ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2021

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURATILOR, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 10632/6.11.2017 emise de către Comisia Specială a Fondului de Garantare a Asiguraților.

Prin sentința civilă nr. 2237 din 11 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURATILOR, s-a anulat decizia nr. 3688/31.01.2017 și s-a respins cererea în rest ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a învederat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 15 lit. e), art. 20 alin. (1) teza a doua și art. 23 alin. (3) din Norma ASF nr. 16/2015 și ale art. 14 alin. (2) teza a II-a și art. 16 din Legea nr. 213/2015.

În cadrul instrumentării dosarului de daună, din analizarea documentației aferente s-a concluzionat faptul că despăgubirea solicitată urmează să se respingă la plată, petenta nedepunând la dosar documente solicitate în completare respectiv, împuternicirea de reprezentare/procura avocațială în relația cu FGA pentru Cabinet de Avocat și Mediator "B." (persona ce a completat și transmis cererea de plată).

În acord cu dispozițiile legale precitate, este evident că pentru încasarea indemnizațiilor/despăgubirilor, asiguratul trebuie să completeze o cerere de plată la care se anexează toate înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creanțe de asigurări.

În condițiile în care obligativitatea depunerii documentelor necesare în vederea acordării despăgubirilor sunt prevăzute de Legea specială, este evident că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților, sub nr. x din 25.05.2016, Cabinetul de Avocat și mediator B. a solicitat, în numele și pentru clientul cabinetului dl Ana Mircea’’ avansarea sumelor înscrise în dispozitivul sentinței nr. 92/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. x/2013.

În cadrul instrumentării dosarului de daună, pârâta a apreciat că în vederea soluționării cererii de plată este necesară completarea dosarului de daună cu împuternicirea de reprezentare emisă de Cabinetul de avocat, copia cărții de identitate valabilă pentru avocatul B., completarea anexei 6 și copie de pe expertiză.

Adresa de completare a fost transmisă Cabinetului de avocat la data de 17.05.2017, petenta nedepunând însă la dosar documente solicitate.

În aceste condiții, prin decizia nr. 10632 din 06.11.2017, pârâtul a respins cererea de plată formulată de Cabinetul de Avocat și Mediator B..

Prin criticile formulate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 23 alin. (3) din Norma ASF nr. 16/2015 și ale art. 16 din Legea nr. 213/2015, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate și cărora le va răspunde prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Potrivit art. 23 alin. (3) din Norma ASF nr. 16/2015, "(3) Plățile către o altă persoană decât creditorul de asigurări pot fi efectuate, după cum urmează:

e) mandatarului titularului, pe bază de procură specială autentică pentru încasarea despăgubirii/indemnizației; creditorii de asigurări, persoane fizice/juridice cu domiciliul sau reședința/sediul în străinătate, pot mandata o persoană fizică/juridică pentru încasarea despăgubirii/indemnizației de la Fond, pe baza unei procuri eliberate conform legislației statului în care se eliberează aceasta. În acest caz, mandatarul va prezenta procura și traducerea legalizată de către un notar public român."

Înalta Curte reține că instanța de fond a avut în vedere, în soluționarea cauzei, normele aplicabile în materie, iar prin raportare la actele și lucrările dosarului, nu se poate stabili, în prezenta cauză, vreun motiv de nelegalitate al sentinței recurate.

În acord cu opinia primei instanțe, instanța de control judiciar reține că, prevederile anterior citate stabilesc în mod expres obligația de a face dovada calității de mandatar numai în ceea ce privește încasarea plății în numele creditorului și nu privesc dovada calității de reprezentant a persoanei care formulează cererea de plată în numele titularului creanței.

Mai mult, odată cu cererea de plată a fost depusă încheierea din data de 04.03.2015 a Judecătoriei Târgoviște din cuprinsul căreia reieșea că în cadrul litigiului privind recuperarea sumelor de bani de la asiguratorul C. S.A., reclamantul a fost reprezentat de avocatul B. - aceeași persoană care a formulat cererea de plată în numele părții, calitatea de reprezentant fiind constatată prin hotărârea judecătorească depusă la dosar.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă, fără echivoc, că beneficiarul cererii de plată era reclamantul A., indiferent de calitatea celui care a formulat cererea de plată în numele său, iar pârâtul deținea toate datele pentru a putea verifica daca petentul are calitatea de creditor de asigurare în înțelesul Legii nr. 213/2015, respectiv dacă este îndreptățit să primească despăgubiri/indemnizații din fondurile FGA.

În consecință, autoritatea pârâtă, dând dovadă de un formalism excesiv, a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente, fără să țină cont de împrejurarea că beneficiarul cererii de plată era A., indiferent de calitatea celui care a formulat cererea de plată în numele său.

În concluzie, se reține că în mod nelegal autoritatea publică nu a procedat la analiza pe fond a cererii de plată a reclamantului, Înalta Curte constatând că hotărârea instanței de fond care a sancționat această conduită este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2237 din 11 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 ianuarie 2021.