ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1916/2022

Hotărârea instanței a cărei completare se solicită Prin decizia nr. 889 din 16 februarie 2022, pronunțată în prezentul dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal: - a admis excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii de declinare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiției; - a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 26 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil; - a admis excepția nulității recursului declarat împotriva sentinței, invocată de intimații-pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Interne; - a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 218 din data de 10 iulie 2019 pronunțate de aceeași instanță, ca nemotivat.

Cererea de completare hotărâre Prin cererea depusă la data de 3 martie 2022, recurentul-reclamant A. a solicitat completarea deciziei nr. 889 din 16 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - SCAF, în dosarul nr. x/2018, în sensul de a dispune instanța și asupra excepției de nelegalitate pe care a invocat-o în recurs, dar asupra căreia a omis să se pronunțe, fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Prin cererea de completare a hotărârii, recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept și anume: · este sau poate fi considerată "cerere principală" în accepțiunea art. 124 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 și cererea prin care s-a formulat și cerut recursul la ÎCCJ?; · în cazul în care poate fi considerată și cererea prin care s-a formulat și cerut recursul la ÎCCJ, ca fiind principală, poate fi pronunțată o hotărâre prealabilă, interlocutorie, etc. asupra unei excepții de nelegalitate invocată în recurs, fără ca aceasta să depindă de admiterea recursului?; · sunt sau pot fi considerate prevederile art. 444 din Legea nr. 134/2010 destul de cuprinzătoare, în așa fel încât omisiunea instanței de recurs în a se pronunța "asupra apărărilor și excepțiilor" menționate la art. 124 din aceeași lege, să se poată cere completarea hotărârii instanței cu pronunțarea asupra acestora?

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de sesizare a ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și a cererii de completare a hotărârii, cu consecința respingerii celor două cereri formulate de recurentul-reclamant, ca inadmisibile. Astfel, în ceea ce privește cererea de sesizare a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, intimatul-pârât arată că, potrivit art. 519 alin. (1) C. proc. civ., este esențial pentru admisibilitatea unei sesizări ca litigiul să se afle în cursul judecății, iar instanța să fie învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. Or, în cauza de față, instanța de judecată a finalizat procesul prin pronunțarea unei hotărâri, nemaifiind învestită cu soluționarea cauzei pe care deja a dezlegat-o. Mai susține intimatul-pârât că, în opinia sa, situația juridică a procesului rămâne neschimbată chiar și în eventualitatea admiterii unei cereri de completare a dispozitivului, întrucât mecanismul juridic amintit nu presupune o nouă judecare a cauzei ci, dacă este cazul, completarea dispozitivului hotărârii cu soluția asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu care a fost anterior supus dezbaterilor. În ceea ce privește cererea de completare a dispozitivului cu o soluție asupra excepției de nelegalitate ridicate de recurentul-reclamant, apreciază că nici această cerere nu este admisibilă, întrucât instanța de recurs nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere accesoriu ori principal și nici asupra unei cereri conexe incidentale, pentru a fi incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., ci, a motivat în cuprinsul considerentelor "că nu se mai examinarea celeilalte cereri formulate de recurentul-reclamant, respectiv excepția de nelegalitate a actelor administrative individuale emise de Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N., respectiv decizia de recalculare a pensiei nr. x din 24.08.2016 și decizia de actualizare a pensiei nr. x din 30.01.2018." 4.2. Prin note scrise, înregistrate la dosar la 29.03.2022, intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale a solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 889 din 16.02.2022, pronunțată de ÎCCJ-SCAF în acest dosar, apreciind că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât nu se poate reține că instanța a omis să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant, câtă vreme a indicat motivul pentru care nu s-a mai impus examinarea acesteia. Cât privește solicitarea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, intimatul-pârât solicită să fie respinsă, de asemenea, arătând că nu sunt îndeplinite în acest sens condițiile prevăzute de art. 519 din C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinarea intimatului-pârât M.A.I., prin care a invocat excepția lipsei de interes a acestuia în ceea ce privește excepția de nelegalitate a celor două acte administrative individuale, întrucât aceste acte nu sunt emise de M.A.I., ci de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Prealabil, Înalta Curte reține că excepția lipsei de interes, invocată de recurentul-reclamant prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât M.A.I., nu reprezintă o astfel de excepție. Astfel, susținerile recurentului referitoare la presupusa lipsă de interes a intimatului vizează, de fapt, împrejurarea că partea intimată nu ar putea să formuleze apărări în legătură cu excepția de nelegalitate a celor două acte administrative emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale. Trecând peste aspectul că, la acest moment procesual, instanța de recurs nu este învestită cu excepția de nelegalitate, așa cum pare să considere recurentul-reclamant, se constată că M.A.I., având calitate procesuală de intimat-pârât, această calitate îi dă dreptul să formuleze apărările pe care le consideră necesare în cauză. 6.1. Analizând cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la aspectele de drept astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant, Înalta Curte urmează să o respingă. Potrivit dispozițiilor art. 519 din C. proc. civ.: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată." Astfel cum rezultă din conținutul normei citate, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ. Cu privire la prima cerință, se constată din actele dosarului că, în prezent, cauza nu se află în curs de judecată, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție, învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamant, a finalizat această fază procesuală a recursului, pronunțând deja o hotărâre definitivă (decizia nr. 889/16.02.2022). Constarea faptului că nu este îndeplinită această primă cerință (respectiv, cauza se află în curs de judecată), face de prisos analiza celorlalte condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi admisă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este necesară îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de art. 519 din C. proc. civ. Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 519 din C. proc. civ., Înalta Curtea va respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurentul-reclamant A.. 6.2. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei menționate, analizând cererea în raport cu hotărârea pronunțată, care se solicită a fi completată, va respinge cererea, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." Verificând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului deciziei nr. 889 din 16 februarie 2022, Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată de recurentul-reclamant A. în dosarul de recurs, acesta a invocat excepția de nelegalitate a două acte administrative individuale emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, respectiv decizia de recalculare a pensiei nr. x din 24.08.2016 și decizia de actualizare a pensiei nr. x din 30.01.2018. Prin decizia a cărei completare se solicită, conform celor expuse anterior la pct. 1 din prezenta, Înalta Curte de Casație și Justiție - SCAF a admis excepția nulității recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 218 din 10.07.2019, precum și excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 26.02.2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - SCAF. În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, față de soluția pronunțată, nu se mai impune examinarea excepției de nelegalitate a actelor administrative individuale emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, respectiv decizia de recalculare a pensiei nr. x din 24.08.2016 și decizia de actualizare a pensiei nr. x din 30.01.2018. Prin soluționarea unei excepții peremptorii de procedură, instanța de recurs s-a dezînvestit și a pus capăt unui proces, împrejurare ce nu mai permitea cercetarea în continuare a unor excepții strâns legate de analizarea unei căi de ataca prin prisma motivelor expres și limitativ prevăzute de lege. În contextul arătat, în mod greșit solicită recurentul-reclamant completarea dispozitivului deciziei cu o soluție asupra excepției de nelegalitate ridicate de acesta în fața instanței de recurs, întrucât ÎCCJ-SCAF nu a omis să se pronunțe asupra cererii sale (excepția de nelegalitate invocată), câtă vreme a indicat motivul pentru care nu s-a mai impus examinarea acesteia. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea recurentului-reclamant A. de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 889/16.02.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de constencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE,