ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1930/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul R.A. Aeroportul Internațional George Enescu Bacău a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor solicitând anularea Raportului de verificare tehnică și financiară a eligibilității cheltuielilor la nivelul OIT nr. 3263 din data de 27.01.2020, precum și a Deciziei nr. 25 din data de 19.03.2021.

Prin sentința civilă nr. 67/2021 din 18 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul R.A. Aeroportul Internațional George Enescu Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor București, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 67/2021 din 18 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul R.A. Aeroportul Internațional George Enescu Bacău, criticând hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că în considerarea dispozițiilor art. 10 alin. (1), alin. (1)

1

și alin. (3) teza 1 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal.

Reținând circumstanțele esențiale ale cauzei, recurenta-reclamantă a arătat că, referitor la acordarea stimulentelor, în mod eronat a reținut instanța de fond necesitatea justificării activității în coroborare cu orele prestate. Sub acest aspect, a arătat că activitatea desfășurată de salariații numiți prin dispoziția Președintelui Autorității tutelare reprezintă o activitate diferită de activitatea curentă, motiv pentru care membrii comisiei de licitație au fost remunerați în baza fișelor de pontaj, prin raportare la salariul de bază și orele desfășurate în exercitarea atribuțiilor în cadrul comisiei de evaluare.

În opinia recurentului-reclamant, activitățile de la punctele 1, 2, 3 si 15 din Notele privind justificarea cheltuielilor, deși nu au fost expres menționate în Dispoziția Președintelui Consiliului Județean Bacău nr. 27 din 03.02.2015 privind constituirea comisiei în vederea analizării ofertelor și adjudecării ofertei câștigătoare pentru atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect "Proiectarea și execuția lucrărilor aferente obiectivului de investiții Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport aerian la Aeroportul International "George Enescu" Bacău", sunt asimilate atribuțiilor comisiilor de evaluare așa cum acestea erau prevăzute la art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Prin urmare, singura activitate care ar fi putut să nu fie neremunerată ar fi fost cea de la punctul 16.

Referitor la nerespectarea prevederilor Codului muncii, cu referire la durata maximă a timpului de muncă recurenta-reclamantă a arătat că membrii comisiei de licitație și-au desfășurat activitatea și în zile nelucrătoare, volumul de muncă fiind foarte mare, fapt necontestat de niciunul dintre membrii.

Totodată, a subliniat faptul că documentele financiar contabile invocate de intimată în raportul de verificare au făcut obiectul mai multor acțiuni de control, fiind certificată legalitatea, realitatea și conformitatea cheltuielilor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data 12 decembrie 2021, intimatul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a solicitat în principal anularea recursului iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În opinia intimatului-pârât, încadrarea motivelor de recurs în dinspozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. este pur formală, recurenta-reclamantă neformulând critici cu privire la motivarea sentinței recurate sau cu privire la interpretarea dispozițiilor legale incidente situației de fapt.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât măsurile dispuse în raportul de verificare tehnică și financiară a eligibilității cheltuielilor au fost dispuse cu respectarea dispozițiilor legale incidente, recurenta-reclamantă nefădând nicio dovadă care să infirme constatările din actul de control.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține că excepția este nefondată, impunându-se următoarele precizări.

Astfel, recurenta-reclamantă a criticat sentința recurată din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor făcând referire la necompetența curții de apel în soluționarea cauzei, respectiv interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material incidente în cauză.

Față de criticile concrete formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. fiind invocate în mod formal, fără a se indica în concret în ce ar consta nelegalitatea hotărârii din perspectiva celor două motive de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și va proceda la examinarea legalității sentinței recurate în raport de motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă R. A. Aeroportul Internațional George Enescu Bacău a investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune în anularea deciziei nr. 25/19.03.2021 prin care autoritatea intimată a respins contestația formulată împotriva raportului de verificare tehnică și financiară a eligibilității cheltuielilor nr. 3263/27.01.2020 prin care s-a respins de la rambursare suma de 76.710 RON aferentă statelor de plată din luna martie 2016 reprezentând indemnizații acordate personalului implicat în procedura de achiziție.

