ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

I.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2014, precum și a Deciziei nr. 14/10.04.2015, emise de pârât.

I.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 121 din 7 octombrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Iași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare înregistrată sub nr. x din 23 octombrie 2014 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și Decizia nr. 14 din 10 aprilie 2015 privind soluționarea contestației formulate de reclamant. În temeiul art. 453 a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, potrivit art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul de 30 de zile menționat în textul de lege amintit nu este un termen imperativ, de decădere, a cărui nerespectare să conducă la nulitatea actului, ci unul de recomandare, astfel încât nesocotirea acestuia nu are influență asupra validității actului, putând atrage, cel mult, aplicarea unor sancțiuni disciplinare, iar reclamantul nici nu a făcut dovada producerii vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Instanța a constatat că în mod corect oferta A. S.A. a fost eliminată ca neconformă. Astfel, deși societatea a avut posibilitatea de a corecta, în perioada de depunere a ofertelor, respectiv începând cu data de 09.08.2011, când au fost publicate listele cu cantitățile lizibile până la data de expirării termenului de depunere a ofertelor din 19.08.2011, cantitatea de oțel oferită la articolul C Z0302F1, de doar 24482 kg, pentru a se încadra în cerințele din documentația de atribuire în care era prevăzut un necesar de 28.482 kg oțel, aceasta nu a procedat în acest sens, menținând în ofertă cantitățile eronate, chiar și după solicitarea de clarificări din timpul etapei de evaluare a ofertelor arătând în mod expres în cele două adrese de răspuns că la articolul C Z0302F1 a prevăzut un necesar de 24482 kg.

A apreciat instanța că această neconformitate a fost eronat considerată de autoritatea pârâtă ca reprezentând o eroare aritmetică sau un viciu de formă. Astfel, potrivit art. 80 alin. (2) din H.G. nr. 925/2016 (în forma în vigoare la data desfășurării achiziției publice) eroare aritmetică se înțelege existența unor discrepanțe între prețul unitar și prețul total sau între litere și cifre, ceea ce în mod evident nu este cazul, iar în ceea ce privește noțiunea de viciu de formă, aceasta este definită la art. 80 alin. (4) din același act normativ ca reprezentând "acele erori sau omisiuni din cadrul unui document a căror corectare/completare este susținută în mod neechivoc de sensul și de conținutul altor informații existente inițial în alte documente prezentate de ofertant sau a căror corectare/completare are rol de clarificare sau de confirmare, nefiind susceptibile de a produce un avantaj incorect în raport cu ceilalți participanți la procedura de atribuire."

Or, intenția ofertantului a fost de la bun început de a confecționa doar cantitatea de 24.482 kg armătură oțel, față de 28.482 kg solicitată prin documentația de atribuire, fără să existe documente din ofertă care să ateste că voința constructorului era de fapt de a asigura întreaga cantitatea din proiectul de execuție. În aceste condiții, neconformitatea nu se poate încadra nici în noțiunea de abatere tehnică minoră prevăzută de art. 79 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2016.

Deși, ofertantul a arătat că înțelege să asigure întreaga cantitate prevăzută în proiect, fără a implica alte costuri pentru autoritatea contractantă, această simplă manifestare de voință nefiind urmată de precizări și cu privire la mecanismul ce va fi folosit pentru a nu conduce la modificarea prețului final, respectiv, fie prin reducerea pretului unitar pentru întreaga cantitate oferită, fie prin oferirea cu titlu gratuit a diferenței necesare fie prin alte modalități, conduce la concluzia că prin răspunsurile oferite, participantul la licitația nu a clarificat în mod convingător discrepanțele constatate în documentele prezentate autorității contractante.

Or, potrivit art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2016 "în cazul în care ofertantul nu transmite în perioada precizată de comisia de evaluare clarificările/răspunsurile solicitate sau în cazul în care explicațiile prezentate de ofertant nu sunt concludente, oferta sa va fi considerată neconformă."

Mai mult, instanța a reținut și faptul că societatea A. S.A. nu a înțeles să conteste decizia autorității contractante, recunoscând astfel neconformitatea ofertei sale.

