CtEDO 18.10.2007 Auto

GUNGOR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.10.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GUNGOR c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 70386/01 prezentată de Fahrettin GÜNGÖR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 18 octombrie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Biersan mes Fura-Sandström Gyulumyan dnii Myjer David Thór Björgvinsson, Ziemel, judecători [1] și dlui S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 28 februarie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, domnul Fahrettin Güngör, este un resortisant turc, născut în 1945 și rezident la Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către domnul D.H. Koç, avocat la Istanbul. Guvernul turc ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează: la 23 septembrie 1991, Hotărârea Generală Drumuri Naționale ( Recurentul, în dezacord cu suma plătită de conducere, a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Bak. Prin hotărârea din 30 iulie 1996, Tribunalul a acordat recurentului un câștig de cauză și i-a acordat o despăgubire suplimentară de 1078 994 600 Această sumă a fost însoțită de dobânzi restante simple cu o rată legală de 30 % laan, calculată de la data cedării terenului către conducere la 31 decembrie 1995. Curtea de Casație a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 11 aprilie 1997. În lipsa unei acțiuni în litigiu în litigiu, hotărârea a devenit definitivă la 26 mai 1997. La 31 decembrie 1997, o parte din plata suplimentară plus dobânda moratorie și a cărei sumă se ridică la 1 864 694 000 TRY a fost plătită reclamantului. La 30 decembrie 1998, reclamantul a intentat o acțiune în despăgubire în fața Tribunalului de Mare Instanță din Baioclar și a solicitat o compensație din cauza întârzierii conducerii în plata despăgubirii pentru plata despăgubirii pentru plata despăgubirii suplimentare. Hotărârea de respingere a acestei cereri a fost confirmată definitiv de Curtea de Casație la 4 octombrie 2000. Conform celor mai recente informații din 2006, restul creanței domnului Güngör rămânea neplătit. GRIEF Invochează art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a respecta proprietatea sa din cauza respingerii cererii sale de despăgubire în temeiul articolului 105 din CO. În acest sens, el deplânge prejudiciul suferit ca urmare a întârzierii conducerii în plata de la data de expropriere suplimentară, cu dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata inflației foarte ridicată din Turcia. ÎN SPECIAL, Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze mai întâi acțiunea introdusă de reclamant din următoarele motive. Curtea amintește mai întâi că, la 11 mai 2006, a decis să comunice guvernului partea reclamantă astfel cum este menționată mai sus. La 7 decembrie 2006, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate părții solicitante la 30 ianuarie 2007, care a fost invitată să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 16 martie 2007, precum și formularul de competență înainte de 26 februarie 2007. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 12 aprilie 2007, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În acest sens, Comisia a precizat că, în conformitate cu același articol, poate elimina o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a rămas până în prezent fără răspuns și că încercările de a contacta avocatul reclamantului prin fax și prin telefon nu au avut succes. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea de rol. Santiago Quesada Boćjan M. Zupančič Moduleer Președinte [1] I. Ziemele a fost desemnată să își asume funcția de judecător național în temeiul Turciei în temeiul articolului 29 din Regulamentul de procedură al Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-10-18
0,96
OKSUZ ET TATLI c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 70394/01 présentée par Turan ÖKSÜZ et Halil İbrahim TATLI contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 18 octobre 2007 en une chambre composée de : MM. B.
CtEDO 2002-05-23
0,95
ÖNDER et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n° 40691/98 présentée par Rüstem ÖNDER et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 mai 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress, président, I
CtEDO 2006-02-09
0,95
SINIRLI SORUMLU FAKÜLTELER KONUT YAPI KOOPERATİFİ c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 63366/00 présentée par SINIRLI SORUMLU FAKÜLTELER KONUT YAPI KOOPERATİFİ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 9 février 2006 en une chambre compos
CtEDO 2007-06-05
0,95
KAYA c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 19515/02 présentée par Hasan KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 5 juin 2007 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza, président, MM.
CtEDO 2005-12-01
0,95
AKDENIZ c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 63363/00 présentée par Fehmi AKDENİZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 1 er décembre 2005 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič, prési
Sursă