical. Această cerere a fost respinsă, la fel ca și ultima. De asemenea, el a solicitat ca documentele referitoare la îngrijirea medicală primite de el, atât în cadrul instituției Õ, cât și în cadrul spitalului din K.K.rklareli, să fie depuse la dosar. La tribunalul din 20 iunie 1998, instanța de securitate a statului a examinat raportul judecătorului desemnat pentru a examina videocaseta de refacere a faptelor. Reclamantul Bilgin a contestat raportul menționat, susținând că a fost găsit sub presiune în timpul înregistrării în cauză. La tribunalul din 17 aprilie 1998 și 28 martie 1999, în scopul de a-și susține acuzațiile de maltratare, reclamantul a prezentat un raport al spitalului din Istanbul din 27 ianuarie 1998 privind reducerea auzului celor două urechi ale sale. El reneagă din nou declarațiile sale anterioare, obținute sub constrângere. În cursul acestui proces, la 18 iunie 1999, a intrat în vigoare un amendament la art. 143 din Constituție, care reglementa compoziția cursurilor de securitate de la . În consecință, reclamanții au fost dați în judecată în fața unei instanțe de securitate din statul format din trei judecători civili. La 18 iunie 2001, Curtea de Securitate de Stat a dispus din nou arestarea provizorie a reclamantului Bulga. La 20 iunie 2001 și 24 iulie 2001, reclamantul Bulga, care a declarat că suferă de nefrită, a solicitat eliberarea sa, în măsura în care condițiile de viață penitenciare nu erau compatibile cu starea sa de sănătate. Aceste cereri au fost respinse pentru nefondare. Prin hotărârea din 3 august 2001, Curtea de Securitate a statului i-a condamnat pe reclamanți la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani și șase luni pentru apartenență la o bandă armată. Prin hotărârea din 7 martie 2002, pronunțată la 18 martie 2002, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. Între timp, recurentul Bulga a inițiat mai multe greve ale foamei, care, conform raportului din 9 decembrie 2002 al Institutului de Medicină Legală, au dus la apariția sindromului Wernicke-Korsakoff. La 30 decembrie 2002, procurorul a emis o decizie de suspendare a executării pedepsei din motive de sănătate, pentru o perioadă de șase luni. Dosarul nu conține informații cu privire la soarta reclamantului Bilgin. GRIEFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții susțin că au fost supuși unor abuzuri în timpul arestării lor și, în plus, regretă lipsa unei anchete penale cu privire la aceste acuzații. Reclamantul Bulga se plânge că a fost reținut în timp ce acesta suferea de o boală. Invocând art. 5 alineatul (1) litera (c), art. 2, art. 3 și art. 4 din convenție, reclamanții se plâng că au fost arestați în lipsa unor motive plauzibile pentru a-i suspecta, că nu au fost informați cu privire la motivele arestării lor, că au fost reținuți în detenție pentru o perioadă excesivă de timp și că nu au dispus de o procedură efectivă prin care ar fi putut contesta legalitatea custodiei lor. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng că instanța de securitate a statului care i-a judecat nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul acestei dispoziții, deoarece unul dintre cei trei judecători care se aflau acolo era un ofițer al armatei. Întrucât reclamanții au fost acuzați de infracțiuni care țin de competența cursurilor de securitate din statul membru, aceștia au fost supuși unor norme procedurale deosebit de coercitive în raport cu procedura penală prevăzută pentru infracțiunile de drept comun. În special, ei se plâng că nu au beneficiat de asistență juridică în cadrul procedurii preliminare. În esență, ei se plâng de art. 6 alineatul (3) litera (c) din Convenție. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (b) din Convenție, ei se plâng de lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng că Curtea de Securitate a statului nu constituia o instanță independentă și imparțială și că procedura în fața sa nu este corectă. Invocând în esență art. 6 alin. (3) lit. (c) din Convenție, ei se plâng, în special, de absența de a adresa un avocat în cadrul procedurii preliminare. Invocând în esență art. 6 alineatul (3) litera (b) din Convenție, aceștia se plâng că avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație nu le-a fost notificat. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecții și consideră necesar să le comunice guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng că au fost supuși unor abuzuri în timpul arestării lor și absenței unei anchete interne eficiente cu privire la acuzațiile sale. Reclamantul Bulga a declarat, de asemenea, o lipsă de asistență medicală în închisoare. Curtea observă că reclamantul Bulga nu a sesizat autoritățile judiciare naționale cu privire la acuzațiile sale de maltratare și, prin urmare, nu poate trece pentru că a epuizat căile de atac interne. În ceea ce privește motivul întemeiat pe lipsa îngrijirii medicale în închisoare, Curtea constată că reclamantul nu prezintă nicio dovadă care să permită susținerea afirmațiilor sale. Prin urmare, acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Pe de altă parte, presupunând chiar că reclamantul Bilgin ar putea, pe de altă parte, să treacă pentru că a epuizat căile de atac interne, Curtea ia notă de faptul că nu a furnizat nicio dovadă care să susțină acuzațiile sale de maltratare în timpul custodiei și nimic din dosar nu permite să se stabilească că autoritățile, ținând cont de datele de care dispuneau, nu au îndeplinit obligația de a să efectueze o anchetă efectivă. În consecință, obiecțiile sale sub aspectul art. 3 din Convenție sunt în mod evident greșit întemeiate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Invocând art. 5 din Convenție, reclamanții au fost arestați fără motiv, că nu au fost informați cu privire la motivele arestării lor, că nu au fost duși imediat în fața unui judecător și că nu au nici o cale de atac care să permită controlul legalității custodiei lor. Curtea arată că reținerea în litigiu era conformă cu legislația în vigoare la data faptelor și că reclamanții nu au nici o cale de atac eficientă pentru a contesta durata sau legalitatea sa (Öcalan c. Turcia [GC], nr 46221/99, §§ 66-72, CEDO 2005 IV). Prin urmare, termenul de șase luni începe din actul incriminat, și anume reținerea, care s-a încheiat la 25 octombrie 1996 cu plasarea reclamanților în detenție provizorie. Or, cererea a fost introdusă la 18 octombrie 2002. Prin urmare, aceste obiecții trebuie respinse pentru nerespectarea termenului de șase luni, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamanților retrași din art. 6 din Convenție Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Sally Dolle Françoise Tulkens green președinte [1] Partidul Lucrătorilor din Kurdistan, o organizație ilegală.
de la requête n
o
43422/02
présentée par Salih Zeki BİLGİN et İlhan BULGA
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section section), siégeant le 12 février 2008 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Antonella Mularoni,
Ireneu Cabral Barreto,
Rıza Türmen,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
juges,
et
de
Sally Dollé
,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 18 octobre 2002,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérants, MM. Salih Zeki Bilgin («
Bilgin
») et İlhan Bulga («
Bulga
»), sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1972 et 1970. Ils sont représentés devant la Cour par M
es
Hasan Girit et Gülendam Șan, avocats à İstanbul.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Le 14 octobre 1996, les requérants furent arrêtés et placés en garde à vue. Ils étaient soupçonnés d’appartenir à une bande armée. Lors de la garde à vue, les policiers leur auraient fait subir des mauvais traitements.
Le 25 octobre 1996, à l’issue des interrogatoires, les requérants furent examinés par un médecin légiste dont le rapport ne fit état d’aucune lésion traumatique sur leur corps.
Le même jour, ils furent d’abord entendus par le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul («
le procureur
»
; «
la cour de sûreté de l’Etat
») puis traduits devant le juge assesseur de cette juridiction, qui ordonna leur mise en détention provisoire. Devant ces autorités, le requérant Bilgin réitéra sa déposition faite à la police et reconnut avoir été arrêté lors d’une rencontre avec un militant du PKK
[1]
en possession d’une enveloppe fournie par celui-ci contenant des fiches de paiement et d’autres documents relatifs aux activités de la bande ainsi que d’une somme d’argent destinée au financement de ses activités. Après qu’on lui en eut lu le contenu, le requérant confirma la déposition obtenue de lui par la police.
Le requérant Bulga confirma aussi avoir été arrêté en possession d’une fausse carte d’identité et de fiches de paiement produites par le PKK et réaffirma avoir été «
combattant
» en son sein jusqu’en 1995. Il nia en revanche toute appartenance à celui-ci depuis cette date.
Par un acte d’accusation du 4 novembre 1996, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’État, composée de trois juges dont un magistrat militaire, déféra les requérants devant ladite cour pour appartenance à une bande armée.
Le 20 janvier 1997, la cour de sûreté de l’Etat tint une audience en présence des avocats des requérants.
