ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1978/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 10 iunie 2016, dată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă a disjuns judecarea capătului de cerere prin care reclamantul A., prin reprezentant legal, B., a chemat în judecată pe pârâții Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.), Consiliul Local Sector 5 București, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C.) Sector 5 București, Comisia de Protecție a Copilului, Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) și Consiliul Local Sector 4 București și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea fiecăruia dintre pârâți la plata de despăgubiri morale de câte 5.000 RON, despăgubiri ce decurg din fapta de discriminare a reclamantului - elev cu handicap locomotor și intelect normal integrat în școala de masă - constând în refuzul pârâților de a adapta minim rezonabil transportul, deplasarea copilului și menținerea acestuia în aceeași formă de învățământ, respectiv învățământul de masă în condiții dacă nu mai favorabile, atunci cel puțin egale cu cele de la școala de masă precedentă.

Prin Sentința civilă nr. 92 din 23 ianuarie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Sectorului 4 București și a respins cererea, așa cum a fost precizată, îndreptată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins cererea, așa cum a fost precizată, îndreptată împotriva celorlalți pârâți - Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.), Consiliul Local Sector 5 București, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C.) Sector 5 București, Comisia de Protecție a Copilului, Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării - ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 551A din 31 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 92 din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta precizată, și a obligat pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.), Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.) și Consiliul Local Sector 5 București la plata despăgubirilor morale în sumă de 7.500 RON în favoarea reclamantului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva Deciziei civile nr. 551A din 31 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs reclamantul A., pârâții Consiliul Local al Sectorului 5 București, Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) și Centrul Municipiului București de Resurse Umane și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.).

a. Motivele de recurs formulate de reclamantul A. pot fi structurate și încadrate în următoarele critici de nelegalitate:

(i) Instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, negând discriminarea constatată prin Sentința nr. 719 din 10 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. x/2014 (art. 488 pct. 4 C. proc. civ.);

(ii) Hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.)

(iii) Instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat -discriminarea a fost constatată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București (art. 488 pct. 7 C. proc. civ.);

(iv) A fost aplicată greșit norma de drept material, iar instanța a acordat înjumătățit despăgubirile solicitate, fără să se raporteze la gravitatea faptei (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

b. Pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 București critică decizia pronunțată de instanța de apel pentru soluția dată asupra excepției lipsei calității sale procesual pasive.

Recurentul arată că, față de obiectul cauzei, Consiliul Local al Sectorului 5 București nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu are calitatea de angajator în unitățile de învățământ, astfel încât să poată asigura personal cu atribuții de asigurare a măsurilor de supraveghere a minorului.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul afirmă că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, dar nu dezvoltă critici de nelegalitate cu privire la fondul raportului juridic dedus judecății.

Cererea de recurs este întemeiată în drept pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

c. Pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) și Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.) formulează următoarele critici, pe care le întemeiază în drept pe prevederile art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ.:

Faptele pentru care reclamantul a solicitat acordarea daunelor morale pentru perioada școlarizării la Școala Gimnazială nr. 131 București au format obiectul dosarului nr. x/2013 - soluționat definitiv prin Decizia nr. 2147 din 29 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii formulate.

În aceste condiții, neexistând o faptă ilicită, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1349 și art. 1357 C. civ.. privind angajarea răspunderii civile delictuale sau a răspunderii civile pentru fapta proprie a pârâților Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) și Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.), pentru perioada școlarizării elevului A. la Școală Gimnazială nr. 131 București.

Recurenții redau probele administrate în cauză, prezintă pe larg situația de fapt care rezultă din acestea și concluzionează că, în ceea ce privește școlarizarea elevului la Școală Gimnazială nr. 148 București, nu există o faptă ilicită, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 și art. 1357 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților. În plus, arată recurenții, în materia angajării răspunderii civile delictuale, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească atât producerea prejudiciului cât și legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta autorității, imposibilitatea dovedirii cumulative a elementelor de fond pentru angajarea răspunderii civile delictuale impunând respingerea cererii de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 13 iunie 2019, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâții Consiliul Local al Sectorului 5 București, Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) și Centrul Municipiului București de Resurse Umane și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.) și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea recursurilor la data de 17 octombrie 2019.

Intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 5 București a depus întâmpinare la recursul formulat de recurentul A., în termen legal, comunicată părților, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenții pârâți Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.) și Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) au depus întâmpinări la recursul formulat de recurentul A., în termen legal, comunicate părților, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând decizia recurată, în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

a. Motivele de recurs formulate de reclamantul A. sunt fondate în parte.

Nu pot fi primite criticile întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 4 C. proc. civ. prin care reclamantul susține că instanța de apel a depășit limitele atribuțiile puterii judecătorești când a apreciat asupra "reîncadrării faptei cauzatoare de prejudicii, negând discriminarea constatată prin Sentința nr. 719 din 10 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. x/2014" (i).

În primul rând, cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. vizează încălcarea unor atribuții constituționale, prin săvârșirea de către instanță a unui act pe care numai o altă autoritate statală îl putea face, ipoteză care, în mod evident, nu se regăsește în cauză.

În al doilea rând, în cuprinsul motivelor de recurs nu se dezvoltă critici legate de dezlegarea dată de instanța de apel asupra cererii reclamantului de acordare a daunelor morale având ca izvor fapte de discriminare, simpla referire la "negarea" Sentinței nr. 719 din 10 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, neputând constitui o critică de nelegalitate. De altfel, inclusiv în concluziile orale din cadrul dezbaterilor în fața Înaltei Curți, recurentul prin reprezentat, a reiterat limitele învestirii rezultate din cerea de recurs, precizând că recursul declarat vizează numai dezlegarea dată de instanța de apel cererii de reparare a prejudiciului moral rezultat din neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina pârâților cu privire la organizarea procesului de învățământ în ceea ce îl privește pe reclamant.

Din același motiv, ce ține de respectarea principiului disponibilității în procesul civil și de limitele învestirii instanței, nu pot fi primite nici criticile cuprinse la pct. (iii) din cerea de recurs și care sunt raportate tot la aspectele legate de discriminare. Or, așa cum a precizat anterior, Înalta Curte reține că limitele în care a reclamantul a formulat recursul în cauză permit exercitarea controlului de legalitate și cenzurarea deciziei instanței de apel numai sub aspectul dezlegărilor date asupra prejudiciului moral generat de disconfortul psihic, fizic și emoțional pe care reclamantul pretinde că l-a încercat în perioada în care a fost elev la Școala Gimnazială "George Călinescu" (nr. 148) București, prejudiciu rezultat din nerespectarea de către pârâți a obligațiilor ce le reveneau cu privire la organizarea procesului de învățământ.

Nu sunt de asemenea fondate criticile prin care recurentul reclamant pretinde, în temeiul art. 488 pct. 6 C. proc. civ., că hotărârea apelată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei (ii).

Înalta Curte consideră că modul de redactare al hotărârii respectă exigențele art. 425 C. proc. civ., instanța de apel răspunzând cererilor și analizând susținerile formulate de părți, prezentând situația de fapt pe baza analizării probelor administrate și arătând motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază soluția, argumentele pentru care a admis sau a înlăturat cererile părților.

Sunt însă fondate criticile întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (iv), sub următoarele aspecte ce pot fi analizate în prezenta cale de atac:

Instanța de apel a confirmat soluția tribunalului în ceea ce privește netemeinicia pretențiilor reclamantului izvorâte din săvârșirea de către pârâți a unor fapte de discriminare, considerând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a acestora pe acest temei, al discriminării. Așa cum s-a reținut în analiza motivelor de recurs anterioare, această dezlegare a instanței de apel nu a fost criticată de reclamant prin calea de atac exercitată, intrând astfel în puterea de lucru judecat.

Prin urmare, analiza instanței de recurs se va limita la aspectele ce pot fi cenzurate (față de specificul căii de atac cu care a fost învestită și de limitele acestei învestiri), și care vizează răspunderea civilă delictuală a pârâților în raport de celelalte obligații ce le reveneau, indicate prin cererea de chemare în judecată.

Prin decizia pronunțată, pe baza probatoriului administrat, curtea de apel a concluzionat că reclamantul a probat săvârșirea de către pârâți unor fapte ilicite care constau în "nesocotirea de către aceștia a obligațiilor care le reveneau în calitatea lor de autorități ale statului cu responsabilități în domeniul respectării dreptului la educație a elevilor cu cerințe educaționale speciale, cum este și cazul reclamantului, respectiv în realizarea integrării acestuia în învățământul școlar de masă, a monitorizării activității și asistenței sale psihoeducaționale, a organizării serviciilor de sprijin educațional, respectiv, în domeniul supravegherii și asigurării securității reclamantului în cadrul scolii și al adaptării unității de învățământ la care acesta a fost orientat la nevoile speciale de comunicare sau de deplasare ale reclamantului, executarea lor necorespunzătoare, respectiv, întârzierea în executarea acestora", și care au avut ca efect prejudicierea morală a reclamantului.

