ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6161/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 decembrie 2018, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală:

- în principal, anularea în întregime a Ordinului nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare și a Ordinului nr. 2761/2018 pentru modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1.960/2018 privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare;

- în subsidiar, anularea în parte a Ordinului nr. 1960/2018 și a Ordinului nr. 2761/2018 în limitele dezvoltate în prezenta acțiune;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 99 din 12 aprilie 2019, Curtea de Apel Cluj:

- a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâtă;

- a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca urmare a admiterii excepției lipsei de interes;

- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 11.347,7 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate, iar în rejudecare, respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă arată că în mod nelegal instanța a admis cererea reclamantei de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 453 C. proc. civ. pentru acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât ANAF nu se află în culpă procesuală, acțiunea reclamantei fiind respinsă ca lipsită de interes. În acest sens, recurenta-pârâtă susține că nu se poate aprecia că modificarea ordinului în discuție este datorată (exclusiv) acțiunii în justiție formulată de reclamantă, pentru a se stabili o culpă procesuală a ANAF. În plus, modificarea ordinului a intervenit în data de 04.03.2019, cu mult înainte de data pronunțării hotărârii în cauză.

Nu sunt îndeplinite nici criteriile legate de complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Arată în acest sens că speța (anulare OPANAF nr. 3236/2018) nu prezintă un fenomen social nou care să fi determinat caracterul de noutate al unei astfel de cauze și, pe cale de consecință, o complexitate atât în pregătirea apărării din partea avocaților, cât și în soluționarea pricinii de către instanța de judecată.

Așadar, cheltuielile de judecată pretinse de către reclamantă și acordate de către instanța de judecată cu titlu de onorariu avocațial nu au caracter necesar, cheltuielile de judecată achitate având un cuantum prea ridicat/nerezonabil în raport de gradul de complexitate al cauzei și activitatea prestată de către mandatarul avocat, angajat să susțină interesele reclamantei.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Arată intimata-reclamantă că ceea ce a condus la inexistența interesului său în susținerea acțiunii a fost conduita ANAF de a abroga dispozițiile care o vătămau din cuprinsul Ordinului nr. 3236/2018. Este adevărat că ANAF nu a recunoscut în mod expres pretențiile reclamantei, dar conduita pârâtei poate fi calificată drept o recunoaștere tacită. Consideră, așadar, evidentă culpa procesuală a ANAF și legătura de cauzalitate între aceasta și cheltuielile de judecată solicitate, mai ales că, până la abrogarea dispozițiilor privind depozitul, Președintele ANAF a mai emis două ordine care au impus modificarea acțiunii în anulare în consecință, astfel încât cheltuielile de judecată au crescut direct proporțional cu activitatea desfășurată de avocat.

În concluzie, instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale, fără să încalce art. 453 C. proc. civ., cum în mod eronat susține recurenta.

Cât privește susținerile legate de cuantumul cheltuielilor de judecată, arată că acestea nu pot fi analizate în acest stadiu procesual, deoarece instanța de recurs nu poate să se pronunțe asupra cheltuielilor acordate de către instanța de fond, cu atât mai mult asupra cuantumului acestora.

Și totuși, arată că în mod greșit se susține că instanța de fond ar fi obligat ANAF la plata unei sume nejustificat de mare. Instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată aplicând criteriile de apreciere oferite de art. 451 C. proc. civ., pe de o parte, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, iar, pe de altă parte, cu activitatea desfășurată de avocat, în ambele cazuri ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Prin note scrise, înregistrate la dosarul cauzei la data de 7 decembrie 2021, intimata-reclamantă a solicitat anularea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând că motivele invocate, referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocând în acest sens Decizia nr. 3/2020, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte constată că, prevalându-se de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală critică faptul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, față de reclamantă.

Înalta Curte amintește că, prin Decizia nr. 3/2020 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție-completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a apreciat că "stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face (…). În aceste condiții, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, neputând fi analizată pe calea recursului".

În consecință, această critică nu se încadrează la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., indicat de către recurenta-pârâtă, astfel că nu poate face obiectul analizei instanței de control judiciar, din perspectiva cuantumului cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește contestarea însăși a obligării recurentei la suportarea unor astfel de cheltuieli, se impune a se preciza cu prioritate că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Fundamentul plății cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală care este dovedită prin pierderea procesului. Este de menționat că pentru a se stabili o culpă procesuală, trebuie a se lua în seamă, în egală măsură, atât rezultatul procesului, cât și conduita părților manifestată anterior litigiului ori pe parcursul acestuia, întrucât art. 454 din C. proc. civ. prevede că, în cazul în care o persoană poartă culpa pentru declanșarea sau purtarea unui proces, este exonerată de plata cheltuielilor de judecată, dacă recunoaște pretențiile până la primul termen la care părțile sunt legal citate.

În cauza de față, culpa procesuală a pârâtei, raportat la demersul judiciar pe care reclamanta A. S.R.L. l-a declanșat prin formularea cererii de anulare a dispozițiilor legale vătămătoare, a fost dovedită, față de soluția pronunțată în cauză, în care s-a respins cererea de chemare în judecată, ca lipsită de interes, fiind astfel întrunite cerințele unei răspunderi civile sub aspectul cheltuielilor de judecată ocazionate de necesitatea apelării la intervenția instanței judecătorești pentru ca reclamanta să obțină pretenția solicitată.

Totodată, nu se pot reține criticile recurentei referitoare la lipsa culpei sale procesuale, raportat numai la reaua credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, cât timp s-a constatat necesitatea declanșării de către reclamantă a unui proces pe parcursul căruia aceasta a efectuat cheltuieli de judecată și în care s-a demonstrat că pârâta a procedat la adoptarea unui nou ordin, care conținea dispoziții la fel de vătămătoare pentru reclamantă, fapt ce a determinat-o pe aceasta să formuleze o cerere adițională la acțiunea introductivă, pentru ca ulterior, pârâta să renunțe la soluția legislativă contestată și să revină la reglementarea anterioară, după declanșarea acestui demers judiciar.

Prin urmare, fundamentul suportării cheltuielilor de judecată de către pârâtă există, întrucât aceasta se află în culpă procesuală, astfel că cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată este întemeiată, instanța de fond procedând în mod corect la admiterea acestei solicitări.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

Totodată, văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. și soluția dată recursului, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea în discuție și va obliga recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către această intimată a sumei de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 99 din 12 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.