ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 martie 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Poșta Română S.A. ("CNPR"), a solicitat suspendarea executării documentului constatator nr. x/1077/09.02.2021, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 565 din 9 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Poșta Română S.A., ca rămasă fără obiect și a obligat pârâta la plata sumei de 3120 RON cheltuieli de judecată, din care 20 RON taxă judiciară de timbru și 3100 RON onorariu de avocat, redus.

Împotriva sentinței civile nr. 565 din 9 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Compania Națională Poșta Română S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea în parte a sentinței recurate, sub aspectul soluției de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, pârâta susține că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată disproporționate, sub aspectul cuantumului onorariului avocațial, care, chiar și redus de instanța de fond, este prea ridicat în raport de complexitatea cauzei și activitatea efectiv prestată de avocat.

Arată recurenta-pârâtă că plângerea prealabilă a fost depusă de reclamantă la data de 24.03.2021, fiind soluționată la data de 06.04.2021, prin emiterea unui nou document constatator, fiind respectat termenul de 30 de zile prevăzut de lege. De la data depunerii plângerii până la data soluționării, s-au purtat discuții telefonice și pe e-mail cu avocatul reclamantei, pe care pârâta l-a asigurat de rezolvarea amiabilă a chestiunii litigioase, astfel încât nu era necesară promovarea prezentei cereri de chemare în judecată. Nesocotind atât termenul legal, cât și discuțiile purtate de părți, intimata-reclamantă a depus cerere de suspendare, cu încălcarea art. 8 și art. 14 din Legea nr. 554/2004, generând cheltuieli nejustificate.

Consideră recurenta-pârâtă că raporturile reclamantei cu avocatul său, precum și cheltuielile izvorâte din aceste raporturi, nu o privesc, atât timp cât CNPR și-a îndeplinit la timp obligațiile legale, nefiind justificată acordarea unor cheltuieli de judecată în valoare de 3100 RON, disproporționate în raport de complexitatea cauzei și activitatea avocatului.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În speță, recurenta-pârâtă a criticat sentința instanței de fond exclusiv sub aspectul lipsei de proporționalitate a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa, apreciind că onorariul avocațial este stabilit într-un cuantum excesiv în raport de complexitatea cauzei, de activitatea prestată de avocat și de împrejurarea că litigiul a fost demarat înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea plângerii prealabile. Deși, prin concluziile orale, pârâta a susținut că recursul nu cuprinde doar critici referitoare la proporționalitatea onorariului avocațial, ci și motive referitoare la acordarea acestor cheltuieli, din perspectiva lipsa culpei sale procesuale, Înalta Curte constată că toate argumentele din cererea de recurs privesc doar caracterul pretins excesiv al onorariului perceput de avocatul reclamantei.

Înalta Curte reține că asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților s-a pronunțat Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.." În motivarea soluției astfel dispuse, Înalta Curte a reținut că:

"proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate".

Având în vedere obligativitatea dezlegărilor date instanțelor de judecată prin decizia anterior menționată, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul invocat de pârâtă, referitor la cenzurarea cheltuielilor de judecată, nu reprezintă o critică de nelegalitate, astfel încât nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Compania Națională Poșta Română S.A.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Compania Națională Poșta Română S.A. la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat în recurs, conform documentelor justificative .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Compania Națională Poșta Română S.A. împotriva sentinței civile nr. 565 din 9 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă Compania Națională Poșta Română S.A. la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2022.