Totodată, bazându-se pe probele administrate, curtea de apel a stabilit că "nu poate fi exclusă vinovăția pârâților ISMB, CMBRAE și Consiliul Local Sector 5 București în săvârșirea faptelor ilicite, anterior descrise, aceasta derivând din omisiunea acestora de a adopta, de îndată, masurile corespunzătoare, pentru deplina și eficienta asigurare a dreptului la educație a reclamantului, cunoscând că aceasta omisiune ar putea avea ca efect afectarea bunei dezvoltări a acestuia, rezultat care ar fi putut fi prevăzut".

În temeiul aceluiași probatoriu administrat, instanța de apel a concluzionat că "prejudiciul produs reclamantului constă în suferința și frustrarea produse reclamantului prin îngreunarea sau chiar imposibilitatea în care s-a aflat acesta de a-și exercita plenar și în condiții de siguranță dreptul de a beneficia de educație în condiții similare celorlalți elevi înscriși în învățământul de masă".

Prin urmare, curtea de apel, analizând probele administrate în cauză, a apreciat că reclamantul a dovedit toate elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâților, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 1349 C. proc. civ.

Cât timp elementele răspunderii civile delictuale sunt stabilite pe baza interpretării probelor administrate, iar evaluarea probatoriului realizată de instanța de apel nu poate fi cenzurată pe calea recursului, această cale de atac fiind permisă numai pentru verificarea legalității deciziei recurate, astfel cum rezultă din art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte pornește de la premisa că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților.

În ceea ce privește repararea prejudiciului produs reclamantului, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a evaluat prejudiciul moral încercat la suma de 5.000 RON pentru fiecare pârât (sumă ce includea prejudiciul moral produs prin săvârșirea unor fapte de discriminare), iar instanța de apel a apreciat că suma de 7.500 RON, pe care a stabilit-o în sarcina pârâților (ceea ce reprezintă jumătate din suma pretinsă de reclamant) ar reprezenta o justă reparare a prejudiciului moral produs.

Pentru verificarea legalității deciziei recurate din perspectiva cuantificării daunelor morale, Înalta Curte urmează a avea în vedere dispozițiile art. 1385 C. civ. care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului, precum și principiile care rezultă din interpretarea normelor aplicabile răspunderii civile delictuale și din soluțiile pronunțate în jurisprudență.

Astfel, este adevărat că evaluarea daunelor morale este dificilă întrucât este lipsită de criteriile obiective existente în cazul prejudiciului material. Prejudiciul nepatrimonial nu se poate reduce la determinarea "prețului" suferinței fizice și psihice, acestea fiind, de altfel, inestimabile. Stabilirea cuantumului unui astfel de prejudiciu trebuie să aibă în vedere toate consecințele negative produse și să plece de la premisa că daunele morale se raportează la nivelul trăirilor psihice. Tocmai de aceea, prejudiciul nepatrimonial implică o apreciere raportată le situația personală a fiecărei victime în parte.

În determinarea cuantumului despăgubirilor morale, interpretarea normelor aplicabile răspunderii civile delictuale, principiile aplicabile în această materie și soluțiile pronunțate în jurisprudență, conturează aplicarea unor criterii ce vizează gravitatea suferinței, echitatea și al proporționalitatea.

Astfel, în primul rând, în ceea ce privește prejudiciul moral rezultat într-o suferință, ceea ce trebuie evaluat este gravitatea suferinței, și nu neapărat gravitatea atingerii. Pornind de la faptul că prejudiciul analizat rezultă din încălcarea unor drepturi fundamentale, evaluarea gravității suferinței produse trebuie să se facă ținând seama de importanța valorilor nepatrimoniale lezate, de situația personală a victimei, de personalitatea și psihologia ei, de intensitatea și durata suferințelor psihice încercate.

