ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1614/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 18 august 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Rutieră Română - ARR, Consiliul Județului Galați și Agenția pentru Agenda Digitală a României - AADR, prin cererea precizată de la dosar următoarele: ü obligarea Autorității Rutiere Române - să recunoască vechimea S.C. A. S.R.L. pe traseul 15: Galați - Scânteiești- Fântânele 38 km și pe traseul 19 Galați - Smârdan - Cișmele 17 km pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016. - să elibereze un act prin care să se ateste vechimea S.C. A. S.R.L. pe traseul 15 Galați- Scânteiești- Fântânele 38 km și pentru traseul 19 Galați - Smârdan- Cișmele 17 km pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016. ü obligarea pârâților Autoritatea Rutieră Română - ARR, Consiliul Județului Galați și Agenția pentru Agenda Digitală a României - AADR la plata sumei de 1.879.360 RON, reprezentând despăgubiri pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016, perioadă în care reclamanta nu a putut efectua activitatea de transport pe traseul 15 Galați- Scânteiești- Fântânele 38 km și pe traseul 19 Galați-Smârdan-Cișmele 17 km din culpa pârâților. Prin sentința nr. 562/22.06.2017 pronunțată de Tribunalul Galați a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. Instanța a reținut că obiectul cauzei este reprezentat de despăgubiri în valoare de 1.879.360 RON iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile după criteriul valoric sunt de competența judecății în primă instanță de curtea de apel dacă au o valoare mai mare de 1.000.000 RON. Pe rolul Curții de Apel Galați cauza a fost înregistrată la data de 13.07.2017. Pârâții Consiliul Județului Galați și Agenția pentru Agenda Digitală a României au solicitat suspendarea judecății cauzei potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că pe rolul Tribunalului Galați se află dosarul penal nr. x/2016 având ca obiect infracțiuni de corupție. Prin încheierea din data de 20.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost respinsă cererea de suspendare a judecății cauzei, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin încheierea din data de 17.10.2017 a fost încuviințată cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. privind instrumentarea unei expertize contabile având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor ce s-ar cuveni reclamantei, respectiv a profitului nerealizat pentru perioada 1.01.2014-1.02.2016.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea din data de 24 mai 2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize solicitată de pârâta Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. București și a acordat termen pentru judecata pe fond a cauzei. Prin sentința nr. 104/2018 pronunțată în data de 3 iulie 2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâții Consiliul Județului Galați și Agenția pentru Agenda Digitală a României, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsă calitate procesuală pasivă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., Consiliul Județean Galați și Agenția pentru Agenda Digitală a României - A.A.D.R. a obligat pe pârâta Autoritatea Rutieră Română să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. Galați suma de 846.286 RON cu titlu de despăgubiri, a respins ca nefondate capetele de cerere vizând obligarea pârâtei ARR la recunoașterea vechimii reclamantei pentru traseele 15 și 19 în perioada 1.01.2014 - 1.02.2016 și eliberarea unui act care să ateste această vechime, a admis cererea formulată de domnul expert B. și a obligat pe reclamantă la plata către expert a sumei de 2.700 RON cu titlul de supliment onorariu expertiză.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 104/2018 pronunțată la 3 iulie 2018 de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată în vederea efectuării unui nou raport de expertiză. După expunerea pe larg a istoricului speței, recurenta - pârâtă menționează următoarele aspecte în susținerea căii de atac promovate: - instanța de fond nu a motivat în nici un fel înlăturarea aspectelor invocate de instituția pârâtă, a pronunțat sentința și a încheierea cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a Normei CECCAR, precum și a Ordinului nr. 353/2007. - în mod eronat instanța de fond a reținut că doar instituția recurentă are capacitate procesuală pasivă în cauză conform OMT nr. 980/2011, deși traseele nu erau interjudețene, ci județene, fiind aplicabile dispozițiile OMIRA 353/2007. - în ceea ce privește încheierea de ședință din data de 