În esență, verificând cererea de rambursare nr. x formulată în cadrul contractului de finanțare Programul 2014 x "Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport aerian la Aeroportul Internațional George Enescu Bacău" Cod SMIS 2014+126598 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pe durata stabilită și în conformitate cu obligațiile asumate prin contract, valoarea contractului de finanțare fiind de 84241548,60 RON, organul de verificare a reținut următoarele deficiențe:

- în conformitate cu art. 2 din Dispoziția nr. 27/03.02.2015 a Președintelui Consiliului Județean Bacău, privind constituirea comisiei în vederea analizării ofertelor și adjudecarea ofertei câștigătoare, se specifică că activitatea membrilor începe cu "deschiderea ofertelor", iar în toate Notele privind cheltuielilor aferente fiecărui membru, activitățile de la pct. 1, pct. 2, pct. 3, pct. 15 și pct. 16 nu fac obiectul Dispoziției;

- referatul privind plata indemnizațiilor comisiei de licitație nr. 807/29.03.2016 nu a fost aprobat de conducerea R.A. "Aeroportul International George Enescu Bacău" și de președintele Consiliului Județean Bacău. Nu au fost prezentate actele membrilor din comisie care să reglementeze indemnizațiile de la art. 7, din Anexa 1 Cap. B din Legea nr. 284/28.12.2010;

- la detalierea calcului pentru indemnizațiile pentru munca prestată, nu este clar cum a fost justificată valoarea finală în funcție de numărul de ore estimate considerate a fi prestate și a salariului individual;

- referitor la fișele de pontaj, nu se evidențiază dacă orele prestate sunt suplimentare față de programul de lucru sau au fost desfășurate în cadrul programului de lucru. Dacă orele sunt suplimentare, nu s-a transmis modul în care se respectă prevederile codului muncii/statutul funcționarului public, după caz;

- nu a fost prezentat nici un document, din care să reiasă că a fost realizată o corespondență între activitățile efectuate și orele de lucru prestate, conform pontajelor prezentate.

Atât în procedura administrativă, cât și în cea judiciară criticile de nelegalitate ale recurentului-reclamant au vizat interpretarea greșită a prevederilor legale incidente, respectiv Ghidul solicitantului și dispozițiile art. 114 Codul muncii.

Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate criticile de nelegalitate invocate, soluția instanței de fond fiind însușită și de instanța de control judiciar întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Răspunzând punctual criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

O primă critică formulată, încadrată de instanța de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., vizează necompetența materială a curții de apel în soluționarea cauzei, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr- 554/2004.

Critica este nefondată, întrucât invocarea acestui motiv de casare trebuie să se facă cu respectarea regimului juridic al invocării excepției de necompetență absolută reglementat de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, necompetența materială a primei instanțe nu poate fi invocată direct în recurs nici de către părți și nici de către instanță din oficiu, fiind necesar ca necompetența primei instanțe să fi fost invocată în fața acesteia la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, putând pune concluzii, iar instanța să fi respins excepția sau să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Cum, în speță, recurenta-reclamantă nu a invocat excepția de necompetență materială în termenul legal, nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente neregulii reținută de autoritatea de control .

Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că, în cadrul contractului de finanțare, în calitate de beneficiar a încheiat cu Consiliul Județean Bacău, în calitate de autoritate contractantă, contractul de servicii cu Asocierea S.C. A., având ca obiect "Servicii de proiectare în vederea realizării obiectivului de investiții Creșterea capacității portante și modernizarea pistei de decolare aterizare și a suprafețelor de mișcare aferente Aeroportului Internațional "George Enescu" Bacău" în data de 26.08.2015.

Procedura de achiziție s-a desfășurat potrivit O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, contractul de servicii fiind inclus spre decontare în cadrul Contractului de finanțare (CF) nr. 34/20.05.2019.

Comisia de evaluare a ofertelor pentru atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect Proiectarea și execuția lucrărilor aferente obiectivului de investiții "Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport aerian la Aeroportul Internațional George Enescu Bacău" a fost constituită prin Dispoziția nr. 27/3.02.2015 a Președintelui Consiliului Județean Bacău. Conform art. 2 din această dispoziție, comisia avea ca atribuții principale, atribuțiile enumerate la art. 2, respectiv: deschiderea ofertelor, verificarea îndeplinirii criteriilor de calificare, realizarea selecției candidaților, verificarea propunerilor tehnice și financiare, stabilirea ofertelor inacceptabile, stabilirea ofertelor admisibile și a ofertei câștigătoare, elaborarea unei propuneri de anulare a procedurii de atribuire, dacă este cazul, elaborarea raportului procedurii de atribuire.

