ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1515/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1515/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 15 martie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
La data de 24.10.2016 sub nr. x s-a înregistrat acțiunea reclamantului A. prin care a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (MMAP), Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) și Agenția pentru Protecția Mediului Vâlcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea art. 14 din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, insclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire beneficiari persoane fizice aprobat prin ordinul MMAP nr. 1817/2016 și să fie obligați pârâții să-i acorde finanlarea nerambursabilă în sumă de 8000 RON pentru instalarea unei pompe de căldură potrivit Proiectului de finanțare Casa Verde 2016.
Sentința instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 3076 din 6 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:
"A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Pentru Protecția Mediului Vâlcea și respinge capătul de cerere privind anularea art. 14 din Ghidul de finanțare aprobat prin ordinul nr. 1817/2016 al MMAP pentru lipsa calității procesuale pasive.
A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere mai sus menționat, al acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Administrația Fondului Pentru Mediu.".
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 3076 din 6 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..
Încheierea de suspendare a judecării cauzei
Prin încheierea din 13 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că partea, deși legal citată nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:,,1) Judecătorul va suspenda judecata:
(...)
când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 13 aprilie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului pentru lipsa părților, potrivit dispozițiilor anterior citate.
La data de 19 ianuarie 2022, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.
Pe cale de consecință, încheierea de ședință din data de 13 aprilie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 13 octombrie 2021.
Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3076 din 6 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2022.