24 mai 2018, în mod greșit, judecătorul fondului a respins cererea sa, întemeiată pe dispozițiile art. 338 C. proc. civ. pentru efectuarea unui nou raport de expertiză, motivat de faptul că raportul de expertiză efectuat în cauză nu respecta motivele încuviințate de instanța de judecată și documentele contabile justificative. - pe fondul cauzei a susținut următoarele: Potrivit normei CECCAR expertul cauzei avea obligația de a întocmi expertiza pe baza materialului documentar adecvat, iar conform art. 1.1 din Ghidul pentru aplicarea Standardului Profesional 35, expertiza este activitatea pentru reconstituirea realității unor operațiuni de natură economică pe baza cercetării documentelor, datelor și informațiilor din contabilitate. Potrivit ghidului expertul avea obligația să menționeze în raportul său doar acele evenimente și tranzacții probate cu documente justificative și/sau evidențieri contabile care au o legătură cauzală cu obiectivul fixat de către instanța de judecată; În mod eronat judecătorul fondului și-a fundamentat soluția pe raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni efectuate în cauză, întrucât o expertiză trebuie să reflecte cât mai aproape de valoarea adevărată a activității de transporturi desfășurată de intimata reclamantă. Astfel, conform bilanțurilor publicate de Ministerul Finanțelor Publice pe anii 2016 și 2017 pierderile anuale era declarate erau de aproximativ de cheltuială la 1000 RON venit la 925 RON. În mod eronat prima instanță a reținut că datele afișate pe site-ul MFP nu erau îndeajuns pentru a răspunde la obiectiv, întrucât singurele care relevă realitatea economică cu privire la prejudiciul în cauză sunt bilanțurile contabile comunicate de intimată și afișate de MFP; Mai mult cum poate obține profit de 846.286 RON pe 2 trasee, când pe anii 2016 și 2017 societatea reclamantă a obținut din întreaga activitate, respectiv 13 trasee județene, 29 de curse și un parc de 51 de vehicule a obținut profit în sumă de 573.480 RON. Potrivit Programului de transport, intimata reclamantă a nominalizat la atribuirea publică pe traseele județene 15 și 19 trei autovehicule cu capacități de locuri diferite, astfel că față de lungimea traseelor și a numărului de salariați, nu avea cum să aibă un profit net atât de mare. Judecătorul fondului a încălcat și aplicat greșit dispozițiile incidente reținând că reclamanta a utilizat pentru efectuarea traseului 15 cu 5 mașini, respectiv traseul 19 cu 15 autovehicule, întrucât potrivit prevederilor art. 18 alin. (1) din OMIRA nr. 353/2007 operatorii de transport rutier pot utiliza la efectuarea curselor de pe un traseu autovehiculele înscrise la atribuirea publică a traseelor și în cauză au fost emise licențele pentru 3 autovehicule. Conform art. 18 (2) din OMIRA 353/2007 pentru înlocuirea unui autovehicul trebuia notificată C. sau Consiliul Județean, dar în cauză nu au fost depuse dovezi în acest sens. Profitul net stabilit prin raportul de expertiză este lipsit de raționament economic întrucât a fost stabilit luând în considerare 20 autovehicule, altele decât cele nominalizate de intimată la atribuirea publică, precum și în caietele de sarcini ale licențelor pentru traseele județene 15 și 19. Deși onorariul definitiv al expertizei se stabilește în funcție de complexitatea lucrării, în mod eronat Curtea de Apel a încuviințat și nu a cenzurat suplimentul de onorariu solicitat de expertul desemnat, întrucât decontul nu a putut fi verificat nefiind depuse înscrisuri doveditoare.

Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond. Intimații - pârâți Agenția pentru Agenda Digitală a României - AADR și Consiliul Județean Galați a depus întâmpinari și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar și la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse. Reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea Autorității Rutiere Române să recunoască vechimea S.C. A. S.R.L. pe traseul 15: Galați - Scânteiești- Fântânele 38 km și pe traseul 19 Galați - Smârdan - Cișmele 17 km pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016, să elibereze un act prin care să se ateste vechimea S.C. A. S.R.L. pe traseul 15 Galați- Scânteiești- Fântânele 38 km și pentru traseul 19 Galați - Smârdan- Cișmele 17 km pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016 și obligarea pârâților Autoritatea Rutieră Română - ARR, Consiliul Județului Galați și Agenția pentru Agenda Digitală a României - AADR la plata sumei de 1.879.360 RON, reprezentând despăgubiri pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016, perioadă în care reclamanta nu a putut efectua