A l’audience du 28 février 1997, le requérant Bilgin, revenant sur sa déposition faite devant la police, nia les faits reprochés, alléguant avoir été soumis à des mauvais traitements lors de sa garde à vue. Il contesta, par ailleurs, ses dépositions faites devant les magistrats lors de l’instruction préliminaire. Il demanda à être réexaminé par un médecin légiste. La cour de sûreté de l’État écarta cette demande eu égard au fait que le dossier contenait déjà un rapport médicolégal, qui ne faisait état d’aucune trace de mauvais traitements.
Lors de la même audience, le requérant Bulga réitéra les termes de ses dépositions faites devant la police et le procureur ainsi que le juge assesseur.
A l’audience du 21 mai 1997, la cour de sûreté de l’Etat ordonna la libération provisoire du requérant Bulga. Le requérant Bilgin formula une demande aux mêmes fins, faisant valoir une intervention médicale qu’il avait subie à l’hôpital de la prison de Bayrampașa. A la demande du requérant, la cour de sûreté de l’État ordonna le versement dans le dossier des documents relatifs à cette intervention, afin d’en éclairer les causes.
Un rapport daté du 11 août 1997 établi par l’hôpital de Sağmacilar indiqua que le requérant avait été hospitalisé du 29 mars au 16 mai 1997 pour traiter une otite moyenne.
Aux audiences des 28 juillet et 12 décembre 1997 et dans les demandes d’élargissement de l’instruction qu’il présenta le 1
er
octobre 1997 et le 12
février 1998, le requérant Bilgin revint sur les dépositions qu’il avait livrées lors de l’instruction préliminaire, y compris celle faite devant le juge assesseur. Alléguant derechef avoir été maltraité lors de sa garde à vue, il réitéra sa demande d’être réexaminé par un médecin légiste en vue de l’établissement d’un nouveau rapport médical. Cette demande fut, comme la précédente, rejetée. Il demanda par ailleurs que les documents relatifs aux soins médicaux reçus par lui, tant dans le cadre de l’établissement pénitentiaire que de l’hôpital de Kırklareli, soient versés au dossier.
A l’audience du 20 juin 1998, la cour de sûreté de l’État examina le rapport du juge désigné afin d’examiner la vidéo de reconstitution des faits. Le requérant Bilgin contesta ledit rapport, alléguant s’être trouvé sous contrainte lors de l’enregistrement en question.
A l’audience des 17 avril 1998 et 28 mars 1999, dans le but d’étayer ses allégations de mauvais traitements, le requérant présenta un rapport de l’hôpital d’Istanbul daté du 27 janvier 1998 constatant la diminution de l’acuité auditive de ses deux oreilles. Il renia de nouveau ses dépositions antérieures, obtenues selon lui sous la contrainte.
Au cours de ce procès, le 18 juin 1999, entra en vigueur un amendement à l’article 143 de la Constitution qui régissait la composition des cours de sûreté de l’Etat. En conséquence, les requérants furent désormais poursuivis devant une cour de sûreté de l’État composée de trois juges civils.
Le 18 juin 2001, la cour de sûreté de l’Etat ordonna à nouveau la mise en détention provisoire du requérant Bulga.
Les 20 juin 2001 et 24 juillet 2001, le requérant Bulga, se disant atteint d’une néphrite, demanda sa libération dans la mesure où les conditions de vie carcérales n’étaient pas compatibles avec son état de santé. Ces demandes furent rejetées pour défaut de fondement.
Par un jugement du 3 août 2001, la cour de sûreté de l’État condamna les requérants à une peine d’emprisonnement de douze ans et six mois pour appartenance à une bande armée.
Par un arrêt du 7 mars 2002, mis au net le 18 mars 2002, la Cour de cassation confirma ce jugement.
Entre temps, le requérant Bulga entama plusieurs grèves de la faim qui, selon le rapport du 9 décembre 2002 de l’Institut médicolégal, avaient provoqué l’apparition du syndrome de Wernicke-Korsakoff. L’Institut médicolégal recommanda sa libération pour six mois.
Le 30 décembre 2002, le procureur rendit une décision de sursis à l’exécution de sa peine pour raison de santé, pour une durée de six mois.
Le dossier ne contient pas d’information sur le sort du requérant Bilgin.
Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants affirment avoir été soumis à des mauvais traitements lors de leur garde à vue. Par ailleurs, ils déplorent l’absence d’enquête pénale à propos de ces allégations. Le requérant Bulga se plaint d’avoir été détenu alors qu’il était atteint d’une maladie.
Invoquant l’article 5 §§ 1 c), 2, 3 et 4 de la Convention, les requérants se plaignent d’avoir été arrêtés en l’absence de raisons plausibles de les soupçonner, de n’avoir pas été informés des motifs de leur arrestation, d’avoir été retenus en garde à vue pendant une durée excessivement longue et de n’avoir pas disposé d’une procédure effective par laquelle ils auraient pu contester la légalité de leur garde à vue.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent que la cour de sûreté de l’État qui les a jugés ne saurait passer pour un tribunal indépendant et impartial au sens de cette disposition, dès lors que l’un des trois juges qui y siégeaient était un officier de l’armée.
Les requérants allèguent qu’ayant été accusés de délits relevant de la compétence des cours de sûreté de l’Etat, ils se sont trouvés soumis à des règles de procédure particulièrement coercitives par rapport à la procédure pénale prévue pour les infractions dites «
de droit commun
». En particulier, ils se plaignent de n’avoir pas bénéficié de l’assistance d’un avocat lors de l’instruction préliminaire. Ils invoquent, en substance, l’article 6 § 3 c) de la Convention.
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 b) de la Convention, ils se plaignent de l’absence de communication de l’avis du procureur général près la Cour de cassation.
1.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de ce que la Cour de sûreté de l’État ne constituait pas un «
tribunal indépendant et impartial
» et que la procédure devant elle manquait d’équité. Invoquant en substance l’article 6 § 3 c) de la Convention, ils se plaignent, en particulier, de l’absence de l’assistance d’un avocat lors de l’instruction préliminaire.
Invoquant en substance l’article 6 § 3 b) de la Convention, ils se plaignent que l’avis du procureur général près la Cour de cassation ne leur a pas été notifié.
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et juge nécessaire de les communiquer au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement.
2.
Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent d’avoir été soumis à des mauvais traitements lors de leur garde à vue et de l’absence d’une enquête effective au plan interne concernant ses allégations. Le requérant Bulga allègue aussi une insuffisance de soins médicaux dans la prison.
La Cour observe que le requérant Bulga n’a pas saisi les autorités judiciaires nationales de ses allégations de mauvais traitements. Il ne peut dès lors passer pour avoir épuisé les voies de recours internes. Quant au grief tiré du manque des soins médicaux dans la prison, la Cour observe que le requérant ne présente aucun commencement de preuve permettant d’étayer ses allégations. Ce grief est dès lors manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ailleurs, à supposer même que le requérant Bilgin puisse, de son côté, passer pour avoir épuisé les voies de recours internes, la Cour note qu’il n’a fourni aucun élément de preuve pouvant étayer ses allégations de mauvais traitements lors de la garde à vue et rien dans le
dossier ne permet d’établir que les autorités, eu égard aux
données
dont elles disposaient, ont manqué au devoir de
mener une enquête effective. Il s’ensuit que ses griefs sous l’angle de l’article 3 de la Convention sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention
3.
Invoquant l’article 5 de la Convention, les requérants affirment qu’ils ont été arrêtés sans raisons, qu’ils n’ont pas été informés des motifs de leur arrestation, qu’ils n’ont pas été traduits aussitôt devant un juge et qu’ils ne disposaient d’aucune voie de recours permettant de faire contrôler la légalité de leur garde à vue.
La Cour relève que la garde à vue litigieuse était conforme à la législation en vigueur à l’époque des faits et que les requérants ne disposaient d’aucune voie de recours effective pour contester ni sa durée ni sa légalité (
Öcalan c. Turquie
[GC], n
o
46221/99, §§
2005
‑
IV). Partant, le délai de six mois court à partir de l’acte incriminé, à savoir la garde à vue, qui a pris fin le 25 octobre 1996 avec le placement des requérants en détention provisoire. Or, la requête a été introduite, le 18 octobre 2002. Dès lors, ces griefs doivent être rejetés pour non-respect du délai de six mois, conformément à l’article 35 §§
1 et
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen des griefs des requérants tirés de l’article 6 de la Convention
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Greffière
Présidente
[1]
Le parti des travailleurs du Kurdistan, une organisation illégale.