ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1766/2021

Ședința publică din data de 22 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.03.2017, reclamanta FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE BOX (FRB) a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI (MTS) și CORPUL DE CONTROL AL MINISTRULUI TINERETULUI ȘI SPORTULUI, solicitând anularea Raportului nr. x/30.12.2016 (înregistrat la MTS sub nr. x/03.02.2017 și la FRB sub nr. x/22.02.2017) întocmit de Comisia pentru lămurirea aspectelor semnalate de Direcția Juridic și Secretariat din cadrul MTS și a Raportului nr. x/22.09.2014, întocmit de Corpul de Control al Ministrului Tineretului și Sportului și obligarea pârâtului MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI (MTS) la plata sumei de 102.025,26 RON, reprezentând diferență de plată din veniturile proprii, datorată în baza contractului nr. x/22.05.2014 privind finanțarea activității sportive de excelență, respectiv organizarea Campionatului European de Box Feminin, a Actului Adițional la acesta și a Anexei 1 la Actul adițional, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE BOX (FRB) a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI (MTS), solicitând:

- obligarea pârâtului MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI (MTS) la plata sumei de 211.002,98 RON compusă din:

i) 102.025,26 RON, reprezentând diferența datorată de pârât din veniturile proprii, către reclamantă în baza contractului nr. x/22.05.2014 privind finanțarea activității sportive de excelență, respectiv organizarea Campionatului European de Box Feminin,;

ii) 99.766,33 RON, reprezentând plată efectuată de reclamantă către furnizorul A. S.R.L., pentru serviciile efectuate la Campionatul European de Box Feminin, plăți ce trebuiau realizate din finanțarea acordată de MTS pentru acest eveniment;

iii) 9.211,39 RON, reprezentând plată efectuată de reclamantă către furnizorul B. S.R.L., pentru serviciile efectuate la Campionatul European de Box Feminin, plăți ce trebuiau realizate din finanțarea acordată de MTS pentru acest eveniment,

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La 16.08.2017, pârâtul a depus întâmpinare la cererea conexă, respingerea acesteia ca fiind nefondată și neîntemeiată.

Pârâtul a invocat excepția litispendenței, justificat de împrejurarea că pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal există înregistrat dosarul nr. x/2017 care privește aceleași părți, având același obiect, fiind aplicabile dispozițiile art. 138 alin. (1), (2), (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 6.11.2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția litispendenței cu privire la capătul de cerere privind plata sumei de 102.056 RON, a admis excepția conexității cu privire la celelalte capete de cerere din cererea conexă, a dispus judecarea împreună a celor două cauze și a trimis la Curtea de Apel cererea conexă.

Prin încheierea de ședință din 13.04.2018, Curtea a respins excepția netimbrării, excepția inadmisibilității, excepția prematurității și excepția prescripției ca neîntemeiate, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Corpul de control al Ministrului Tineretului și Sportului și a stabilit termen pentru continuarea judecății la 18.05.2018.

Prin sentința civilă nr. 2821 din 15 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea principală și cererea conexă formulate de reclamanta FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE BOX în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI, reprezentat prin Ministrul Tineretului și Sportului și CORPUL DE CONTROL AL MINISTRULUI TINERETULUI ȘI SPORTULUI; a anulat Raportul nr. x/30.12.2016 și Raportul nr. x/22.09.2014; a obligat pe pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului să plătească reclamantei suma de 211.002,98 RON din care: 102.025,26 RON diferență datorată în baza contractului nr. x/22.05.2014; 99.766,33 RON, sumă plătită de reclamantă către A. S.R.L.; 9.211,39 RON, sumă plătită de reclamantă către B. S.R.L.; a obligat pe pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului la plata sumei de 5675,06 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru cele două cereri.