activitatea de transport pe traseul 15 Galați- Scânteiești- Fântânele 38 km și pe traseul 19 Galați-Smârdan-Cișmele 17 km. Instanța de fond a admis în parte acțiunea, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâții Consiliul Județului Galați și Agenția pentru Agenda Digitală a României, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsă calitate procesuală pasivă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați apreciind că sunt întemiate criticile acesteia în ceea ce privește cererea de despăgubiri pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016, perioadă în care nu a putut efectua activitatea de transport pe traseul 15 Galați- Scânteiești- Fântânele 38 km și pe traseul 19 Galați-Smârdan-Cișmele 17 km. Împotriva acestei soluții, pârâta Autoritatea Rutieră Română a declarat recurs apreciind că instanța de fond a încălcat normele de drept material, nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate. Motivele de casare invocate de recurenta-pârâtă în susținerea recursului promovat în cauză sunt prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea hotărârii recurate (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), Înalta Curte reține că este nefondată. Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită va cuprinde: "...motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Respectarea acestei cerințe are valoare de principiu și se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO. Jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența. Examinând considerentele sentinței recurate, se constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor părților, expunând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat argumentele părților, contrar susținerilor recurentei-reclamante, care afirmă că instanța de fond a făcut o motivarea contradictoriu cu încălcarea prevederilor legale incidente cauzei, fără a aduce o argumentare convingătoare soluției pronunțate. Critica vizând faptul că judecătorul fondului nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, nu poate fi reținută de către instanța de control judiciar și pentru faptul că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate în două critici, respectiv că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că doar instituția recurentă are capacitate procesuală pasivă în cauză conform OMT nr. 980/2011, deși traseele nu erau interjudețene, ci județene, fiind aplicabile dispozițiile OMIRA 353/2007 și a pronunțat sentința și a încheierea cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a Normei CECCAR, precum și a Ordinului nr. 353/2007. Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentei potrivit căreia hotărârea recurată încalcă normelor de drept material, aplicându-se texte de lege străine situației de fapt și prin extinderea unor norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică. Sub acest aspect judecătorul fondului a arătat cu claritate prevederile legale incidente, fără a adăuga la actul atacat, extrăgând cu cuprinsul actelor contestate esența, respectiv textele de lege indicate și a răspuns conform acestora tuturor criticilor aduse de către pârâtă actelor administrative. Critica vizând faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că doar instituția recurentă are capacitate procesuală pasivă în cauză conform OMT nr. 980/2011 deși traseele nu erau interjudețene, ci județene, fiind aplicabile dispozițiile OMIRA 353/2007, nu este fondată. Acțiunea depusă la data de 18 august 2018 vizează repararea unui prejudiciu produs printr-o faptă ilicită civilă cauzatoare de prejudiciu, astfel cum se va arăta în continuare. Prezenta speță a fost promovată după ce, prin sentința nr. 267/24.02.2015 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul x/2014 rămasă definitivă prin respingerea recursului s-a stabilit cu putere de lucru judecat că la ședința de atribuire trasee din data de 18.12.2013 datele privind vechimea pe traseu a S.C. D. S.R.L. au fost în mod eronat comunicate de către ARR către CNMSI fapt ce a condus la atribuirea în mod eronat a traseelor 15 și 19 către S.C. D. S.R.L. cu consecința vătămării intereselor economice ale reclamantei S.C. A. S.R.L.. Având în vedere că s-a stabilit deja cu putere de lucru judecat că fapta ilicită culpabilă de natură a cauza un prejudiciu intimatei-reclamante a aparținut recurentei Autoritatea Rutieră Română, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că pârâta ARR este singura ce are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea privind obligarea la despăgubiri. Pe fondul cauzei se reține că instanța de fond a motivat