ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1843/2022

Ședința publică din data de 28 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 21 aprilie 2021, petentul A., în cotradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Timiș, a solicitat anularea Procesului-verbal nr. x din data de 02.04.2021 și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 12717 din 14 octombrie 2021, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompentenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivarea hotărârii, Judecătoria Timișoara a reținut că petentul a fost amendat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, respectiv pentru publicarea unui articol prin care i-a adresat injurii și cuvinte jignitoare numitei B.. Ca atare, fapta se consideră săvârșită la locul unde petentul a scris articolul, respectiv la domiciliul său din localitatea Buftea, iar nu la locul unde se afla persoana vătămată, relevant fiind momentul publicării articolului, de la care presupusa faptă este aptă să genereze efectele prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, persoana vătămată putând lua act de săvârșirea faptei de oriunde s-ar fi aflat.

Prin urmare, Judecătoria Timișoara a stabilit, în raport de dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, că revine Judecătoriei Buftea competența de soluționare a plângerii contravenționale, aceasta fiind judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția.

2.1. Prin încheierea din 6 ianuarie 2022, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Buftea a reținut că, pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței, este necesar a se determina care este locul săvârșirii unor fapte pe rețele de socializare. Aplicând dispozițiile art. 184 C. pen. și reținând considerentele din Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 martie 2012, pronunțată în Cauza C-292/10, precum și cele din Decizia nr. 4546/27.11.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a statuat că C. este spațiu public, Judecătoria Buftea a reținut că locul săvârșirii faptei contravenționale în public (pe internet/rețea de socializare) este locul unde s-a produs fapta prejudiciabilă, respectiv locul unde se află "publicul", neavând nicio importanță locul în care se află persoana care a transmis mesajul.

Prin urmare, Judecătoria Buftea a concluzionat că locul săvârșirii contravenției este locul unde persoana prejudiciată a constatat și reclamat săvârșirea faptei, respectiv localitatea Timișoara, căci din acel moment presupusa faptă a petentului ar fi fost aptă să genereze consecințele prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. În concluzie, a stabilit că aparține Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a plângerii contravenționale.

II. Soluția Înalte Curți de Casație și Justiție.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Timișoara, având în vedere următoarele considerente:

Prin Procesul-verbal de contravenție nr. x, încheiat la data de 02.04.2021, petentul A. a fost sancționat contravențional, în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu amendă în cuantum de 200 RON, organul constatator reținând că acesta a publicat, pe site-ul http://bpnews.ro, un articol prin intermediul căruia i-a adresat numitei B. injurii și cuvinte jignitoare și vulgare, lezând astfel demnitatea și onoarea acesteia și, totodată, petentul a distribuit articolul publicat pe site-ul respectiv și pe pagina personală de C., respectiv http://www.x.com/A..

Instanțele aflate în conflict s-au declarat deopotrivă necompetente în soluționarea cauzei, exprimând opinii diferite asupra a ceea ce se consideră locul săvârșirii contravenției, Judecătoria Timișoara considerând că acesta este locul de unde petentul a postat articolul respectiv în mediul virtual și anume domiciliul situat în localitatea Buftea, iar Judecătoria Buftea opinând în favoarea locului unde persoana prejudiciată a constatat și reclamat săvârșirea faptei și anume localitatea Timișoara.

Înalta Curte constată că această din urmă instanță a stabilit în mod corect competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport de conținutul faptei contravenționale reținute în sarcina petentului și de circumstanța săvârșirii acesteia (în mediul virtual). În raport de aceasta, este relevant momentul producerii consecințelor care determină calificarea faptei drept contravenție, pentru că servește stabilirii locului săvârșirii contravenției.

În speță, petentul a fost sancționat pentru comiterea faptei prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, potrivit căruia:

"Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora".