În aceste condiții, autoritatea contractantă nu a săvârșit abaterea reținută în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2014, astfel încât se impune anularea actului administrativ și, în consecință, și anularea Deciziei nr. 14/10.04.2015 privind soluționarea contestației administrative.

I.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul pârât a susținut că sentința atacată este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 79, 80 din H.G nr. 925/2006 și a art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

După expunerea unui "succint istoric al raporturilor juridice deduse judecății în prezenta cauză, care a parcurs două cicluri procesuale", a arătat că - urmare Deciziei de casare nr. 4042/21.11.2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - instanța de fond, în rejudecare, a interpretat greșit normele de drept invocate în actele administrative contestata și a reținut o situație de fapt eronată, constatând că în mod corect oferta A. S.A. ar fi fost eliminată ca neconformă.

Raționamentul juridic a pornit însă de la o ipoteză nesusținută de vreo probă în sensul reținut.

Astfel, instanța nu a ținut seama că ofertantul descalificat își însușise eroarea în discuție, declarând că va suporta din fonduri proprii cantitatea de armătură pe care a "dedus-o", dat fiind faptul că listele publicate de autoritatea contractantă au fost ilizibile.

Prin adresa nr. x/29.09.2011, ofertantul descalificat a comunicat expres intimatului reclamant faptul că pentru articolul CZ0302F1 -Confecționare armătură, cantitatea ofertată este 24.482 kg, învederând că listele postate în SEAP au fost ilizibile și că din această cauza "a dedus" cantitatea. în cuprinsul aceleiași adrese, ofertantul a precizat că în situația în care cantitatea din oferta sa ar fi diferită decât cea proiectată (listele de cantități), își asumă execuția conform proiectului fără a implica autoritatea contractantă la eventuale costuri suplimentare.

La data de 30.09.2011 autoritatea contractanta a solicitat o nouă clarificare privind cantitatea exprimată la articolul CZ0302F1 - Confecționare armătura.

Prin adresa nr. x/03.10.2011, A. S.A. a răspuns că la articolul CZ0302F1 - Confecționare armătura cantitatea ofertată este 24.482 kg, cu mențiunea ca în situația în care cantitatea din ofertă ar fi diferită de cea proiectată (listele de cantități) își va asuma execuția conform proiectului, fără costuri suplimentare.

Instanța a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 80, care prevăd fără echivoc că: "Comisia de evaluare are dreptul de a corecta erorile aritmetice sau viciile de formă numai cu acceptul ofertantului. În cazul în care ofertantul nu acceptă corecția acestor erori/vicii, oferta sa va fi considerată neconformă."

Potrivit Ordinului nr. 863/2008, caietele de sarcini "sunt documentele care reglementează nivelul de performanță a lucrărilor, precum și cerințele, condițiile tehnice și tehnologice, condițiile de calitate pentru produsele care urmează a fi incorporate în lucrare, testele, inclusiv cele tehnologice, încercările, nivelurile de toleranțe și altele de aceeași natură, care să garanteze îndeplinirea exigențelor de calitate și performanță solicitate.

În fapt, în mod greșit comisia de evaluare a reținut că ofertantul nu și-a modificat oferta în privința cantității, deși ofertantul în mod explicit a susținut că respectiva diferență nu va genera costuri suplimentare. Comisia nu a solicitat acordul pentru corectarea erorii, deși era obligată la aceasta în conformitate cu normele legale mai sus citate.

Totodată, instanța nu a verificat daca în speță a fost respectat principiul eficienței utilizării fondurilor europene pentru executarea contractului de finanțare nerambursabilă rezultând din economia dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 66/2011), cu atât mai mult cu cât în actele administrative atacate fusese reținut acest lucru.

Pe de altă parte, chiar luând în calcul, în mod ipotetic, împrejurarea că ofertantul ar fi ofertat cantitatea corectă de 28.482 kg (24.482 kg a fost cantitatea ofertată) la poziția respectivă, valoarea ofertei ar fi fost următoarea:

- 4000 kg x 1,772 RON/kg = 7084,56 RON (fără TVA) (diferența de preț);

- 9.471.746 RON (fără TVA - valoarea ofertată)+7084,56 RON = 9.478.830,56 RON (fără TVA).