înlăturarea aspectelor invocate de instituția pârâtă, a pronunțat sentința și a încheierea cu respectarea normelor de drept material, respectiv a Normei CECCAR, precum și a Ordinului nr. 353/2007. Susținerea recurentei - pârâte că prin încheierea de ședință din data de 24 mai 2018, în mod greșit, judecătorul fondului a respins cererea sa, întemeiată pe dispozițiile art. 338 C. proc. civ. pentru efectuarea unui nou raport de expertiză, deși raportul de expertiză efectuat în cauză nu respecta motivele încuviințate de instanța de judecată și documentele contabile justificative, nu este fondată. Verificând încheierea recurată se constată că expertul cauzei a întocmi expertiza conform dispozițiilor instanței, care a conchis că nu este nevoie de întocmirea unui nou raport de expertiză întocmit de un alt expert, față de obiectul cererii de chemare în judecată și a răspunsului la obiecțiuni. Mai mult s-au respectat prevederile Ghidului pentru aplicarea Standardului Profesional 35, expertiza efectuată în cauză reconstituind realitatea operațiunilor de natură economică pe baza cercetării documentelor, datelor și informațiilor din contabilitate, iar expertul a menționat în raportul său evenimentele și tranzacțiile probate cu documente justificative și/sau evidențieri contabile care au o legătură cauzală cu obiectivul fixat de către instanța de judecată. În mod corect judecătorul fondului și-a fundamentat soluția pe raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni efectuate în cauză, întrucât acestea reflectă valoarea adevărată a activității de transporturi desfășurată de intimata reclamantă. Astfel, instanța de fond a reținut că experții contabili au avut în vedere pentru calculul veniturilor realizate în perioada 01.02.2016 - 31.10.2017, atât situațiile financiare întocmite la 31.12.2016, respectiv indicatori în sinteza din "Contul de profit și pierdere" publicați pe site-ul M.F.P., indicatori care corespund cu valorile din balanța de verificare întocmita de reclamanta la 31.12.2016 și documente din evidenta contabila a societății, documente care au fost avute în vedere de societate la întocmirea Situațiilor financiare la 31.12.2016, pentru a se determina cuantumul profitului nerealizat de către reclamantă în perioada 1.01.2014-1.02.2016. Prin raportul de expertiză s-a împărțit profitul net realizat în perioada 01.02.2016 - 31.10.2017 la numărul de luni din această perioadă respectiv 21 și s-a aflat profitul net mediu pe o lună de zile realizat de reclamantă din activitatea desfășurată pe traseele 15 și 19. În acest context în mod legal prima instanță a reținut că datele afișate pe site-ul MFP nu erau îndeajuns pentru a răspunde la obiectiv, întrucât nu erau singurele care arătau realitatea economică cu privire la prejudiciul în cauză, bilanțurile contabile comunicate de intimată și afișate de MFP vizau activitatea reclamantei pentru "activitatea globala a reclamantei ce cumulează activitatea de exploatare desfășurată de reclamanta pe mai multe activități și din activitatea financiara a acesteia". În acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs constată că se putea obține profit de 846.286 RON pe 2 trasee, deși pe anii 2016 și 2017 societatea reclamantă a obținut din întreaga activitate, respectiv 13 trasee județene, 29 de curse și un parc de 51 de vehicule a obținut profit în sumă de 573.480 RON. Judecătorul fondului a aplicat corect toate dispozițiile incidente reținând că reclamanta a utilizat pentru efectuarea traseului 15 și 19 un număr variabil de autovehicule, întrucât potrivit prevederilor legale incidente operatorii de transport rutier pot utiliza la efectuarea curselor de pe un traseu autovehiculele cu capacitatea de transport minimă înscrise la atribuirea publică a traseelor, autovehicule cu capacitatea de transport a autovehiculului dat de numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare. Conform art. 18 din OMIRA 353/2007 pentru înlocuirea unui autovehicul trebuia notificată A.R.R. sau Consiliul Județean, doar în cazul în care autovehiculul folosit nu făcea parte dintre autovehiculele înscrise la atribuirea traseelor din județul respectiv, pentru care au obținut licențe de traseu. Ultima critică formulată de recurenta-pârâtă nu este fondată, întrucât onorariul definitiv al expertizei se stabilește în funcție de complexitatea lucrării de către instanță, context în care, în mod legal Curtea de Apel a încuviințat suplimentul de onorariu solicitat de expertul desemnat, decontul putând fi verificat la dosar fiind depuse înscrisuri doveditoare. Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat.