ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. și Primăria Orașului Năvodari prin primar, anularea autorizației nr. x/22.05.2020 emisă de Primăria Orașului Năvodari, județul Constanța, precum și sistarea continuării operațiunilor de branșare a instalației supradimensionată, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Iași a apreciat ca fiind incidente în speță prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu privire la domiciliul reclamantului în raport de dispozițiile art. 87, art. 107 și art. 155 pct. 6 C. proc. civ., reținând, în esență, că deși noțiunile de "domiciliu" și "reședință" nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, această distincție nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmărește să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înștiințarea corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

Astfel, a considerat că noțiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, în cazul de față cu reședința reclamantului, iar, în raport de locuința statornică a părții, se stabilește atât legalitatea procedurii de citare, cât și instanța competentă să soluționeze pricina.

În condițiile în care reclamantul din prezenta cauză are reședința stabilită în orașul Năvodari, s-a apreciat că instanța de la domiciliul în fapt al reclamantului, respectiv Tribunalul Constanța, este competent teritorial să soluționeze pricina.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Constanța a reținut, în esență, că legiuitorul, în raport de reglementările aduse art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme (domiciliu/reședință), textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Prin urmare, în litigiile de contencios administrativ este relevant domiciliul, care se probează cu un act de identitate sau alte înscrisuri similare, iar nu reședința sau domiciliul în fapt al reclamantului. De altfel, domiciliul în fapt/reședința așa cum este ea expusă în speța de față poate fi privită ca o chestiune relativă, în condițiile în care reședința reclamantului a avut un termen de valabilitate limitat, care a și expirat.

Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, reclamantul trebuind să se adreseze exclusiv instanței de la domiciliul său, domiciliu care trebuie indicat și probat cu actul de identitate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Primăria orașului Năvodari prin primar, prin care acesta a solicitat anularea unei autorizații de construire nr. x din 22 mai 2020, emisă de Primăria Orașului Năvodari.

Aspectele care au generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.

Ordonanța de urgență nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români definește la art. 27 și art. 30 noțiunile de domiciliu, respectiv de reședință astfel: "Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală iar Reședința este acolo unde persoana fizică declară că are locuința secundară, alta decât cea de domiciliu".

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, așadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) anterior menționate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu prezintă relevanță, în stabilirea instanței competente, faptul că reclamantul are reședința stabilită într-o altă loclitate decât cea de domiciliu, câtă vreme, la momentul formulării acțiunii, în actul de identitate reclamantul avea domiciliu în Municipiul Iași.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Primăria Orașului Năvodari prin primar C. și B. în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.