ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1068/2022

Ședința publică din data de 23 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Covasna, secția Civilă, reclamanții A., B., C. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Senatul, Parlamentul României-Camera Deputaților, Parlamentul României- Secretarul General al Camerei Deputaților, și Parlamentul României- Secretarul General al Senatului, au solicitat anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă emise aceștia din urmă.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Tribunalul Covasna-, secția Civilă - completul de fond specializat în soluționarea cauzelor în materiile litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 603 din 17 iunie 2021, a admis excepția de necompetență materială a instanței de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Covasna și a declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A., B., C. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României-Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, Parlamentul României-Senatul și Secretarul General al Senatului în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă emise de Camera Deputaților, respectiv Senatul din cadrul Parlamentului României.

De asemenea, a mai apreciat că Ordinul de încetare a plății indemnizației pentru limita de vârstă a foștilor parlamentari reclamanți are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 98/2021 din 30 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal și, pe cale de consecință, a declinat competenta de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României-Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, Parlamentul României-Senatul și Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Covasna, secția Civilă- complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Î.C.C.J., secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului.

În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică. Fiind inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestațiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestații sociale sunt de competența tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii potrivit cărora "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel."

Conchide instanța, reținând că în acest sens, este și Decizia nr. 27/04.12.2017 pronunțată de Î.C.C.J., în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 21 februarie 2018, prin care s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (4) și art. 9 din Legea nr. 8/2006, competența în soluționarea litigiilor având ca obiect contestația îndreptată împotriva deciziei de încetare a plății indemnizației prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, formulată de membrii uniunilor de creatori care au și statut de pensionari din sistemul pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale revine tribunalului, în complet specializat de litigii de asigurări sociale."

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Covasna, pentru următoarele considerente:

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, prima instanță a fost învestită cu acțiune având ca obiect anularea Ordinelor de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, emise pentru fiecare dintre reclamanți și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au exercitat o funcție de demnitate publică în Parlamentul României astfel că, odată cu încetarea mandatului de deputat/senator și îndeplinirea condițiilor legale cu privire la vârsta de pensionare au dobândit dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Înalta Curte apreciază că, acordarea unei astfel de indemnizații este strâns legată de drepturile de pensie, situație în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, fiind evident unul de asigurări sociale.

Încadrarea acestei indemnizații ca fiind venit din altă sursă, potrivit art. 49 alin. (8) din Legea nr. 96/2006 nu este de natură a o exclude din categoria drepturilor de asigurări sociale, încadrarea, de către legiuitor ca venit din altă sursă fiind făcută doar pentru stabilirea regimului fiscal al acesteia.

În opinia instanței, față de raporturile juridice create prin Legea nr. 96/2006 și natura de indemnizație pentru limită de vârstă, acest tip de drepturi sunt de natura celor de asigurări sociale, fiind evident chiar din terminologia art. 49 și din posibilitatea cumulării acestei indemnizații cu orice tip de pensie din sistemul public de pensii sau alt sistem de pensii.

Legiuitorul însuși a calificat în mod expres indemnizația pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu", O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniu/pensiilor de serviciu referindu-se și la indemnizația pentru limită de vârstă acordată în temeiul dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Astfel, O.U.G. nr. 59 din 4 august 2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial Nr. 648 din 7 august 2017, prevede la art. VI următoarele: La articolul 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu completările ulterioare, alin. (6) se modifică și va avea următorul cuprins: "(6) Indemnizația pentru limită de vârstă se actualizează din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o indemnizație pentru limită de vârstă mai mică, se menține indemnizația pentru limită de vârstă aflată în plată."

În consecință, câtă vreme natura indemnizației pentru limită de vârstă de care au beneficiat reclamanții este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plății acestei indemnizații nu poate intra decât în sfera de competență a instanței cu competență în soluționarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

În această situație devin incidente prevederile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora "jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel", respectiv dispozițiile art. 95 C. proc. civ., competenta de soluționare a cauzei, în primă instanță revenind Tribunalului Covasna, secția civilă complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, instanță în a cărei rază de competența își au domiciliul reclamanții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Senatul, Parlamentul României-Camera Deputaților, Parlamentul României- Secretarul General al Camerei Deputaților, și Parlamentul României- Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2022.