În al doilea rând, în stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate trebuie avut în vedere criteriul echității. Dacă gravitatea prejudiciului produs este mare, este echitabil ca și indemnizația ce se acordă să fie una în cuantum ridicat.

În materia daunelor morale, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului consacră principiul statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte; indemnizația acordată trebuie să fie justă, rațională, echitabilă și să asigure o compensație suficientă a prejudiciului moral suferit.

În al treilea rând, despăgubirile acordate trebuie să respecte criteriul unui raport de proporționalitate cu dauna suferită. Curtea Europeană a Drepturilor Omului afirmă în jurisprudența sa că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora (Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit).

În cauză, neîndeplinirea de către pârâți a unor obligații, sau îndeplinirea necorespunzătoare a altora - așa cum s-a stabilit de către curtea de apel pe baza probelor administrate - a produs reclamantului un prejudiciu moral, astfel cum în mod corect a concluzionat instanța de apel.

Suferința produsă reclamantului prin îngreunarea sau limitarea accesului la educație în condiții similare cu cele de care au beneficiat ceilalți elevi care frecventau învățământul de masă este cu atât mai mare cu cât acesta și-a dovedit capacitățile de a performa pe plan educațional și dorința de a obține aceleași rezultate școlare ca cele pentru care se pregăteau colegii săi. În plus, nu se poate ignora faptul că, în cazul reclamantului, suferința psihică produsă se suprapune peste limitări inevitabile atrase de problemele medicale existente și că acest prejudiciu moral este produs în raport cu dreptul fundamental la educație, ceea ce poate genera insatisfacții pe plan social, personal și profesional.

În consecință, ținând seama de gravitatea suferinței încercate de recurent, (stabilită în raport de importanța valorilor lezate, de măsura în care acestea au fost afectate și de intensitatea cu care a fost resimțit prejudiciul produs în raport de situația personală a victimei), având în vedere principiul echității, pe cel al proporționalității și pe cel al reparării integrale a prejudiciului produs, reglementat de art. 1385 C. civ., Înalta Curte consideră că recursul declarat de reclamant sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale este întemeiat.

b. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 București este nefondat.

În mod corect, instanța de apel a reținut că pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 București are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.

În prezentul litigiu, reclamantul a învestit instanțele de judecată cu o cerere având drept obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat în perioada în care a fost elev la Școala Gimnazială "George Călinescu" (nr. 148) București. Pretențiile reclamantului au avut ca temei răspunderea civilă delictuală a pârâților chemați în judecată - printre care și recurentul Consiliul Local al Sectorului 5 București - atrasă de neîndeplinirea obligațiilor cu privire la organizarea procesului de învățământ în ceea ce îl privește.

Or, prin Sentința civilă nr. 719 din 10 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia civilă nr. 111A din 7 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2014, hotărâri opozabile tuturor părților din prezenta cauză, instanțele de judecată au stabilit cu putere de lucru judecat că pârâților din acele litigiu - Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.), Consiliul Local Sector 5 București și Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.) - le reveneau o serie de obligații legate de organizarea procesului se învățământ în ceea ce îl privește pe reclamant.

Cât timp, prin cererea ce a învestit instanțele în prezentul litigiu, reclamantul pretinde repararea unui prejudiciu produs tocmai prin nerespectarea respectivelor obligații stabilite în sarcina pârâților în litigiu anterior (printre care și recurentul pârât Consiliul Local al Sectorului 5 București), în mod corect, instanța de apel a stabilit că acest pârât are calitate procesuală pasivă în pricina de față.

În ceea ce privește fondul litigiului dedus judecății, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 București nu a formulat critici de nelegalitate legate dezlegarea pe fond a pretențiilor deduse judecății, afirmând numai că solicitările reclamantului sunt neîntemeiate. În aceste condiții, față de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., instanța de recurs nu este legal învestită prin recursul promovat de această parte, cu exercitarea controlului de legalitate asupra fondului pretențiilor deduse judecății.

c. Recursul declarat de pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) și Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.) este, de asemenea, nefondat.

Este evident că instanța de apel a avut în vedere, în verificarea temeiniciei pretențiilor deduse judecății, perioada în care reclamantul a fost școlarizat la Școala Gimnazială "George Călinescu" (nr. 148) București.

