ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 432/2022

Ședința publică din data de 1 martie 2022

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată inițial la 24.04.2014 pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2014, reclamanta A., în numele și pentru minorul B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

- obligarea pârâtului Centrul municipiului București de Resurse și C. să emită un nou Certificat Expertiză Orientare Școlar Profesională, un nou plan Servicii Individualizat și un nou Plan Intervenție Personalizat, care să țină cont de Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății aprobată de Organizația Mondială a Sănătății;

- obligarea pârâților Consiliul local Sector 5, DGASPC Sector 5 și Comisia de Protecție a Copilului la plata bunurilor fizice, dotări, infrastructură necesară desfășurării serviciilor și intervențiilor dispuse prin PSI, PIP nou în incinta școlii;

- obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar al municipiului București la angajarea resursei umane necesare desfășurării școlarizării, în condițiile serviciilor și intervențiilor propuse și aprobate prin PSP, PIP nou, astfel încât copilul să poată ajunge la școală, să fie prezent la ore, cu respectarea dreptului la sănătate și recuperare, să fie evaluat la ce i s-a predat prin metode adaptate la deficitul său;

- obligarea pârâților Centrul municipiului București de Resurse și C., Inspectoratul Școlar al municipiului București și DGASPC Sector 5 la plata de despăgubiri materiale pentru efectuarea transportului zilnic al copilului de către reclamantă, din 15 septembrie 2013 și până în prezent, de la domiciliu la școală și invers pentru supravegherea copilului în școală;

- obligarea fiecăruia dintre pârâți la plata de despăgubiri morale de câte 5.000 RON, ce decurg din fapta de discriminare a elevului cu handicap locomotor și intelect normal integrat în școala de masă.

Prin încheierea de ședință din data de 10 iunie 2016, dată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat.

A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a CMBRAE în ceea ce privește elaborarea Planului de Servicii Personalizat și a Programului de Intervenție Personalizat.

A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de obiect în ce privește anularea Certificatului de Expertiză-Orientare Școlară.

A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a CMBRAE pe capătul de cerere privind asigurarea resurselor umane.

A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Sector 4 în ce privește alocarea fondurilor necesare adaptării unității de învățământ.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C. proc. civ. Sector 5, Consiliul local Sector 5 și DGASPC Sector 5 în ce privește alocarea fondurilor necesare adaptării unității de învățământ și a respins, pe cale de consecință, această cerere în raport cu cei trei pârâți.

A admis în parte cererea reclamantei, în sensul că:

A obligat pârâtul CMBRAE să ia măsuri pentru reproiectarea programului de intervenții personalizat.

A obligat ISMB și CMBRAE să ia măsuri pentru adaptarea planului de învățământ și a programei școlare la cerințele educaționale speciale ale elevului.

A obligat ISMB și CMBRAE să ia măsuri pentru continuitatea în asigurarea asistenței psihoeducaționale a copilului prin profesor logoped, cadrul didactic itinerant și de sprijin, kinetoterapeut.

A obligat ISMB, DGASPC Sector 5 și Consiliul local Sector 5 și, după caz, Consiliul local Sector 4 să ia măsuri pentru asigurarea supravegherii și securității copilului în cadrul școlii, prin personalul didactic și auxiliar prin asistentul personal al copilului sau prin îngrijitor calificat.

A obligat ISMB și Consiliul local Sector 4 să ia măsurile ce se impun și ultimul să aloce și fondurile necesare pentru lucrările de adaptare ale unității de învățământ: asigurarea mobilierului adaptat nevoilor copilului în sala de clasă și laboratoare; asigurarea accesului la etajele superioare ale clădirii; înlăturarea oricărui obstacol ce ar împiedica sau îngreuna deplasarea copilului în interiorul școlii (praguri) ori accesul acestuia în sala de clasă, laboratoare, cabinet medical, sală de sport; adaptarea sălii de sport la nevoile speciale ale copilului, asigurarea unui calculator și soft corespunzător cerințelor educaționale speciale ale copilului.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretenții constând în mijloace de deplasare și tehnologie asistivă, contravaloare transport și respectiv contravaloare supraveghere anterioare datei de 24.04.2011 și a respins ca atare cererea pentru pretenții anterioare acestei date.

A respins ca neîntemeiată cererea pentru contravaloare transport, supraveghere, mijloace de deplasare și tehnologie asistivă achiziționate după data de 24.04.2011.

A disjuns cererea având ca obiect obligarea pârâților la daune morale, urmând a se forma un nou dosar cu termen la 05.07.2016.

Dosarul nou format a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 92 din 23 ianuarie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Sectorului 4 București și a respins cererea, așa cum a fost precizată, îndreptată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins cererea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul B., prin A., îndreptată împotriva celorlalți pârâți C.., Consiliul local Sector 5, DGASPC Sector 5, Comisia de Protecție a Copilului, I.S.M.B. și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 551 A din 31 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de apelantul reclamant B., prin A., împotriva sentinței civile nr. 92/23.01.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte cererea precizată, a obligat pârâții ISMB, CMBRAE și Consiliul local sector 5 București să plătească reclamantului suma de 7.500 RON, reprezentând daune morale și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Prin decizia civilă nr. 1978 din 7 noiembrie 2019, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei civile nr. 551 A din 31 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a casat în parte decizia recurată, în ceea ce privește cuantumul obligației stabilite în sarcina pârâților Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Centrul Municipiului București de Resurse Umane și C. și Consiliul Local al Sectorului 5 București și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A menținut restul dispozițiilor deciziei atacate.

A respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Sectorului 5 București, Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Centrul Municipiului București de Resurse Umane și C. împotriva aceleiași decizii.

A admis în parte cererea precizată.

A obligat în solidar pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Centrul Municipiului București de Resurse Umane și C. și Consiliul Local al Sectorului 5 București să plătească reclamantului suma de 13.500 RON reprezentând daune morale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva deciziei 554A din 26 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recursuri pârâtul Consiliul Local Sector 5 București și pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Centrul Municipiului București de Resurse și C..

În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul Consiliul Local Sector 5 București a arătat că instanța a soluționat greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive; Consiliul local al Sectorului 5 nu are printre atribuțiile sale legale și pe aceea de angajator în unitățile de învățământ, astfel încât să asigure personal care să ia măsuri de supraveghere a minorului, astfel de atribuții revenind ISMB și DGASPC Sector 5.

S-a mai arătat că acțiunea este neîntemeiată, deoarece serviciile de kinetoterapie necesare copilului sunt oferite de Școala specială nr. 9, la solicitarea părintelui și în condițiile de normare a orelor prevăzute de lege, iar obligarea Consiliului Local la asigurarea condițiilor materiale speciale în unitatea de învățământ nu poate fi dispusă deoarece acestui pârât nu îi revin atribuții în acest sens.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii lor de recurs, pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Centrul Municipiului București de Resurse și C. au formulat următoarele critici:

- hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, anume a dispozițiilor art. 1382 și 1383 C. civ. deși prin sentința civilă nr. 719/10.06.2016 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014, decizia civilă nr. 111A/07.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel București și decizia nr. 551A/31.05.2018 a Curții de Apel București nu s-a reținut o contribuție egală în cauzarea prejudiciului, și nici nu s-a prezumat că flecare pârât ar fi contribuit în aceeași măsură la producerea prejudiciului reclamat, instanța de apel a reevaluat cuantumul despăgubirilor și a obligat în solidar pârâții ISMB, CMBRAE și Consiliul local Sector 5 la plata daunelor morale în valoare totală de 13.500 RON, suma fiind împărțită în mod egal între intimații-pârâți;

- în noua reglementare a C. civ. se instituie criteriul proporționalității contribuției tuturor celor care au cauzat prejudiciul, aspect de care instanța nu a ținut cont;

- hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 22 C. proc. civ. instanța de apel a fost ținută în rejudecarea apelului de cele statuate în decizia de casare nr. 1978/07.11.2019 pronunțată de înalta Curte, nemaiavând posibilitatea de a stabili o evaluare și o apreciere jurisdicțională proprie a probatoriului și a situației de fapt, care să conducă la păstrarea cuantumului despăgubirilor acordate, majorarea cuantumului prejudiciului fiind practic impusă prin decizia de casare;

- hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ. instanța a formulat într-o manieră contradictorie aprecierile care au stat la baza cuantificării daunelor morale, pe de-o partea descriind la nivel teoretic criteriile obiective aplicabile într-un astfel de litigiu, criterii care nu au suport normativ și, pe de altă parte, efectul aplicării lor în cauza dedusă judecății este contradictoriu și nu susține soluția de majorare a despăgubirilor, în maniera care rezultă din dispozitiv;

- ISMB și CMBRAE nu aveau cum să facă orientarea școlară a elevului înainte de începerea anului școlar - 15 septembrie 2013-2014 - întrucât reclamantul nu era încă elev la Școala nr. 148, iar oricum acesta avea deja certificat de orientare școlară și profesională eliberat de către o altă instituție, și anume DGASPC Sector 5, valabil pentru întregul ciclu gimnazial;

