ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4058/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020 la data de 28.02.2020, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Rezoluției Inspectorului - Șef din cadrul Inspecției Judiciare, din data de 13.02.2020, emise în lucrarea C20-138 D 6786 (prin care a fost respinsa plângerea reclamantului împotriva rezoluției de clasare nr. 217/19.02.2019 emisă de Direcția de inspecție pentru procurori în dosarul nr. x), solicitând anularea rezoluției atacate și a rezoluției de clasare nr. 217/19.02.2019 a Direcției de inspecție pentru procurori și pe cale de consecința să se dispună în principal, admiterea sesizării sale din dosarul nr. x, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la completarea dosarului și soluționarea acestuia.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 690 din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Cererea de recurs Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 690 din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond cu obligarea paratei-intimate la plata cheltuielilor de judecata (la fond si în recurs). Față de situația de fapt reținută de curtea de apel, în ceea ce privește depunerea contestației cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea plângerii, a susținut recurentul - reclamant că invocarea principiului de drept "nemo censetur ignorare legem" este în detrimentul persoanelor care nu au o pregătire juridică, în condițiile în care autoritatea publică nu a indicat termenul în actul emis. S-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 457 din C. proc. civ., care au menirea de a repara unele inexactități, lipsuri sau erori din cuprinsul hotărârilor judecătorești, cu consecința repunerii în termen din oficiu a părții asupra căii de atac.

Apărările formulate în cauză Pârâta Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-a arătat că este nefondat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât termenele imperative impuse de lege nu pot fi înlăturate.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. 5.1. Situația de fapt reținută de prima instanță În fapt, la data de 21 ianuarie 2019, a fost înregistrată sub numărul x la Direcția de inspecție pentru procurori, cererea reclamantului A., prin care acesta a reclamat activitatea procurorului B. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, cu referire la dosarul penal nr. x/2014, sesizând un posibil comportament nedemn al magistratului în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu pe fondul unui presupus consum de băuturi alcoolice. Sesizarea a fost soluționată de către inspectorul judiciar desemnat în condițiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 136 din 11 decembrie 2018, prin rezoluția nr. 217/A din data de 19 februarie 2019, prin care s-a dispus clasarea acesteia, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată. Adresa de înaintare și rezoluția de clasare au fost comunicate reclamantului la data de 19 martie 2019, în conformitate cu dispozițiile legale speciale în materie. Ulterior, la data de 28 noiembrie 2019, reclamantul s-a adresat Ministerului Justiției cu o plângere împotriva soluției de clasare, aceasta fiind înaintată spre competentă soluționare Inspecției Judiciare, unde a fost înregistrată la data de 30 ianuarie 2020, fiind respinsă ca tardiv formulată prin rezoluția Inspectorului-șef nr. C20-138. 5.2 Analiza motivelor de casare invocate de recurentul - reclamant și a apărărilor aduse de intimata-pârâtă Înalta Curte constată că motivele de recurs vizează greșita aplicare a de către instanța de fond a dispozițiilor art. 45 1 din Legea nr. 317/2014 prin raportare la dispozițiile art. 457 din C. proc. civ., față de respingerea ca tardiv formulată a contestației reclamantului prin rezoluția Inspectorului-șef nr. C20-138. Potrivit dispozițiilor art. 45 1 din Legea nr. 317/2014 (1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. A reținut prima instanță, împrejurări necontestate de recurentul - reclamant, că rezoluția de clasare a fost comunicată la data de 19 martie 2019 (potrivit înscrisului aflat la fila x), iar plângerea depusă la Ministerul Justiției a fost formulată la data de 28 noiembrie 2019 cu depășirea termenului legal. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Înalta Curte amintește că sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că titularul prezentei plângeri nu a formulat vreo cerere de repunere în termen, pentru a putea fi verificată de către instanța de judecată posibilitatea operării acestei instituții. Nu poate fi reținut nici argumentul invocat de către reclamant în susținerea solicitării de respingerea a excepției tardivității cu privire la lipsa mențiunii referitoare la calea de atac din actul Inspecției Judiciare, întrucât chiar dacă în dispozitivul deciziei contestate nu a fost menționat termenul de 15 zile de la comunicare pentru exercitarea plângerii, reclamantul nu se poate prevala de această împrejurare, având în vedere că cerințele, limitele și termenele în care pot fi exercitate drepturile procesuale/căile de atac sunt prevăzute de lege, obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale, astfel încât un act administrativ emis de o autoritate/instituție publică sau o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăși, nici nu le poate suprima. Mai reține instanța că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor. In ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 457 din C. proc. civ., instanța reține că acestea vizează situația în care printr-o hotărâre judecătorească este indicată greșit calea de atac sau termenul de exercitare, acestea neaplicându-se speței, folosirea analogiei în aplicarea unei norme speciale derogatorii fiind interzisă de dispozițiile C. civ. (art. 10). Totodată Inalta Curte reține că aceste termene au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum reclamantul a înregistrat plângerea la Ministerul Justiției după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reținut anterior, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată. 5.3. Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.