ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3892/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, data de 4.12.2017, reclamantele A., B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, anularea parțială a măsurilor dispuse prin adresa nr. x/12.05.2017 a Ministerului Mediului, pentru activitatea de vânătoare, în sensul incidenței Ordinului 410/2008 asupra activității de vânătoare, respectiv obligativitatea obținerii autorizației de recoltare și de la Agențiile pentru Protecția Mediului Județene.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 2539 din 31 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, ca fiind neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantele A. și B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Apreciază recurentele că instanța de fond nu a reținut pe de o parte normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv a prevederilor care învederează faptul că, "actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă", aspecte care nu au fost reținute și aplicate de către instanța de judecată.

Pe de alta parte, instanța de fond nu a dat aplicabilitate principiului de drept care reglementează interpretarea sistematică, respectiv clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăruia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului", aspecte care ar fi trebuit să își găsească aplicabilitatea în interpretarea aspectelor care vizează recoltarea cotei de vânat sub condiția obținerii autorizațiilor incidente în coroborare cu prevederile aceluiași act de reglementare care exceptează aplicabilitatea în aspectele care vizează realizarea cotelor de recoltă pentru consum propriu și pentru care nu sunt necesare autorizații de recoltare.

Un alt aspect în aprecierea netemeiniciei sentinței pronunțate pe fond, este reprezentat de prevederile art. 3

1

din Ordinul nr. 219/2008 pentru aprobarea modelului cadru al contractului de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafața fondurilor de vânătoare, articol prin care se aprobă nu doar contractul cadru în accepțiunea restrânsă a termenilor cât și conținutul constând în drepturile, dar mai ales obligațiile părtilor contractante. Astfel, învederează recurentele faptul că, în sarcina gestionarului nu există stabilite obligații care să constea în parcurgerea procedurii de autorizare, dar sunt specificate cu titlu de obligativitate - conform art. 7 alin. (3) - respectarea tuturor reglementarilor legale cu privire la (...) cotele anuale de recoltă.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile este nefondate doar în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În cauza de față. prin adresa nr. x/12.05.2017 emisă de Ministerul Mediului către Agenția Națională pentru Protecția Mediului, s-a comunicat recurentelor că, în procedura de emitere de către agențiile pentru protecția mediului județene a autorizațiilor de recoltare/capturare pentru specia căprior, vor fi aplicate prevederile Ordinului nr. 410/2008.

Instanța de control judiciar apreciază ca fiind neîntemeiate aprecierile recurentelor care au susținut că Ordinul nr. 210/2008 își găsește aplicare doar în cazul în care recoltarea este făcută în scopul comercializării. Instanța observă că această procedură nu este instituită doar în caz de comerț, ci și în cazul în care se dorește doar recoltarea animalelor din fauna sălbatică.

Astfel, Ordinul nr. 410/2008, emis în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, reglementează procedura de autorizare a activităților, în timp ce Ordinul nr. 428/2017, emis în temeiul prevederilor Legii nr. 407/2006, reglementează doar modalitatea de aprobare a cotelor de recoltă, cu mențiunea expresă că nu sunt necesare alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare, fără să instituie excepții de la aplicabilitatea normelor generale care reglementează procedura de autorizare.

Instanța de fond corect a considerat că interpretarea Ordinului nr. 210/2008 efectuată prin adresa contestată este identică cu cea comunicată prin adresa nr. x/7.06.2017, emisă de Ministerul Mediului - Agenția Națională pentru Protecția Mediului Bacău și prin adresa nr. x/18.05.2015, emisă de Ministerul Mediului - Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Timișoara, recurentele nefăcând dovada emiterii unui act cu un conținut contrar celui contestat. Nici conținutul adresei nr. x/24.08.2016, nu este cel prezentat de către recurente, această adresă privind necesitatea autorizației de mediu pentru realizarea cotelor de recoltă, și nu în vederea recoltării.

Prin urmare, nu se poate considera că Ordinul nr. 410/2008 nu își mai găsește aplicarea în temeiul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, de vreme ce acest text de lege presupune identificarea a două reglementări contrare care au un domeniu de aplicare identic, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Nici argumentul referitor la faptul că activitatea de vânătoare nu este prevăzută în Ordinul nr. 1798/2007 nu poate fi avut în vedere, deoarece acest act face vorbire despre autorizația de mediu, în timp ce Ordinul nr. 201/2008 privește autorizația pentru recoltare/capturare și/sau achiziție și/sau comercializare, domeniul de aplicare nefiind identic.

În concluzie, instanta de recurs va considera că aceste acte reglementează autorizații diferite, care se emit în ipoteze diferite, acesta fiind argumentul pentru care activitatea de vânătoare nu este menționată în cadrul activităților pentru care este necesară autorizația de mediu.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanții A. și B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. împotriva sentinței civile nr. 2539 din 31 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.