ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4851/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 11.01.2019 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat să se constate că executarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 3.236 din 27 decembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, este suspendată de drept până la pronunțarea instanței de fond, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 311/2018 din 14.12.2018 a Curtii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului președintelui ANAF nr. 1960/2016 privind modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 17849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor-economici care comercializează - în sistem angro sau en-detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Proceduri de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare cât și a Ordinului președintelui ANAF nr. 2761/2018 pentru modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1.960/2018 privind modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorină, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului nr. 15 al Președintelui ANAF nr. 1850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la pronunțarea instanței de fond.

În subsidiar, reclamanta a solicitat suspendarea executării Ordinului președintelui ANAF nr. 3.236 din 27 decembrie 2013 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 26/2016 din 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3236/2018 emis de A.N.A.F., până la pronunțarea instanței de fond, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale către reclamantă în sumă de 1.050 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 26/2019 din 31 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

3.1. Prin recursul formulat, reclamanta S.C. A. S.R.L. solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței atașate la dosar.

Cererea de recurs este întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, consideră că prima instanță a diminuat în mod nejustificat cheltuielile de judecată prin reducerea onorariului de avocat, fără a avea în vedere munca prestată de către avocat și complexitatea cauzei, în raport cu care apreciază că onorariul solicitat este rezonabil și justificat.

3.2. Prin recursul formulat și întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare ca lipsită de obiect și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că instanța a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, precizând că în analizarea cazului bine justificat, instanța nu poate invoca argumente ce țin de legalitatea actului administrativ, acestea fiind analizate doar în cadrul acțiunii în anulare.

De asemenea, consideră că instanța de fond a preluat în mod greșit susținerile reclamantei, fără să aibă în vedere și apărările pârâtei și că, tot în mod greșit, a apreciat că instituția pârâtă nu a parcurs procedura dezbaterii publice obligatorii la adoptarea OPANAF nr. 3236/2018, acesta fiind afișat pe site-ul instituției la data de 20.12.2018.

Susține că adoptarea OPANAF nr. 3236/2018 s-a făcut în vederea unei aplicări corecte și nediscriminatorii a normelor fiscale, respectiv pentru reducerea gradului de evaziune fiscală.

Consideră că, în speță, nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente, societatea intimată nefăcând dovada îndeplinirii acesteia.

În ceea ce privește cererea de obligare a ANAF la plata cheltuielilor de judecată, consideră că nu poate fi obligată la plata acestora, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 C. proc. civ., iar pe de altă parte, invocă complexitatea redusă a cauzei și lipsa de noutate a litigiului.

Susține că partea care a câștigat procesul are obligația de a proba cheltuielile de judecată pretinse.

Totodată, consideră că nu se poate reține în sarcina sa vreo culpă sau rea-credință, pentru a putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, solicită diminuarea onorariului de avocat, conform dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu complexitatea cauzei și activitatea depusă de avocat, precum și cu realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului.

Deși au fost legal citate, recurentele nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul reclamantei A. S.R.L. este nefondat, iar recursul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, să se constate că executarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236 din 27 decembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, este suspendată de drept până la pronunțarea instanței de fond, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 311/2018 din 14.12.2018 a Curtii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului președintelui ANAF nr. 1960/2016 privind modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 17849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor-economici care comercializează - în sistem angro sau en-detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1850/2016 pentru aprobarea Proceduri de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare cât și a Ordinului președintelui ANAF nr. 2761/2018 pentru modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1.960/2018 privind modificarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorină, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului nr. 15 al Președintelui ANAF nr. 1850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la pronunțarea instanței de fond.

În subsidiar, a solicitat suspendarea executării Ordinului președintelui ANAF nr. 3236 din 27 decembrie 2013 până la pronunțarea instanței de fond.

2.1.1. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., Înalta Curte constată că acesta vizează acordarea integrală a cheltuielilor de judecată solicitate în primă instanță, criticând faptul că pârâta a fost obligată doar la plata unor cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1.050 RON.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) și art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanței de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecință, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or aprecierea de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată a cuantumului cheltuielilor de judecată pe care le are de plătit partea care a pierdut procesul, constând în onorariul avocațial, nu este un aspect de legalitate a hotărârii, care să poată fi cenzurat de instanța de recurs.

Această critică nu vizează deci conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile și nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra onorariului avocațial solicitat de parte.

2.1.2. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte constată că la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:

"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare."

La rândul său, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, care cuprindea dispoziția contestată în prezenta speță.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/28.12.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deși abrogarea vizează Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, și asupra Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal și urmează situația juridică a acestuia.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Cum în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, este evidentă rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În ceea ce privește critica formulată de către recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată din primă instanță, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a criticat în principal obligarea la de către prima instanță la plata cheltuieli de judecată.

Față de acest aspect, Înalta Curte reține că potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Analizând textul de lege de mai sus se observă că acesta se aplică indiferent de obiectul litigiului ori de părțile implicate, partea care a pierdut procesul urmând a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, se constată că temeiul acordării cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, culpă care nu se suprapune cu reaua-credință a părții, fiind indiferent, sub aspectul cheltuielilor de judecată, atitudinea procesuală a celui care a pierdut procesul. Buna-credință a părții care a pierdut procesul nu justifică exonerarea ei de plata cheltuielilor de judecată. Din acest punct de vedere, legiuitorul a apreciat că partea care a câștigat procesul are dreptul la acordarea sumelor de bani cheltuite cu procesul purtat, sume ce urmează a fi suportate de către partea care a pierdut procesul și care, prin comportamentul său, chiar dacă nu a fost de rea-credință, a obligat partea potrivnică câștigătoare să angajeze cheltuielile din proces.

Deși soluția pronunțată de instanța de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, este de admitere a recursului, casare a hotărârii recurate și respingere a cererii de suspendare, ca rămasă fără obiect, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea obligației acestei părți la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că la momentul pronunțării hotărârii recurate - 31 ianuarie 2019, Anexa 1 a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018, ce face obiectul prezentei cauze, era în vigoare, aceasta fiind abrogată abia ulterior, prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019.

În ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar de către recurenta-pârâtă ANAF, de diminuare a onorariului de avocat, conform dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține, conform celor expuse la pct. 2.1.1., că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) și art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanței de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, motiv pentru care aprecierea de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată a cuantumului cheltuielilor de judecată pe care le are de plătit partea care a pierdut procesul, constând în onorariul avocațial, nu este un aspect de legalitate a hotărârii, care să poată fi cenzurat de instanța de recurs.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. 2.1.1., constatând că sentința este legală în raport cu criticile formulate de reclamanta A. S.R.L., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge acest recurs, ca nefondat.

Având în vedere argumentele expuse la pct. 2.1.2., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași sentințe; va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând: va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

De asemenea, va menține obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 26/2016 din 31 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași sentințe.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

Menține obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.