Din cuprinsul notelor depuse pentru justificarea cheltuielilor pentru fiecare membru al comisiei, anexate cererii de rambursare rezultă că activitățile menționate excedează atribuțiilor stabilite prin decizia sus arătată, activitățile reținute fiind: întocmire documentație de atribuire, pregătire deschidere licitație, formularea răspunsurilor la solicitările de clarificări, întocmire punct de vedere la contestația depusă de S.C. Porr Construct S.R.L. nr. 283/2015, formulare întâmpinare la plângerea depusă de S.C. Porr Construct S.R.L. împotriva Deciziei CNSC NR. 865/2015.

Așa fiind, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că recurenta-reclamantă nu a justificat legalitatea cheltuielilor cu salariile membrilor comisiei de licitație, în condițiile în care activitatea pentru care au fost remunerați nu era prevăzută în decizia de numire a comisiei.

Mai mult, în cuprinsul fișelor de pontaj depuse recurenta-reclamantă nu a evidențiat dacă orele prestate sunt suplimentare față de programul de lucru sau au fost desfășurate în cadrul programului de lucru.

Susținerile recurentului-reclamant în sensul respectării prevederilor art. 114 din Codul muncii care reglementează durata timpului de lucru nu pot fi primite.

Astfel, potrivit art. 114 alin. (1) si 2 din Codul muncii "(1) Durata maximă legală a timpului de muncă mi poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. (2) Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână".

Prin urmare, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore, inclusiv orele suplimentare. Deși recurenta-reclamantă invocă împrejurarea că membrii comisiei și-au desfășurat activitatea inclusiv sâmbăta și duminica, Înalta Curte reține că aceasta nu a depus dovezi din care să rezulte acordul salariatului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 120 alin. (2) din Codul muncii "Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident".

Totodată, nu a fost justificată necesitatea prestării activității în cadrul comisiei în zilele de sâmbătă și duminică în sensul dispozițiilor art. 137 alin. . 2 din Codul muncii: "În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern".

În acest context factual, ținând seama de obligațiile contractuale stabilite de părți prin contractul de finanțare și de legislația națională incidentă, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut caracterul neeligibil al cheltuielilor supuse analizei.

Aceasta întrucât, potrivit art. 4 alin. (1) din contractul de finanțare nr. x/20.05.2019 "Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu: a) Legislația națională și europeană aplicabilă; b) Ghidul solicitantului; c) Prezentul contract de finanțare".

De asemenea, conform Ghidului solicitantului (Cap. 2.3), pentru a fi rambursată o cheltuială trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, condițiile generale prevăzute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune 2014-2020, respectiv:

"a) să fie angajată de către beneficiar și plătită de acesta în condițiile legii între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2023, respectiv între 1 septembrie 2013 și 31 decembrie 2023 pentru cheltuielile efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, cu respectarea perioadei de implementare stabilită de către autoritatea de management prin contractul/decizia/ordinul de finanțare;

b) să fie însoțită de facturi emise în conformitate cu prevederile legislației naționale sau a statului în care acestea au fost emise ori de alte documente contabile pe baza cărora se înregistrează obligația de plată și de documente justificative privind efectuarea plății și realitatea cheltuielii efectuate, pe baza cărora cheltuielile să poată fi verificate/controlate/auditate, cu respectarea prevederilor art. 131 alin. (2) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013;

c) să fie în conformitate cu prevederile programului;

d) să fie în conformitate cu contractul/decizia/ordinul de finanțare, încheiat între autoritatea de management sau organismul intermediar și beneficiar, cu respectarea art. 65 alin. (11), art. 70, art. 71, art. 125 alin. (1) și art. 140 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013;

e) să fie rezonabilă și necesară realizării operațiunii;

f) să respecte prevederile legislației Uniunii Europene și naționale aplicabile;

g) să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului, cu respectarea prevederilor art. 67 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013."

Întrucât, în cauză, recurenta-reclamantă nu a depus documentele justificative pe baza cărora cheltuielile să poată fi verificate, (cerință prevăzută de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015), Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut neeligibilitatea sumei de 76.710 RON solicitată la rambursare prin CR nr. 4/6.12.2019.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă R. A. Aeroportul Internațional George Enescu Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă R.A. Aeroportul Internațional George Enescu Bacău împotriva sentinței nr. 67 din 18 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.