Având în vedere că a fost stabilit criteriul de atribuire "prețul cel mai mic", precum și faptul că valoarea ofertei declarate câștigătoare a fost de 11.290.904,82 RON fără TVA, ofertantul respins ar fi fost primul în clasament, chiar în lipsa acestei erori.

În plus, chiar dacă ofertantul nu a indicat în concret modul prin care acesta va suporta din resursele proprii costurile aferente diferenței de cantitate, prețul ofertei rămânea neschimbat, deoarece acea cantitate nu ar fi putut fi solicitată la decontare, astfel cum a și menționat în adresele de răspuns.

Instanța a omis să examineze și apărarea pârâtului referitoare la faptul că neregula reținută în actele administrative atacate a fost constatată și prin Raportul de audit de operațiuni pentru POR al Autorității de Audit nr. M270/AP/21.07.2014, înregistrat la MDRAP la nr. 55724/24.07.2014, Centralizatorul constatărilor și recomandărilor formulat de AMPOR și Organismului Intermediar POR Nord-Est.

Recomandarea Autorității de Audit a fost implementată în conformitate cu prevederile art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

În concret, s-a constatat că procedura de atribuire afectată de neregula ce a făcut obiectul actelor administrative contestate s-a finalizat prin încheierea Contractului de lucrări nr. x din 20,10.2011 cu Asocierea B. S.A. și C. S.R.L. Tulcea, a cărei ofertă în valoare de 11.290.904,82 RON fără TVA a fost declarată câștigătoare, în condițiile în care oferta cea mai mică, declarată eronat neconformă, avea valoarea de 9.471.746 RON fără TVA.

Mai mult, potrivit constatărilor din teren, lucrările nu erau finalizate, deși au existat 6 acte adiționale: unul care a majorat valoarea contractului inițial și cinci pentru prelungirea termenului de execuție (nici termenul de realizare potrivit ultimului act adițional, 30 martie 2014, nefiind respectat).

Față de considerentele arătate, pe care instanța de fond nu le-a analizat, atribuirea contractului către ofertantul câștigător a fost ineficientă din punct de vedere al utilizării fondurilor europene.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul reclamant Municipiul Iași, prin Primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A susținut, în apărare că sentința instanței de fond este temeinică și legală, însușindu-și întocmai considerentele acesteia.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul Municipiul Iași a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actele administrative reprezentate de Decizia nr. 14/10.04.2015 și de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2014.

Acțiunea sa a fost admisă, prima instanță apreciind ca fiind netemeinice și nelegale actele administrative contestate.

Hotărârea instanței de fond a fost recurată de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

III.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Analizând criticile aduse sentinței recurate, Înalta Curte reține, referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), că acesta a fost invocat prin raportare la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 79, 80 din H.G. nr. 925/2006.

Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din probatoriul administrat în fața instanței de fond a rezultat că, la data de 04.08.2011 a fost publicat în SEAP anunțul de participare pentru atribuirea prin licitație a contractului de lucrări "Centrul Tehnologic Regional Iași", autoritatea contractantă fiind reclamantul Municipiul Iași.

La licitație s-au înscris patru ofertanți: A. S.A., Asocierea C. S.R.L. Tulcea - B. S.A., societatea DAS S.R.L. și Asocierea D. S.A. - E. S.A., iar în etapa analizării ofertelor, autoritatea contractantă a solicitat ofertantului A. S.A., prin adresa din 28.09.2011, să facă precizări cu privire la cantitatea înscrisă la articolul C Z0302F1 - Confecționare armătură din cadrul devizului Suprastructură stâlpi corp A. Ofertantul a răspuns prin adresa din 29.09.2011 că pentru articolul C Z0302F1 cantitatea ofertată este de 24.482 kg cu mențiunea că această cantitate a prezumat că a fost solicitată din listele ilizibile postate în SEAP, dar în situația în care această cantitate diferă de cea solicitată, se angajează să-și asume execuția fără a implica autoritatea contractantă la costuri suplimentare.