- instanțele nu au ținut cont de cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei la 17.10.2016, prin care s-a arătat că directorul școlii nr. 148 a asigurat accesul la laboratoarele de la etaj, cabinetul medical și sala de sport fiind la parter, că a avut îngrijitor angajat care a compensat lipsa bazei materiale și lipsa mamei, profesorii i-au făcut suport de curs și ore suplimentare, a avut aprobare de intrare la clasă cu calculatorul său ipad cu touch, a avut soft special D., a avut mobilier și bară de sprijin, precum și saltea, scripete în sala de sport, prin grija directorului școlii;

- Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Stoian contra României nr. 289/2014 a constatat că autoritățile și-au îndeplinit obligația de a lua măsuri rezonabile pentru a acomoda situația specială a reclamantului, alocând resursele necesare pentru a satisface nevoile educaționale ale unui copil cu dizabilități.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

La 26 octombrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., intimatul-reclamant B. a formulat întâmpinare față de recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 2 București, prin care a invocat autoritatea de lucru judecat.

Întâmpinarea a fost comunicată părților, nefiind depus răspuns la întâmpinare de către acestea.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

II.1. Asupra recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Sectorului 2 București, rezultă din cele ce preced că singura critică formulată și dezvoltată privește lipsa calității procesuale pasive a acestuia, motivat de absența atribuțiilor legale care corespundeau solicitărilor reclamantului de asigurare a condițiilor necesare desfășurării activității școlare în învățământul de masă a persoanei cu dizabilități.

Or, în primul ciclu procesual, prin decizia Curții de Apel București nr. 551A/31.05.2018, recurentul pârât Consiliul Local al Sectorului 5 București a fost obligat alături de celelalte pârâte la plata despăgubirilor solicitate de reclamant, iar recursul declarat de același pârât împotriva deciziei din apel a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1978/7.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, instanța de recurs statuând că această parte justifică legitimare procesuală prin prisma chestiunilor stabilite cu autoritate de lucru judecat în cadrul dosarului nr. x/2014 (referitor la omisiunea sa de a îndeplini anumite obligații legale) și că nu au fost formulate motive de recurs cu privire la dezlegarea pe fond a cauzei.

De aceea, constatând incidente dispozițiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., instanța de recurs observă că unicul motiv de recurs invocat de acest pârât nu poate fi repus în discuție și se impune respingerea căii de atac astfel motivate.

II.2 În privința cererii de recurs formulată de pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Centrul Municipiului București de Resurse și C., prima critică, întemeiată pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., privește greșita aplicare a prevederilor art. 1383 C. civ.

Conform normei invocate, ce poartă denumirea marginală "Raporturile dintre debitori":

"Între cei care răspund solidar, sarcina reparației se împarte proporțional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenția sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită. În cazul în care nici astfel nu se poate împărți sarcina reparației, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului."

Dispoziția din dreptul substanțial a cărei nerespectare a fost invocată prin recurs privește, însă, raporturile dintre debitorii solidari și modul în care se va distribui/desocoti între aceștia reparația datorată victimei, aspect care rezultă atât din modul de formulare a textului, cât și din denumirea marginală.

În schimb, în raportul dintre persoana vătămată și cei răspunzători pentru prejudiciul astfel produs, răspunderea debitorilor se angajează în mod solidar, așa cum prevede art. 1382 C. civ., care este o normă de protecție pentru creditorul vătămat, ce are astfel opțiunea de a se îndrepta împotriva unuia sau a altuia dintre cei responsabili ori împotriva tuturor, până la concurența prejudiciului cert și dovedit.

De aceea, obligarea pârâților la reparație s-a realizat în mod corect în mod solidar, de vreme ce s-a considerat de instanța de apel că toți cei trei pârâți recurenți se fac responsabili de fapte ilicite ce au cauzat un prejudiciu reclamantului, iar în cadrul acțiunii de față instanța nu era ținută a face și aplicarea art. 1383 C. civ., tocmai pentru motivul arătat și de recurenții pârâți, și anume că acțiunea nu privește raportul juridic dintre cei 3 codebitori solidari, ci raportul dintre reclamant și aceștia.

Nu schimbă concluzia de mai sus nici împrejurarea că în litigiul anterior (din care s-a disjuns prezenta cerere de despăgubiri) s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra acțiunilor sau omisiunilor concrete imputabile fiecărui pârât, de vreme ce instanța de apel, statuând suveran asupra faptelor, a reținut că faptele ilicite (distincte, e adevărat), au produs reclamantului în mod coroborat un unic prejudiciu moral, a cărui reparare s-a cerut.

