ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3439/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta S.C. Romgaz S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții anularea în parte a HGR nr. 913/2009, poziția 220 din Anexa 1. în ceea ce privește evidențierea în domeniul public al Comunei Râciu a obiectivului "rezervor captare apă 220 mc amplasat în satul Ulieș.

Prin sentința civilă nr. 90 din 4 octombrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția tardivității formulării plângerii prealabile, excepție invocată de pârâții UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu prin întâmpinare.

S-a respins excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare.

S-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea procedurii administrative prealabile, excepție invocată de pârâții UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu prin întâmpinare.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâții UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu prin întâmpinare.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu, invocată de pârâții UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu prin întâmpinare.

S-au respins excepțiile lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii, invocate de pârâții UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu, respectiv Guvernul României prin întâmpinare.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SNGN ROMGAZ S.A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu.

A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei UAT Comuna Râciu a sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs principal reclamanta S.N.G.N. Romgaz S.A. - Sucursala Târgu-Mureș și recurs incident recurentele - pârâte UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Asupra recursurilor declarate în cauză și asupra excepțiilor invocate de pârâți, Curtea constată următoarele.

Recursul principal declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente de către prima instanță în ceea ce privește analiza asupra legalității H.G. nr. 913/2009.

În cadrul acestui motiv de recurs se invocă mai multe aspecte de nelegalitate ale sentinței atacate prin care pe soluția de respingere dispusă pe fond a fost menținută ca legală H.G. nr. 913/2009 poz. 220 din Anexa 1, ca interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.

Primul aspect de nelegalitate privește aplicarea unor texte de lege străine situației de fapt în condițiile în care nu s-a verificat validitatea operațiunii de atestare a rezervorului ca fiind în domeniul public al Comunei Râciu, nefiind suficientă utilizarea rezervorului, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

Un alt aspect de nelegalitate privește încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 în condițiile în care reclamanta a probat că deține în evidențele sale mijlocul fix, dat în folosință la 1.12.1967.

Al treilea aspect de nelegalitate privește interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 în condițiile în care rezervorul în litigiu care era în patrimoniul reclamantei a fost atestat ca nelegal ca aparținând domeniului public, fără plată, fără a se urma procedura exproprierii.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și anularea în parte a H.G. nr. 913/2009 poz. 220 din Anexa 1.

Față de recursul principal s-au formulat întâmpinări de către intimatul-pârât Guvernul României și intimatele-reclamante cu recurs incident UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu.

Intimatul - pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă ca nefondat.

Intimatele-recurente au invocat pe recursul principal excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei în calitatea sa de Sucursală a societății mamă în raport de dispozițiile art. 56 C. proc. civ. și pe fond au solicitat respingerea recursului principal ca nefondat.

S-a formulat de recurenta-reclamantă răspuns la întâmpinare.

Recursul incident declarat de recurentele-pârâte UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu a fost înregistrat la data de 22.02.2022 în raport de aceasta invocându-se de reclamantă excepția tardivității formulării recursului incident.

Pe calea recursului incident întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se critică ca nelegală în parte sentința atacată în ceea ce privește soluționarea excepțiilor în principal a excepției lipsei capacității procesuale de folosință și în subsidiar a celorlalte excepții invocate și respinse prin sentința atacată, respectiv excepția lipsei procedurii prealabile, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes.

Față de modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate prin întâmpinare și respinse de prima instanță se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului incident și casarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepțiilor invocate în fața primei instanței.

Față de recursul incident reclamanta-recurentă a invocat excepția tardivității și a lipsei de interes.

În ședința publică din 14.06.2022 s-a depus un act în combaterea tardivității recursului incident.

În ședință Curtea a acordat cuvântul părților asupra excepțiilor invocate cu privire la ambele recursuri declarate în cauză.

Pentru următoarele motive, Curtea va respinge excepțiile invocate cu privire la ambele recursuri.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosiță invocată de recurentele-pârâte pe recursul principal este nefondată recurenta-reclamantă având capacitate procesuală și calitate de a formula acțiunea și respectiv calea de atac, în raport de soluție, față de dispozițiile art. 2 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În raport de obiectul cauzei, care vizează un litigiu întemeiat pe dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea și respectiv calea de atac poate fi formulată valabil și de o sucursală a societății mamă, fără a avea importanță juridică că avea sucursală, are sau nu personalitate juridică, avându-se în vedere și dispozițiile art. 56 alin. 2 C. proc. civ.

În cauză acțiunea în anulare a fost formulată de reclamantă ca persoană pretins vătămată prin actul administrativ emis de pârâtul - intimat Guvernul României în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Excepția tardivității și excepția lipsei de interes invocate de reclamantă cu privire la recursul incident sunt nefondate.

Prin înscrisul depus în ședința publică din 14.06.2022 s-a probat faptul că recursul incident a fost depus în termen odată cu întâmpinarea, prin poștă la data de 23.01.2020, cu respectarea dispozițiilor art. 474 alin. 1 C. proc. civ.

În ceea ce privește interesul acesta subzistă deoarece prin sentința recurată au respinse excepțiile invocate prin întâmpinare. Iar prin recursul incident partea justifică interesul în sensul modificării și soluționarea cauzei în raport de excepțiile de fond invocate în fața primei instanțe.

În raport de aceste motive, Curtea va respinge excepțiile invocate de ambele părți urmând a fi analizate pe fond recursurile declarate în cauză.

Curtea analizând recursul principal declarat de recurenta-reclamantă și recursul incident declarat de recurenții-pârâți le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de casare invocat respectiv interpretarea și aplicarea normelor de drept material incidente de către instanța de fond în ceea ce privește respingerea excepțiilor și respingerea acțiunii.

Recursul principal formulat de recurenta-reclamantă este nefondat, sentința atacată, prin care pe fond s-a respins cererea reclamantei de anulare parțială a H.G. nr. 913/2009 pentru modificarea anexei nr. 71 la H.G. nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al Județului Mureș poz. 220 din Anexa 1, fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.

În esență instanța de fond a respins acțiunea pe considerentul că reclamanta nu a probat dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu - rezervor beton, fișa mijlocului fix nefiind de natură a infirma legala atestare a acestuia în domeniul public al autorităților locale - recurentele-pârâte pe recurs incident.

În cauză nu pot fi reținute aspectele de nelegalitate care privesc dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, iar dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 nu sunt incidente în cauză în analiza legalității hotărârii de guvern contestate.

Prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr. 213/1998 în raport de situația juridică a terenului pe care se află amplasat rezervorul de apă, teren care face parte din domeniul public - rețea stradală.

Nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilorart. 8 din Legea nr. 213/1998 deoarece rezervorul face parte din domeniul public al UAT Comuna Râciu pentru două motive primul vizează amplasarea pe un teren proprietate publică și al doilea punct de vedere al destinației - utilitatea publică a acestui rezervor de captare apă 200 mc care face parte din sistemul public de alimentare cu apă al Comunei Râciu.

Iar bunul în litigiu a fost atestat în domeniul public al Județului Mureș prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Râciu nr. 24/2008, hotărâre necontestată în cauză fiind incidente dispozițiile art. 21 din Legea nr. 213/1998 în privința legalității emiterii H.G. nr. 913/2009.

În condițiile în care reclamanta-recurentă num a probat dreptul său de proprietate pretins asupra bunului în litigiu iar atestarea acestuia la domeniul public a fost făcută cu respectarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998, soluția de respingere a acțiunii în anulare este dată cu interpretarea și aplicarea corectă as dispozițiilor Legii nr. 213/1998 incidentă în raport de obiect.

Recursul incident declarat de recurentele-pârâte autoritate locală privește modul pretins nelegal de soluționare a excepțiilor invocate, excepții respinse de prima instanță prin sentința atacată.

Analizând recursul incident, pe fond în raport de motivul de casare invocat, dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1,2, 7(1) și (3) și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 și (3) din Legea nr. 554/2004 privind existența (inclusiv) formularea în termen a acțiunii și îndeplinirea procedurii prealabile Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins excepția tardivității și excepția inadmisibilității cererii în raport de tardivitatea sau inexistența procedurii prealabile, excepții invocate de recurentele-pârâte - autorității locale.

În cauză acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a reclamantei a fost formulată în calitate de terț pretins vătămat prin actul administrativ cu caracter individual adresat altui obiect de drept.

În cauză, au fost respectate dispozițiile art. 7 alin. 3 și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 de către reclamantă în condițiile în care nu s-a probat o altă dată certă la care reclamanta în calitate de terț să fi luat la cunoștință de anexa H.G. nr. 913/2009 poz. 220 în care este menționat bunul în litigiu - rezervor captare apă 220 mc amplasat în Satul Vlieș ca aparținând domeniului public al Comunei Râciu.

În consecință, în raport de data îregistrării plângerii prealabile 5.03.2019, acțiunea întregistrată la data de 27.05.2015 este admisibilă și formulată în termenul prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În raport de obiect plângerea prealabilă a fost formulată numai în raport de emitent - Guvernul României neexistând obligația formulării plângerii prealabile și în contradictoriu cu autoritățile locale.

În cauză nu a fost contestată hotărârea Consiliului local care a stat la baza emiterii hotărârii de guvern contestate.

Excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei au fost respinse corect de prima instanță cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1,2 și 8 din Legea nr. 554/2004.

În cauză reclamanta a formulat acțiune în raport de dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 invocând în calitate de terț o pretinsă vătămare a dreptului său de proprietate prin atestarea în domeniul public a rezervorului în litigiu.

Sub aspectul interesului și a calității procesuale active reclamanta a depus o fișă de inventar a bunului în litigiu, verificarea dreptului de proprietate pretins vătămat reprezentând o problemă de fond.

În mod corect prima instanță a verificat existența interesului legitim prevăzut invocat astfel cum este definit prin dispozițiile art. 2 alin. 12 lit. p) din Legea nr. 554/2004 și a respins excepțiile invocate cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză atât recursul principal cât și recursul incident menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

În baza art. 453 alin. 2 C. proc. civ. va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată de recurentele - pârâte UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu.

Respinge recursul principal declarat de recurenta-reclamantă S.N.G.N. Romgaz S.A. - Sucursala Târgu-Mureș împotriva sentinței nr. 90 din 4 octombrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge excepția tardivității și a lipsei de interes cu privire la recursul incident.

Respinge recursul incident formulat de recurentele - pârâte UAT Comuna Râciu și Consiliul Local al Comunei Râciu împotriva aceleiași sentințe ca nefondat.

Dispune compensarea cheltuielilor de judecată avansate în recurs.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.