Împotriva sentinței civile nr. 2821 din 15 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurentul - pârât a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar coroborate cu susținerile părților, în sensul că Raportul de control nr. x/22.09.2014 a fost aprobat de Ministrul tineretului și sportului și adus la cunoștința Federației Române de Box în luna septembrie a anului 2014 și concretizează, în urma verificării, concluziile echipei de control cu privire la eligibilitatea cheltuielilor din decontul de cheltuieli de la Campionatul European de Box Senioare București din perioada 30.05.2014-09.06.2014, iar prin raportul de analiză nr. 15396/30.12.2016 al Comisiei de evaluare în urma verificării comisia a concluzionat în sensul că este un debit în sumă de 174.861 RON în sarcina reclamantului, rezultat din derularea contractului nr. x/22.05.2014 privind finanțarea activității sportive de excelență, respectiv organizarea Campionatului European de Box Feminin.

În consecință, instanța de fond avea temeiurile legale pentru a respinge capetele de cerere, inclusiv cel privind suma de 99766,33 RON, reprezentând plata efectuată de reclamant către A. S.R.L., care nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă în sarcina Ministerului Tineretului și Sportului, un debit pe care nu l-a recunoscut, dintr-o relație contractuală cu un terț, debit nedefinit, dintr-o relație contractuală defectuoasă, cu penalități de întârziere de 0,3 % pe zi agreate de reclamant, diferend care nu poate fi imputat pârâtului, Judecătoria Sectorului 3 București pronunțând Hotărârea nr. 878/28.01.2015 în dosarul nr. x/2014, neapelată de reclamant, în care se regăsește apărarea acestuia, în sensul că a invocat excepția de neexecutare a contractului, achitând suma de 66039,67 RON, proporțională cu numărul de agenți asigurați de A. S.R.L., ajungându-se la executarea silită pentru un sumă compusă din debitul principal și penalități având un cuantum aproximativ cu cel al debitului la data de 10.06.2015, suma de 99.766,33 RON fiind susținută și revendicată și în suma de 102.025,26 RON.

Nu au fost apelate hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2014 - Judecătoria Sector 3 București și nr. 3378/300/2014 - Judecătoria Sector 2 București, secția Civilă, Ministerul Tineretului și Sportului nu a fost chemat în garanție având în vedere faptul că cererile celor doi agenți economici au fost depuse în 08.10.2014 și 14.11.2014, după luarea la cunoștință a raportului de control prin care s-au stabilit cheltuielile publice eligibile, în apărările din cele două dosare nu s-a făcut vorbire de finanțarea din contractul nr. x/22.05.2014 și invocarea culpei Ministerului Tineretului și Sportului, instanțele admițând pe procedură specială, în baza înscrisurilor, fară o opoziție pertinentă, ordonanțarea la plată a reclamantului.

Prin Ordinul nr. 78/13.02.2014 s-a aprobat metodologia de alocare a fondurilor pentru activitatea sportivă de excelență a federațiilor sportive naționale pe anul 2014 și a contractului de finanțare a activității sportive, metodologie care la art. 3 prevede că finanțarea federațiilor sportive naționale pentru activitatea sportivă de excelență se va face pe bază de contract.

Verificările Ministerului Tineretului și Sportului au fost efectuate în calitatea sa de instituție care decontează cheltuielile pe baza documentelor justificative privind activitatea sportivă de excelență, în prealabil aprobate.

Suma de 102.025,26 RON nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, datorită faptului că pârâta - Federația Română de Box prin înscrisurile depuse la dosar nu face dovada existenței acesteia, raportul de control nefiind contestat în termen.

În mod greșit a reținut instanța de fond că raportul nr. x/22.09.2014 i-a fost comunicat reclamantei la data de 11.08.2014, acel înscris neavând caracter de act administrativ, nefiind semnat și aprobat de ministru.

Mai mult decât atât, instanța de fond a considerat plângere prealabilă ca fiind actul nr. 8200/13.08.2014, neasumat de conducerea executivă a Federației Române de Box, nesemnat de președintele federației, reprezentantul legal al acesteia, ci semnat de un terț, C. prin D. care nu era mandatat a semna în numele și pentru federație acte de așa natură, fiind o firmă de contabilitate, fapt susținut de recurent la termenul din data de 30.03.2018.

Instanța în mod eronat a considerat că la plângerea prealabilă nr. x/13.08.2014, act neemanat de la federație, ministerul a răspuns prin raportul nr. x/30.12.2016, acest raport fiind unul de sine stătător, care produce efecte juridice singulare, care are propriile sale concluzii și prin care, analizând decontul privind derularea contractului nr. x/22.05.2014, a stabilit că intimata este debitoare cu suma totală de 174.861 RON.

Așadar, din cele expuse anterior, reiese prematuritatea acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Așa zisa contestație depusă de reclamant la data de 13.08.2014 nu reprezintă o contestație a raportului de control, având în vedere că data întocmirii raportului de control este 22.09.2014, dată la care i-a fost comunicat reclamantului prin adresa nr. x/22.09.2014, iar Raportul de control nr. x/30.12.2016 comunicat prin adresa nr. x/03.02.2017 nu a fost contestat în prealabil, Federația Română de Box depunând cerere de chemare în judecată la data de 24.03.2017.

Astfel, având în vedere că data formulării cererii de chemare în judecată- 24.03.2017, a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și fiscal, arătând că termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere cu privire la raportul de control nr. x/22.09.2014.

Așa fiind, reclamantul avea posibilitatea ca, în condițiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să introducă acțiunea în anulare, în termenul de 6 luni, acesta fiind un termen de prescripție.

Reclamanta nu a arătat niciun motiv temeinic prin care să justifice că s-a aflat în imposibilitate de a formula acțiune în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1), astfel că în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere faptul că au trecut 2 ani și 6 luni de la întocmirea și transmiterea Raportului de control nr. x/22.09.2014, fapt neluat în seamă de instanța de fond.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 25.10.2018, intimata - reclamantă Federația Română de Box a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, apărările din întâmpinare și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește criticile din recurs referitoare la greșita respingere a excepției prescripției privind cererea de anulare a Raportului de control nr. x/22.09.2014, Înalta Curte le apreciază a fi fondate.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, prima instanță a constatat că este neîntemeiată, reținând că Raportul de control nr. x/22.09.2014 reprezintă o recomunicare a Raportului de control comunicat reclamantei la data de 11.08.2014 sub nr. x și împotriva căruia s-a înregistrat plângerea prealabilă nr. x/13.08.2014, soluționată prin Raportul nr. x/30.12.2016, comunicat reclamantei la 22.02.2017.

Înalta Curte apreciază că, în raport de starea de fapt stabilită și de înscrisurile depuse la dosar, prima instanță în mod greșit a reținut că termenul legal de introducere a acțiunii a fost respectat.

Cererile prin care se poate solicita anularea unui act administrativ și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, calculat conform lit. a) - e), iar pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă peste termenul de prescripție amintit, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal, conform art. 11 alin. (2) din același act normativ.

Susținerile recurentei pârâte, în sensul că termenul de prescripție trebuia calculat de la data de 22.09.2014, data comunicării Raportului de control nr. x/22.09.2014, sunt corecte.

Astfel, actul comunicat reclamantei la data de 11.08.2014 sub nr. x, nu este unul și același cu Raportul de control nr. x/22.09.2014, comunicat la data de 22.09.2014 sub nr. x, acesta din urmă fiind emis ca urmare a faptului că actul inițial nu a fost înregistrat la minister, nefiind semnat și aprobat de ministru.

Drept urmare, actul nr. 8200/13.08.2014 nu putea fi considerat ca fiind plângerea prealabilă formulată împotriva Raportului de control nr. x/22.09.2014, la care s-a răspuns prin Raportul nr. x/30.12.2016.

