ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1330/2021

Ședința publică din data de 03 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 01.02.2019, reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Mureș, în numele și pentru funcționarii publici cu statut special din cadrul Penitenciarului Tg. Mureș, membri ai filialei sindicale, conform tabelului nominal anexat, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea parțială a Ordinului ministrului justiției (OMJ) nr. 399/C/2007 - pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată prin Legea nr. 462/2006, în privința dispozițiilor de la pct. 26.1 din ANEXA la ordin, de la punctul 15 (1) din Anexa nr. 5 - 5.1, Capitolul III si de la punctul 7 (1) din Anexa 5 - 5.3 la acest act administrativ normativ, cu obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 46 din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare-Filiala Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Împotriva sentinței nr. 46 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare-Filiala Mureș, în numele și pentru funcționarii publici cu statut special din cadrul Penitenciarului Tg. Mureș, au declarat recurs criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, va respinge capătul de cerere privind anularea dispozițiilor pct. 26.1 din Anexa la Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 aprobate prin O.M.J. nr. 399/C/2007, ca devenit lipsit de interes, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes, Înalta Curte constată că prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul solicită anularea parțială a Ordinului Ministrului Justiției nr. 399/C/2007, în ceea ce privește dispozițiile art. 26.1, pct. 15 alin. (1) din Anexa nr. 5-5.1 și pct. 7 alin. (1) din Anexa nr. 5-5.3, întrucât încalcă principiul ierarhiei actelor juridice, limitând drepturi care sunt prevăzute în acte normative cu forță superioară.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant.

Prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac în ceea ce privește anularea dispozițiilor pct. 26.1 din Anexa la Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 aprobate prin O.M.J. nr. 399/C/2007.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 C. proc. civ.

Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

La data examinării recursului, se constată că, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia civilă nr. 6696/10.12.2020, prin care a anulat dispozițiilor pct. 26.1 din Anexa la Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 aprobate prin O.M.J. nr. 399/C/2007.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Cum instanța s-a pronunțat asupra acestui fapt, la data de 10.12.2020, interesul pentru exercitarea căii de atac impotriva actului administrativ contestat nu mai este actual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca devenit lipsit de interes, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare-Filiala Mureș, în numele și pentru funcționarii publici cu statut special din cadrul Penitenciarului Tg. Mureș, membri ai filialei sindicale, împotriva sentinței nr. 46 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și rejudecând:

Respinge capătul de cerere privind anularea dispozițiilor pct. 26.1 din Anexa la Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 aprobate prin O.M.J. nr. 399/C/2007, ca devenit lipsit de interes.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 martie 2021.