ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1557/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 18.03.2020, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a solicitat obligarea Ministerului Sănătății de a elibera Autorizație de funcționare conform Legii Farmaciei nr. 266/2008 pentru A. S.R.L. cu referire la punctul de lucru situat în Craiova str. x și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 155 din data de 04 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 155 din data de 04 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă arată că acțiunea dedusă judecății a fost respinsă pe motiv că nu au fost depuse documentele prevăzute de art. 10 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 266/2008 cu referire la adresa eliberată de Primăria Craiova privind situația demografică. Se arată că, Ministerul Sănătății a clasat dosarul pe motiv că nu au fost depuse documentele solicitate prin adresa x/24.09.2019 și nu pe motiv că adresa emisă de Primăria Craiova nu se referă la criteriul demografic. Acesta reprezintă obiectul și cauza dosarului dedus judecății. Recurenta-reclamantă susține că a făcut dovada că aceste documente au fost depuse la Ministerul Sănătății însă ele lipsesc din dosarul ce a fost returnat către DSP Dolj. A făcut dovada cu confirmarea de primire ce exista la dosarul înaintat la DSP Dolj și a depus și copii după documentele respective. Instanța de fond a încălcat prevederile art. 6 CEDO cu referire la dreptul la apărare și la un proces echitabil și nici nu a pus în discuția părților conținutul actelor respective și dacă acestea respectă prevederile Legii nr. 266/2009 ci doar s-a rezumat să constate dacă actele respective au fost depuse de către reclamantă înainte de clasarea dosarului. În motivarea respingerii acțiunii instanța detaliază conținutul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2009 cu referire la criteriul demografic ca și condiție pentru înființarea unei farmacii criteriu ce nu se aplică în situația de față. Instanța de fond a ignorat dispozițiile din hotărârile judecătorești depuse și care au avut la bază atunci când s-au pronunțat și aspectul cu referire la criteriul demografic. Față de aceste aspect precum și față de dispozițiile legale existente la aceea data respectiv 2007-2008 instanțele au dispus obligarea Primăriei Craiova să emită autorizația de construire și amplasare farmacie și birouri. Or, Primăria Craiova cu rea-credință a tergiversat emiterea autorizației timp de cinci ani și abia în 2013 în urma executării silite a emis autorzația conform titlului executoriu. Întrucât problema criteriului demografic fusese analizată în dosarul dedus judecății nu mai era necesară o nouă adresă din partea Primăriei Craiova. În adresa depusă la Ministerul Sănătății, Primăria Craiova precizează că sunt respectate dispozițiile din Legea nr. 266/2009 putând fi eliberată autorizația de funcționare. Aceste aspecte cu referire la conținutul actelor depuse în fața instanței de fond nu a făcut obiectul analizei instanței în contradicție cu părțile din dosar astfel încât nu a avut posibilitatea să se apere și să susțină că cele precizate în adrese și în cele două hotărâri judecătorești rezolva problema criteriului demografic încă din 2007-2008. Precizează, de asemenea, că Legea nr. 266/2009 a fost publicată și a intrat în vigoare ulterior pronunțării celor două sentințe, iar Ordinul nr. 444 de care face vorbire intimata a intrat în vigoare ulterior depunerii dosarului la DSP în vederea obținerii autorizației de funcționare neputând fi aplicate în speța de față. Chiar pârâta intimată în întâmpinare motivează clasarea dosarului doar pe faptul că nu au fost depuse documentele solicitate prin adresa respectivă nu și cu referire la conținutul acestor documente dacă corespund sau nu dispozițiilor legale în vigoare. De asemenea instanța nu s-a pronunțat cu referire la analizarea deciziei de clasare emisă de DSP Dolj solicitare formulată în momentul în care a fost depus dosarul la solicitarea instanței, decizie ce nu a fost comunicată recurentei-reclamante și de care a aflat doar în momentul depunerii dosarului la instanță. Or, acest lucru era necesar pentru a putea analiza conținutul actelor și a pune în discuție acest lucru părților din cauză. În acest mod au fost încălcate atât dreptul la apărare cât și principiul contradictorialității, disponibilității și oralității.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 11 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea Ministerului Sănătății de a elibera Autorizație de funcționare conform Legii Farmaciei nr. 266/2008 pentru A. S.R.L. cu referire la punctul de lucru situat în Craiova str. x. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății, reținând, în esență, că în lipsa documentelor prevăzute de art. 10 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 266/2008, în mod corect Ministerul Sănătății a returnat dosarul nr. x/2962.09.2019 către DSP Dolj, în vederea clasării, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea Farmaciei nr. 266/2008 care arată că "Dacă documentația depusă de solicitant nu este completă sau conformă, acesta va fi notificat și va avea la dispoziție 15 zile lucrătoare, din momentul notificării, pentru completarea dosarului. În cazul în care dosarul nu va fi completat în acest interval cu documentația solicitată, acesta se clasează". Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. Astfel, pe de o parte, Înalta Curte constată că criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt invocate pur formal, iar pe de altă parte, constată că acestea sunt nefondate având în vedere că, hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat. Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. conform căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte va avea în vedere că în raport de dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea autorității de lucru judecat este necesară întrunirea cumulativă a celor trei condiții: identitate de părți, cauză și obiect. Într-adevăr, în baza sentinței nr. 4558/27.11.2007, pronunțată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal și a deciziei nr. 811/23.04.2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, Primăria Craiova a fost obligată la emiterea certificatului de urbanism favorabil pe numele reclamantelor B. și C. în scopul amplasării spații farmacie umană și terenul cu birouri P+1 pentru imobilul teren situat în Craiova, str. x bis, iar această obligație s-a materializat prin emiterea autorizației de construire nr. x din data de 08.07.2013 pentru amplasare spații farmacie umană și birouri P+1, de către Primăria Municipiului Craiova, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Așa fiind, Înalta Curte constată că, instituția autorității de lucru judecat nu poate fi impusă în speța de față, având în vedere că recurenta-reclamantă urmărește obligarea Ministerului Sănătății la emiterea autorizației de funcționare a A. S.R.L., persoană ce nu a avut calitatea de parte în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, iar pe de altă parte problema de drept tranșată în dosarul sus-menționat nu impune nicio obligație în sarcina acestui minister. În acest context, Înalta Curte constată că atât timp cât cele trei condiții nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, nu se poate reține că hotărârea instanței de fond încalcă autoritatea de lucru judecat. Cu privire la motivul prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008, "Pentru obținerea autorizației de funcționare prevăzute la art. 8 alin. (1), solicitantul depune la direcțiile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București următoarele documente pe suport hârtie sau în format electronic: a) cererea-tip; b) contractul de muncă sau dovada exercitării profesiei în formă liberală, pentru o normă întreagă cu durata timpului de lucru de 8 ore, pentru farmacistul-șef al unității, și certificatul de membru al Colegiului Farmaciștilor din România, eliberat în condițiile legii, însoțit de certificatul profesional curent, emis de Colegiul Farmaciștilor din România; c) fișele de atribuții ale farmaciștilor, avizate de Colegiul Farmaciștilor din România; d) actul constitutiv al societății prevăzute la art. 6 alin. (1); e) certificatul de înregistrare a societății la oficiul registrului comerțului; f) certificatul constatator emis de oficiul registrului comerțului, care atestă înregistrarea ca punct de lucru a spațiului destinat farmaciei comunitare sau, după caz, a sediului social cu activitate, pentru care se solicită autorizarea; g) schița în care să fie prezentate suprafețele încăperilor, certificată de reprezentantul legal al solicitantului; h) documentul care atestă dreptul de folosință asupra spațiului pentru care s-a solicitat autorizarea unității farmaceutice; i) lista privind dotarea cu mobilier, ustensile și aparatură; j) dovada încadrării în prevederile art. 12 alin. (1) în cazul solicitării de înființare a farmaciei în mediul urban; k) dovada achitării taxei prevăzute la art. 42 pentru autorizare, mutare sau orice altă modificare în autorizația de funcționare a farmaciilor; l) dovada înștiințării colegiilor teritoriale ale farmaciștilor din România, respectiv al municipiului București cu privire la intenția de înființare a farmaciei. (3) În termen de 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentației, personalul împuternicit din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București verifică dacă aceasta este completă, dispune efectuarea inspecției, efectuează inspecția în vederea autorizării și transmite Ministerului Sănătății decizia de conformitate a spațiului cu destinație de unitate farmaceutică, raportul de inspecție și documentația completă. (4) Dacă documentația depusă de solicitant nu este completă sau conformă, acesta va fi notificat și va avea la