De altfel, din conținutul Raportului nr. x/30.12.2016, reiese cu evidență că acest raport este un act administrativ distinct, care produce efecte juridice proprii, fiind întocmit de Comisia pentru lămurirea aspectelor semnalate de Direcția Juridic și Secretariat din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, ca urmare a reanalizării Contractului nr. x/22-05.2014, în timp ce Raportul de control nr. x/22.09.2014 privește decontul de cheltuieli de la Campionatul European de Box Senioare București desfășurat în perioada 30.05 - 09.06.2014.

După cum în mod corect s-a reținut și în cuprinsul sentinței recurate, cererea introductivă de instanță a fost înregistrată de reclamantă pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București la data de 22.03.2017 (data expedierii prin poștă).

Prin urmare, în raport cu data comunicării Raportului de control nr. x/22.09.2014, dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost încălcate, astfel încât capătul de cerere având ca obiect anularea acestui act, urmează a fi respins, ca fiind prescris.

De asemenea, în raport de argumentele anterior reținute în sensul că Raportul nr. x/30.12.2016 a fost emis ca act administrativ de sine stătător, instanța de control judiciar constată că acesta era supus procedurii prealabile reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.".

Cum reclamanta nu a făcut precizări și nu a depus la dosarul cauzei dovezi cu privire la efectuarea procedurii administrative prealabile față de emitentul actului, în condițiile și termenele reglementate de textul de lege mai sus arătat și întrucât procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celui în discuție trebuie efectuată, după cum reiese din art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, înainte de introducerea acțiunii în instanță, este evident că, la momentul sesizării instanței de contencios administrativ, reclamanta nu îndeplinise această procedură.

În consecință, pentru considerentele arătate, în privința capătului de cerere în discuție, respectiv anularea Raportului nr. x/30.12.2016, Înalta Curte urmează a admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, respingând acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Pe fond, instanța de control judiciar reține că atât acțiunea principală cât și acțiunea conexă, formulate de reclamanta Federația Română de Box, sunt neîntemeiate.

Suma de 99.766,33 RON, reprezentând plata efectuată de reclamant către A. S.R.L., nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă în sarcina Ministerului Tineretului și Sportului, fiind un debit pe care nu îl recunoaște, dintr-o relație contractuală cu un terț, dintr-o relație contractuală defectuoasă, cu penalități de întârziere de 0,3 % pe zi agreate de reclamant, diferend care nu poate fi imputat pârâtului, Judecătoria Sectorului 3 București pronunțând Hotărârea nr. 878/28.01.2015 în dosar nr. x/2014, neapelată de reclamant, în care se regăsește apărarea acestuia, în sensul că a invocat excepția de neexecutare a contractului, achitând suma de 66.039,67 RON, proporțională cu numărul de agenți asigurați de A. S.R.L., ajungându-se la executarea silită pentru o sumă compusă din debitul principal și penalități având un cuantum aproximativ cu cel al debitului la data de 10.06.2015, suma de 99.766,33 RON fiind susținută și revendicată și în suma de 102.025,26 RON.

Pe același considerent nici suma de 9211,39 RON reprezentând plata efectuată de reclamant către B. S.R.L., nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă în sarcina Ministerului Tineretului și Sportului, executarea defectuoasă a contractului nr. x/29.05.2014 și a actelor adiționale nr. x și nr. 2 neputându-i fi imputată pârâtului.

De reținut este și faptul că nu au fost apelate hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2014 - Judecătoria Sector 3 București și nr. 3378/300/2014 - Judecătoria Sector 2 București, secția Civilă, Ministerul Tineretului și Sportului nu a fost chemat în garanție având în vedere faptul că cererile celor doi agenți economici au fost depuse în 08.10.2014 și 14.11.2014, după luarea la cunoștință a raportului de control prin care s-au stabilit cheltuielile publice eligibile, în apărările din cele două dosare nu s-a făcut vorbire de finanțarea din contractul nr. x/22.05.2014 și invocarea culpei Ministerului Tineretului și Sportului, instanțele admițând pe procedură specială, în baza înscrisurilor, fără o opoziție pertinentă, ordonanțarea la plată a reclamantului.

