ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 24 martie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii. Hotărârea primei instanțe
1.1. Prin cererea înregistrată, la data 17.05.2021, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, anularea Deciziei nr. 36/04.02.2021 și a Notei de neconformitate nr. x/27.11.2020.
1.2. Prin sentința civilă nr. 6833 din 9 noiembrie 2021, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal.
A reținut instanța, în esență, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și faptul că beneficiarul reclamant are sediul în județul Bihor.
Raportul juridic de contencios administrativ reglementat de norma specială a art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 care ca părți reclamantul-beneficiarul, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, care poate fi persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, și pârâtul-autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene.
Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu reglementează în mod expres și ipoteza legii speciale, în care reclamant este beneficiarul persoană juridică de drept public.
Sesizarea instanței de contencios administrativ în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece în acest caz instanța este sesizată de autoritatea publică, în vreme ce în ipoteza în care instanța de contencios administrativ este sesizată în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public.
A apreciat instanța că norma prevăzută de art. 10 alin. (3) trebuie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situație scopul legii, anume protecția suplimentară acordată părții vulnerabile, putând fi atins.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.12.2021.
Prin sentința civilă nr. 77 din 9 februarie 2022, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. x și faptul că reclamantul Municipiul Oradea este instituție publică potrivit art. 96 din Codul administrativ, astfel încât revine instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului competența teritorială în soluționarea litigiului.
Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în baza art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte reține că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, dispun că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".
3.1. Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor acestui articol, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.
Aspect necontestat, reclamantul Municipiul Oradea are calitatea de instituție publică, potrivit art. 96 din Codul administrativ.
Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului (acțiune întemeiată pe O.U.G. nr. 66/2011) ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.
3.2. Deși, în cauză, reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului. Dispozițiile legale instituie o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe, fără a face distincție între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.
Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Municipiul Oradea și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză în fond este cea în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtului.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Oradea prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.