Întrucât dispozițiile Legii nr. 61/1991 nu cuprind prevederi speciale referitoare la competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție, sunt incidente dispozițiile legii generale, respectiv art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia competența teritorială de soluționare a plângerilor contravenționale aparține judecătoriilor în a căror circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Fapta pentru care a fost sancționat petentul are particularitatea de a se fi produs în mediul virtual, iar nu în mediul fizic, ceea ce îngreunează definirea locului unde a fost săvârșită contravenția. Astfel cum a reținut și Judecătoria Buftea, raportat la definiția faptei din cuprinsul art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, aceasta trebuie să fie săvârșită "în public" și să genereze consecința tulburării ordinii și liniștii publice sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora. Asupra producerii în public a faptei, prin jurisprudența Înaltei Curți s-a stabilit în sensul că pagina de pe rețeaua de socializare C. este spațiu public, cu mențiunea că, în cuprinsul încheierii Judecătoriei Buftea a fost indicată, din eroare, decizia ÎCCJ-SCAF nr. 4546 din 27.11.2016, această decizie fiind pronunțată, în realitate, la data de 27.11.2014, în dosarul nr. x/2012.

Înalta Curte consideră că momentul săvârșirii "în public" a faptei nu poate fi asimilat cu cel al postării articolului incriminat, în condițiile în care între acest moment și luarea la cunoștință de către public a faptei este necesară trecerea unei perioade de timp, în care informația este diseminată și devine aptă să producă acele consecințe prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Pe de altă parte, momentul la care partea prejudiciată a reclamat pretinsa faptă contravențională reprezintă un moment cert, la care informația din mediul virtual a ajuns atât la cunoștința acesteia, cât și la cunoștința publicului, iar organul constatator are posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor de existență a contravenției.

Câtă vreme momentul producerii pretinsei contravenții nu este cel al introducerii în mediul virtual a articolului prin care au fost adresate injurii, atunci nici locul săvârșirii contravenției nu poate fi considerat locul de unde petentul a postat și distribuit acest articol, susținut de petent a fi domiciliul său, situat în localitatea Buftea. Înalta Curte reține că această susținere nici nu a fost probată, în condițiile în care postările în mediul on-line pot fi efectuate prin mijloace tehnice fixe (PC) sau mobile (laptop, tabletă, telefon mobil), neexistând o prezumție a postării de la o anumită locație (domiciliul/sediul/reședința petentului) sau dintr-o anumită țară. De esența spațiului virtual este posibilitatea introducerii/adăugării de informație din orice locație, atât timp cât sunt îndeplinite cerințele tehnice necesare (acces la Internet).

Așadar, locul săvârșirii contravenției, în raport de care se stabilește și competența instanței de judecată învestită cu prezenta plângere, este, în lipsa unor dovezi contrare care ar rezulta din actele dosarului, cel din care se reclamă săvârșirea faptei, respectiv locul în care organul constatator este sesizat în vederea constatării și sancționării contravenției, acesta fiind legat de momentul la care fapta a ajuns la cunoștința publicului și a produs consecințele prevăzute de textul de lege incriminatoriu, întrunind condițiile de existență a faptei contravenționale.

Este nerelevant argumentul Judecătoriei Timișoara, potrivit căruia fapta de postare și distribuire a articolului criticat a avut aptitudinea de a produce consecințele prevăzute de 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 încă de la momentul introducerii sale în mediul virtual; deși această aptitudine nu poate fi negată, ceea ce interesează este momentul (și, pe cale de consecință, locul) în raport de care se poate stabili că această aptitudine și-a pierdut caracterul potențial și fapta a produs consecințele prevăzute de textul de lege. În speța de față, această împrejurare este legată de sesizarea adresată organului constatator, prin care se aducea la cunoștință săvârșirea faptei, astfel încât locul constatării contravenției se confundă cu cel al săvârșirii contravenției, datorită elementelor specifice faptei săvârșite în mediul virtual.

Cum în speță numita B. a reclamat săvârșirea pretinsei fapte contravenționale sesizând organele constatatoare din Timișoara, atunci competența de soluționare a cauzei revine, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei din această circumscripție teritorială.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Timiș, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2022.