Prin motivul de recurs ce valorifică o încălcare a art. 22 C. proc. civ., recurenții-pârâți au mai susținut că instanța de apel în rejudecare nu era chemată decât a reevalua cuantumul despăgubirilor în acord cu decizia de casare din primul ciclu procesual, astfel încât Curții de apel nu îi mai era permis a aprecia asupra faptelor și asupra probatoriului administrat.

Or, o reevaluare a întinderii prejudiciului și a modalității de reparație adecvate nu se putea face decât cu luarea în calcul a tuturor aspectelor de fapt relevante în cauză, astfel încât Curtea de apel să fundamenteze în fapt și în drept obligarea la despăgubiri, neputând fi concepută o dimensionare a acestora în absența evaluării circumstanțelor concrete ale litigiului.

De aceea, nu se poate reproșa cu temei instanței de apel devoluțiunea realizată în acord cu prevederile art. 476 alin. (1) C. proc. civ. și cu cele rezultate din aplicarea art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

Din formularea motivului de critică pare a rezulta că acesta privește tot chestiunea deja analizată, a necesității de a stabili obligația de reparație în mod distinct între pârâți în funcție de criteriile cuprinse în art. 1383 C. civ., dar instanța de recurs observă că nici în prima decizie de apel o atare operațiune nu a fost realizată, pârâții nefiind obligați distinct la despăgubire, iar Înalta Curte nu s-a pronunțat prin prima decizie de casare cu privire la această chestiune.

De aceea, nu se poate identifica o încălcare a limitelor rejudecării sau o altă neregulă din perspectiva dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., invocate, de altfel, în mod generic, deși ele cuprind mai multe reguli importante de desfășurare a procesului civil și de materializare a rolului activ al judecătorului.

În cadrul motivului de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenții-pârâți au susținut că instanța de apel a expus în considerentele deciziei recurate argumente contradictorii cu privire la criteriile de evaluare a prejudiciului, dar nu se arată în concret care dintre acestea sunt contradictorii și în ce mod.

În schimb argumentarea cuprinsă în cererea de recurs subsumat acestui motiv conduce tot la chestiunea absenței din considerentele deciziei a dezlegărilor care privesc individualizarea faptei ilicite și respectiv a contribuției fiecărui pârât la producerea prejudiciului.

Or, de vreme ce s-a arătat mai sus că acest aspect nu făcea parte dintre chestiunile cu privire la care instanța era ținută a se pronunța (nici prin prisma cadrului procesual și nici prin raportare la limitele rejudecării dictate prin decizia de casare), absența din hotărâre a acestor dezlegări nu poate constitui nici motiv de recurs din perspectiva dispozițiilor ar. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În privința cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., acesta nu este incident pentru că identificarea în litigiul anterior, soluționat definitiv, a încălcărilor concrete ale legii săvârșite de fiecare pârât, nu atrage după sine cu autoritate de lucru judecat înlăturarea solidarității în cauza de față, ce are ca obiect repararea prejudiciului unic suferit de reclamant prin faptele pârâților, mai ales de vreme ce aceste fapte au fost concurente în a provoca reclamantului o vătămare, după cum a constatat instanța de apel.

Celelalte chestiuni ce sunt expuse în memoriul de recurs nu pot fi analizate prin prisma prevederilor art. 488 C. proc. civ., care limitează controlul judiciar al instanței de recurs la chestiuni de nelegalitate, deoarece ele privesc modalitatea concretă de evaluare a probatoriului de către instanța de apel și faptele astfel cum au fost avute în vedere la momentul cuantificării despăgubirilor.

Similar, nici aspectele care rezultă din Hotărârea CEDO din cauza Stoian împotriva României nu pot fi examinate, pentru că împrejurările invocate a rezulta din acea procedură privesc conduita părților, respectiv o eventuală contribuție a mamei reclamantului la dificultățile ivite în procesul educațional ce l-a privit pe reclamant, iar acestea sunt tot circumstanțe factuale ce scapă controlului instanței de recurs.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Față de dispozițiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, văzând și soluția pronunțată în cauză, recurenții-pârâți vor fi obligați în solidar la plata către stat a sumei de 627 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru intimatul-reclamant B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul Consiliul Local Sector 5 București și pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Centrul Municipiului București de Resurse și C., împotriva deciziei nr. 554A din 26 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2016.

Obligă pe recurenții-pârâți, în solidar, la plata către stat a sumei de 627 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru intimatul - reclamant B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2022.