Față de răspunsul societății A. S.A., în lista de cantități din documentația de atribuire fiind prevăzut la articolul C Z0302F1 un necesar de 28.482 kg oțel, autoritatea contractantă prin adresa x din 30.09.2011 a făcut cunoscut faptul că - la solicitarea altor operatori economici - la data de 09.08.2011 (deci înainte de expirarea termenului de depunere a ofertelor din 19.08.2011) s-au atașat în SEAP liste lizibile cu cantitățile cerute, solicitându-se din nou ofertantului să precizeze cantitatea de oțel din ofertă.

Prin adresa din 03.10.2011, societatea a arătat că în ofertă este trecută cantitatea de 24.482 kg, reiterând faptul că, în cazul în care va fi declarată câștigătoare, va executa lucrările în cantitatea prevăzută în proiectul tehnic, fără costuri suplimentare.

Autoritatea contractantă a declarat ca neconformă oferta S.C. A. S.A., în valoare de 9.471.746 RON fără TVA, pentru că nu ar satisface în mod corespunzător caietul de sarcini, iar ulterior a declarat câștigătoare oferta Asocierii C. S.R.L. Tulcea - B. S.A. pentru suma de 11.290.904,82 RON fără TVA, încheindu-se cu aceasta Contractul de lucrări nr. x/20.10.2011.

În urma misiunii de audit efectuate de Autoritatea de Audit - Curtea de Conturi, a fost semnalată existența indiciilor unei nereguli cu privire la încheierea contractului de lucrări.

Ulterior - efectuând verificări, conform art. 5 lit. c) și art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, și constatând că se confirmă neregula constând în încălcarea prevederilor referitoare la desfășurarea procedurilor de achiziție publică și a principiului utilizării eficiente a fondurilor europene, prin eliminarea nejustificată a ofertei A. S.A., ce avea prețul cel mai scăzut, și desemnarea drept câștigătoare a ofertei Asocierii C. S.R.L. Tulcea - B. S.A., care ofertase un preț mai mare - autoritatea pârâtă a emis Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2014 prin care a stabilit o corecție financiară suma de 1.819.158,82 RON fără TVA, reprezentând diferența dintre valoarea ofertei declarate câștigătoare și oferta declarată neconformă.

Instanța de recurs reține că, prin acțiunea introductivă, reclamantul MUNICIPIUL IAȘI a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2014 și a Deciziei nr. 14/10.04.2015 de soluționare a contestației administrative, invocând două motive de nelegalitate:

- faptul că decizia de soluționare a contestației a fost emisă cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011;

- reținerea greșită a existenței abaterii, reclamantul apreciind că procedura de achiziție s-a desfășurat cu respectarea art. 13 din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte împărtășește considerentele instanței de fond în ceea ce privește caracterul nefondat al primului motiv de nelegalitate menționat, considerente care sunt, de altfel, în deplin acord cu jurisprudența constantă a instanței supreme, și nici nu au fost criticate pe calea recursului de niciuna dintre părțile litigiului.

În raport cu analiza celui de-al doilea motiv de nelegalitate însă, precum și cu soluția de anulare a actelor administrative contestate, criticile recurentului pârât apar a fi fondate în opinia instanței de recurs, judecătorul fondului realizând o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente.

Astfel, în mod eronat instanța de fond a considerat decisivă împrejurarea că, în răspunsul la solicitarea de clarificări, societatea A. S.A. nu a precizat că ofertează cantitatea finală de 28.482 kg.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 78 din Norme, "Comisia de evaluare are obligația de a stabili care sunt clarificările și completările formale sau de confirmare, necesare pentru evaluarea fiecărei oferte, precum și perioada de timp acordată pentru transmiterea clarificărilor. Comunicarea transmisă în acest sens către ofertant trebuie să fie clară, precisă și să definească în mod explicit și suficient de detaliat în ce constă solicitarea comisiei de evaluare".

În speță, autoritatea contractantă intimată a solicitat precizări ofertantului A. S.A. cu adresa nr. x/30.09.2011, după ce expirase termenul de depunere a ofertelor (19.08.2011), iar ofertantul a răspuns în termenul stabilit, cu adresa x/3.10.2011, astfel că nu se poate reține întrunirea situației-premisă a textului art. 79 alin. (1) din Norme, în conformitate cu care "(1) În cazul în care ofertantul nu transmite în perioada precizată de comisia de evaluare clarificările/răspunsurile solicitate sau în cazul în care explicațiile prezentate de ofertant nu sunt concludente, oferta sa va fi considerată neconformă".

