CASE OF ÜLKE AGAINST TURKEY
CASE OF ÜLKE AGAINST TURKEY (CtEDO, 2007)
Rezoluția CM/ResDH(2007)109 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ülke împotriva Turciei (domanda nr. 39437/98, hotărârea din 24 ianuarie 2006, finală la 24 aprilie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea în cazul Ülke transmis de Curte Comitetului pentru supraveghere a executării sale după ce a devenit finală la 24 aprilie 2006; Având în vedere faptul că, în hotărârea sa, Curtea a constatat că condamnările repetate ale reclamantului și condamnarea pentru că a refuzat să efectueze serviciu militar obligatoriu din cauza convingerilor sale ca obiector pacific și de conștiință constituie tratamente degradante în sensul articolului 3 din convenție; Având în vedere, de asemenea, faptul că Curtea a constatat că cadrul legislativ existent nu era suficient, deoarece nu exista nicio dispoziție specifică în legislația turcă care reglementează sancțiunile pentru cei care au refuzat să efectueze serviciu militar pe motive de conștientizare sau religioase și că singurele norme aplicabile au par să fie dispozițiile Codului penal militar, care a refuzat orice refuz de a asculta ordinele unei infracțiuni superioare; Subliniind obligația fiecărui stat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, de a respecta hotărârile Curții, inclusiv prin adoptarea unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor constatate și să îndepărteze, în măsura posibil, efectele acestora asupra reclamantului, precum și măsurile generale, în special pentru prevenirea încălcărilor similare; constatând că, în cea de-a 997-a ședință a Comitetului de Miniștri (iunie 2007), autoritățile turce au declarat că un proiect de lege a fost pregătit pentru a preveni noi încălcări ale art. 3 similare cu cele constatate în acest caz și că acest proiect va fi transmis Biroului Primului Ministru pentru prezentare Parlamentului după avizele primite de la miniștrii în cauză; Notând în continuare declarația autorităților turce că această lege, odată adoptată, ar preveni urmărirea penală repetată și condamnarea celor care refuză să efectueze serviciu militar pentru motive conștienți sau religioase, din motive de „încredere persistentă” a ordinelor militare și că, de asemenea, a fost menit să acopere măsurile individuale necesare care trebuie luate în acest caz. Notând cu îngrijorare că, după declarația guvernului, reclamantul a fost convocat la 09/07/2007 pentru a-și prezenta condamnarea remarcabilă rezultată dintr-o condamnare anterioară și că cererea sa de suspendare a executării sentinței sale a fost respinsă de Curtea Militară Eskișehir, având în vedere faptul că declarația menționată înaintea Comitetului de miniștri nu ar putea duce la o suspendare a executării sentinței reclamantului deoarece conținutul legii în pregătire – inclusiv dacă conține dispoziții care ar fi aplicate sau nu împotriva cazului reclamantului – a fost necunoscută; Subliniind în acest sens că Convenția și hotărârile Curții au aplicabilitate directă în ordinea juridică turcă în temeiul articolului 90 din Constituția turcă; regretând faptul că, în ciuda articolului 90 din Constituția turcă, reclamantul se confruntă acum cu un risc real de a fi încarcerat pe baza unei condamnații anterioare; Subliniind necesitatea de a lua măsuri individuale urgente în acest caz; Prin urmare, autoritățile turce trebuie să ia fără întârziere toate măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării drepturilor reclamantului în temeiul convenției și să adopte rapid reforma legislativă necesară pentru a preveni încălcări similare ale convenției; INVITA în special autoritățile turce să furnizeze rapid Comitetul informații privind adoptarea măsurilor necesare de hotărâre; DECIDE să examineze punerea în aplicare a prezentei hotărâri în fiecare reuniune a drepturilor omului până la adoptarea măsurilor urgente necesare. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 octombrie 2007 la a 1007-a ședință a Deputaților Miniștri.