În concluzie, suma de 102.025,26 RON nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, datorită faptului că pârâta - Federația Română de Box prin înscrisurile depuse la dosar nu a făcut dovada existenței acesteia.

Mai mult, Ministerul Tineretului și Sportului a formulat o acțiune la Tribunalul București - Secțiile civile, formându-se dosarul nr. x/2016 pe rolul secției a III-a Civilă, prin care a solicitat instanței să oblige Federația Română de Box la returnarea sumei de 221.151 RON reprezentând debit principal, cheltuieli neeligibile efectuate de pârât din bani publici pe baza contractelor de finanțare pe anii 2012, 2013, 2014, încheiate cu Ministerul Tineretului și Sportului de către Federația Română de Box, plus dobânda penalizatoare remuneratorie în sumă de 18.296,88 RON la data de 11.10.2016 și în continuare până la data plății efective a tuturor sumelor datorate.

În acest dosar, a fost pronunțată Hotărârea nr. 480/06.04.2017, definitivă prin neapelare, executorie, prin care instanța a admis cererea principală și a obligat pârâta-reclamantă-Federația Română de Box la plata către reclamantul-pârât-Ministerul Tineretului și Sportului a sumei de 221.151 RON debit și 18.296,88 RON, dobândă la data de 11.10.2016 și în continuare până la plata sumelor datorate, respingând cererea reconvențională ca inadmisibilă.

Pentru analiza răspunderii juridice, ceea ce conferă specificitate răspunderii în materia contractelor de finanțare ca specie a contractelor administrative este faptul că această răspundere înglobează atât abateri de natură contractuală, cât și abateri de natură legală sancționate, prevăzute în norme de ordine publică materializate prin încălcări ale preceptelor de natură penală, contravențională, de dreptul muncii etc., această diversitate a abaterilor constând tocmai în faptul că acestea sunt prevăzute de acte juridice cu caracter consensual, cât și de acte juridice cu caracter normativ.

Dacă actele juridice cu caracter consensual sunt contractele de finanțare, sancțiunile specifice din actele juridice cu caracter normativ sunt de natură administrativă, însă pot fi aplicate doar pe temeiul unor raporturi contractuale.

Titlurile de creanță sau actele de atragere a răspunderii administrative constituie mijloace de constrângere în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin plata sumelor necuvenite, atât în cazul încălcării unor obligații de natură contractuală, cât și în cazul unor fapte ilicite care generează raportul juridic de răspundere.

Prin urmare, beneficiarul nu are la dispoziție o acțiune bazată exclusiv pe răspunderea contractuală, în ipoteza în care autoritățile competente cu gestionarea fondurilor europene au emis titluri de creanță sau alte acte cu caracter sancționator, singura cale fiind aceea a contestării lor în justiție, iar numai după ce obțin anularea lor definitivă, se deschide calea acțiunii în răspundere patrimonială.

Or, în prezenta cauză, cele două rapoarte nu pot fi verificate pe fond, deoarece sunt întemeiate criticile de natură procedurală (prescripția, respectiv lipsa plângerii prealabile); ca atare, nici acțiunile în pretenții grefate pe contract nu pot fi întemeiate, în lipsa anulării acestor rapoarte de control.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite excepția prescripției și va respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului nr. x/22.09.2014, ca fiind prescris; va admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și va respinge ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului nr. x/30.12.2016; va respinge în rest acțiunea principală și acțiunea conexă, formulate de reclamanta Federația Română de Box, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Tineretului și Sportului împotriva sentinței civile nr. 2821 din 15 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite excepția prescripției.

Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului nr. x/22.09.2014, ca fiind prescris.

Admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile.

Respinge ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului nr. x/30.12.2016.

Respinge în rest acțiunea principală și acțiunea conexă, formulate de reclamanta Federația Română de Box, ca neîntemeiate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 22 martie 2021.