În plus, Înalta Curte reține că, deși a făcut referire expresă la prevederile art. 79 și art. 80 din Normele aprobate prin H.G. nr. 925/2006, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a acestora, considerând fără temei că situația din speță nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele de excepție legală.

Or, conform art. 79 din Norme, "(2) În cazul în care ofertantul modifică prin răspunsurile pe care le prezintă conținutul propunerii tehnice, oferta sa va fi considerată neconformă. Modificări ale propunerii tehnice se acceptă în măsura în care acestea:

a) pot fi încadrate în categoria viciilor de formă sau erorilor aritmetice; sau

b) reprezintă corectări ale unor abateri tehnice minore, iar o eventuală modificare a prețului, indusă de aceste corectări, nu ar fi condus la modificarea clasamentului ofertanților participanți la procedura de atribuire; prevederile art. 79 alin. (3) rămân aplicabile.

(3) În cazul în care ofertantul modifică prin răspunsurile pe care le prezintă conținutul propunerii financiare, oferta sa va fi considerată neconformă, cu excepția situației prevăzute la art. 80 alin. (2)".

De asemenea, art. 80 stipulează:

"(1) Comisia de evaluare are dreptul de a corecta erorile aritmetice sau viciile de formă numai cu acceptul ofertantului. În cazul în care ofertantul nu acceptă corecția acestor erori/vicii, oferta sa va fi considerată neconformă.

(2) Erorile aritmetice se corectează după cum urmează:

a) dacă există o discrepanță între prețul unitar și prețul total, trebuie luat în considerare prețul unitar, iar prețul total va fi corectat corespunzător;

b) dacă există o discrepanță între litere și cifre, trebuie luată în considerare valoarea exprimată în litere, iar valoarea exprimată în cifre va fi corectată corespunzător.

(3) Viciile de formă reprezintă acele erori sau omisiuni din cadrul unui document a căror corectare/completare este susținută în mod neechivoc de sensul și de conținutul altor informații existente inițial în alte documente prezentate de ofertant sau a căror corectare/completare are rol de clarificare sau de confirmare, nefiind susceptibile de a produce un avantaj incorect în raport cu ceilalți participanți la procedura de atribuire".

Înalta Curte reține, în acest context legal, pe de o parte că, în speță, împrejurarea privind caracterul ilizibil al documentației relevante a fost una reală, fiind sesizată și de alți ofertanți, iar aceasta a generat necesitatea corectării propunerii tehnice, permisă de art. 79 alin. (2) lit. b) din Norme, întrucât chiar eventuala modificare a prețului total, indusă de această corectare nu ar fi condus, oricum, la modificarea clasamentului.

Pe de altă parte, constată că, în măsura în care a fost precizată cantitatea finală ofertată ca fiind cea din documentația afișată lizibil ulterior (la 9.08.2011, după cum susține intimatul reclamant), dar la același preț total ofertat inițial (suportarea diferenței fiind asumată expres de ofertant ca urmând a fi suportată din fonduri proprii), instanța de fond în mod eronat și-a însușit punctul de vedere al comisiei de evaluare din cadrul autorității contractante reclamante și nu a ținut seama de împrejurările că acceptul ofertantului rezulta în mod neechivoc din cuprinsul celor două adrese de răspuns și nicio dispoziție din legislația primară sau secundară nu prevedea necesitatea formulării unei cereri formale în acest sens.

Așa fiind, contrar susținerilor intimatului reclamant din întâmpinare, în mod temeinic și legal s-a constatat existența neregulii semnalate și s-au emis nota de constatare, iar ulterior și decizia de soluționare a contestației administrative, fiind incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în conformitate cu care neregula este definită ca "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;", cu referire la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, care consacră principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică ca fiind, printre altele: tratamentul egal, transparența, proporționalitatea, eficiența utilizării fondurilor și asumarea răspunderii.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului.

III.2. Soluția instanței de recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Iași, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 121 din 7 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Iași, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.