dispoziție 15 zile calendaristice din momentul notificării pentru completarea dosarului. În cazul în care dosarul nu va fi completat în acest interval cu documentația solicitată, acesta se clasează. (5) Inspecția în vederea autorizării și transmiterea către Ministerul Sănătății a deciziei de conformitate a spațiului cu destinație de unitate farmaceutică, însoțită de raportul de inspecție și documentația completă, se efectuează de către personalul împuternicit din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentației complete prevăzute la alin. (2). (6) În cazul unei decizii de neconformitate a spațiului, însoțită de un raport de inspecție nefavorabil, inspecția se reprogramează de către direcțiile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, o singură dată, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării de către solicitant a remedierii deficiențelor; autorizația de funcționare se eliberează numai în urma remedierii tuturor deficiențelor constatate, iar în cazul neremedierii acestora în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei de neconformitate, personalul de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București va emite o decizie de clasare. (7) În cazul în care la inspecția reprogramată se emite un raport de inspecție nefavorabil și o decizie de neconformitate, în termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea acestora, solicitantul poate depune contestație la Ministerul Sănătății. (8) Autorizația de funcționare prevăzută la art. 8 alin. (1) se eliberează de către Ministerul Sănătății în maximum 30 de zile calendaristice de la primirea deciziei de conformitate a spațiului cu destinație de unitate farmaceutică, emisă de către directorul executiv al direcției de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, însoțită de raportul de inspecție și de documentația completă, în urma verificării conformității documentației, potrivit legislației în vigoare." Or, în raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte va înlătura criticile recurentei-reclamante conform cărora "cele două hotărâri judecătorești" rezolvă problema criteriului demografic încă din anii 2007-2008, având în vedere că acest criteriu este menționat în mod expres de art. 12 alin. (1) din Legea farmaciei nr. 266/2008 "Înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcție de numărul de locuitori, dovedit prin adeverință eliberată de autoritatea administrației publice locale, după cum urmează: a) în municipiul București, o farmacie la 3.000 de locuitori; b) în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori; c) în celelalte orașe, o farmacie la 4.000 de locuitori." De asemenea, art. 3 alin. (3) din Normele de aplicare aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 444/2019 stabilește că "Pentru farmaciile comunitare înființate în baza criteriului demografic, se depun documentele eliberate la alin. (2) și documentele prevăzute la art. 12 alin. (1) din lege, din care să rezulte numărul exact de locuitori." Din cuprinsul adresei nr. x/24.09.2019 rezultă că în legătură cu cererea de emitere a autorizației de funcționare a recurentei-reclamante, Ministerul Sănătății a indicat ca fiind lipsă: -cerere-tip, către Ministerul Sănătății - Direcția Politică Medicamenului și a Dispozitivelor Medicale, care se încarcă pe platforma electronică pcue.ro. -certificat profesional curent pentru farmacistul șef -anunț către Colegiul Farmaciștilor Dolj -adeverință eliberată de autoritatea administrației publice locale, conform art. 12 alin. (1) lit. b) care prevede că se poate înființa "0 farmacie la 3.500 locuitori " în orașele de reședință de județ. Sub aspectul înscrisurilor solicitate, în mod corect a reținut prima instanță că reclamanta însăși a recunoscut în cuprinsul cererii de chemare în judecată că nu a depus documentele prevăzute de art. 10 alin. (2), lit. j) - dovada încadrării în prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008, iar prin cererea de recurs se învederează că această dovadă nu ar mai fi fost necesară atât timp cât criteriul demografic a fost rezolvat în cadrul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal. Or, în acest context, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu sunt întemeiate și în lipsa documentelor prevăzute de art. 10 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 266/2008, în mod corect Ministerul Sănătății a returnat dosarul nr. x/2962.09.2019 către DSP Dolj, în vederea clasării, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea Farmaciei nr. 266/2008 care arată că "Dacă documentația depusă de solicitant nu este completă sau conformă, acesta va fi notificat și va avea la dispoziție 15 zile lucrătoare, din momentul notificării, pentru completarea dosarului. În cazul în care dosarul nu va fi completat în acest interval cu documentația solicitată, acesta se clasează". Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat PENTRU ACESTE MOTIVE,