ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1933/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1933/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 30 martie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea rezoluției din data de 15.12.2020 emisă în dosarul C 20-1615.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 900 din 8 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția tardivității, invocată din oficiu, și a fost respinsă cererea reclamantului, ca tardiv formulată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 900 din 8 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei pe fond.
Recurentul-reclamant a susținut în esență că a respectat termenul de 15 zile de depunere a contestației împotriva Rezoluției Inspectorului Șef, termen ce se împlinea, în opinia sa la 13 ianuarie 2021.
Apărările formulate în recurs
Intimata, Inspecția Judiciară, depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea aspectelor invocate în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.
Argumente de drept și de fapt relevante
Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Înalta Curte reține că recurentul-reclamant A. nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă cererii de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 30 august 2021, conform procesului-verbal de înmânare a adresei emisă de instanță, precum și la data de 25 ianuarie 2022 conform procesului-verbal de înmânare a citației cu mențiunea de achitare a taxei judiciare de timbru aflat la dosar.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamantul A., ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 900 din 8 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.