Astfel, în considerentele deciziei recurate se arată că, prin cererea de chemare în judecată disjunsă, astfel cum a fost precizată, reclamantul a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în despăgubiri, solicitând antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru prejudiciul moral generat de disconfortul psihic, fizic și emoțional pe care l-a încercat în perioada în care a fost elev la Școala Gimnazială "George Călinescu" (nr. 148) București, invocând pe de o parte faptul că a fost supus discriminării în perioada menționată, iar, pe de altă parte, faptul că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile cu privire la organizarea procesului de învățământ în ceea ce îl privește.

Curtea de apel a reținut că, inclusiv prin cererea de apel, reclamantul a făcut precizarea neechivocă în sensul că perioada supusă analizei în cauza de față vizează școlarizarea sa la Școala Gimnazială "George Călinescu" (nr. 148) București, astfel încât, date fiind limitele învestirii instanței de fond, urmează a proceda la soluționarea apelului, în conformitate cu prevederile art. 478 alin. (1) - (4) C. proc. civ., cu respectarea limitelor cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe.

Prin urmare, susținerile formulate de recurenți în sensul că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii lor civile delictuale pentru perioada în care reclamantul a fost școlarizat la Școală Gimnazială nr. 131 București, sunt lipsite de relevanță, cât timp, pentru acea perioadă de timp instanța de apel, în lipsa învestirii sale, nu a analizat condițiile răspunderii civile delictuale ale recurenților pârâți.

Înalta Curte nu va analiza susținerile recurenților vizând probele administrate de instanța de apel, față de împrejurarea că, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri pe calea recursului poate fi solicitată numai pentru motive de nelegalitate.

Sunt nefondate criticile prin care recurenții susțin nelegalitatea deciziei instanței de apel în privința dezlegării date asupra condițiilor prevăzute de art. 1349 și art. 1357 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților-recurenți.

Înalta Curte confirmă dezlegările date în acest sens de curtea de apel.

Este indiscutabil că, prin hotărârile judecătorești definitive pronunțate în litigiul înregistrat sub nr. x/2014***, s-a constatat că pârâții Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.) și Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) nu și-au îndeplinit obligațiile care le reveneau potrivit OMECTS nr. 5555/2011 și Ordinului nr. 5574/2011 al Ministerului Educației și Cercetării, pentru adaptarea planului de învățământ și a programei școlare sau proiectarea corespunzătoare a programului de intervenție personalizat, întocmit pentru reclamant.

De aceea, prin hotărârile judecătorești menționate anterior, au fost stabilite o serie de obligații în sarcina pârâților Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) și Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.)

Prin decizia recurată, în urma probelor administrate, instanța de apel a stabilit că pârâții nu și-au îndeplinit aceste obligații, că vinovăția în săvârșirea faptelor ilicite a derivat din omisiunea pârâților de a adopta, de îndată, măsurile corespunzătoare pentru deplină și eficientă asigurare a dreptului la educație al reclamantului, cunoscând sau putând să prevadă că respectiva omisiune ar putea afecta buna dezvoltare a acestuia. Totodată, probele administrate de instanța de apel au dovedit că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, prin neîndeplinirea de către pârâți a obligațiilor ce le reveneau.

Atât neîndeplinirea obligațiilor ce incumbau pârâților (și a căror existență este stabilită cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/2014), cât și prejudiciul produs reclamantului ca urmare a neîndeplinirii acestor obligații, au rezultat din probele administrate de instanța de apel și constituie o situație de fapt ce nu poate fi cenzurată de către Înalta Curte pe calea de atac a recursului care, conform art. 488 C. proc. civ., nu poate viza decât motive de nelegalitate.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Sectorului 5 București, Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.) și Centrul Municipiului București de Resurse Umane și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.).

În temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. și, față de dispozițiile art. 497 C. proc. civ., care nu mai permit Înaltei Curți rejudecarea procesului în fond după casare, instituind, pentru această situație, regula casării cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte va casa în parte decizia recurată, în ceea ce privește cuantumul obligației stabilite în sarcina pârâților Inspectoratul Școlar al Municipiului București (I.S.M.B.), Centrul Municipiului București de Resurse Umane și Asistență Educațională (C.M.B.R.A.E.) și Consiliul Local al Sectorului 5 București și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

Va fi menținut restul dispozițiilor deciziei atacate, de păstrare a sentinței primei instanțe sub aspectul soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Sectorului 4 București și de respingere a cererii formulate împotriva acestui pârât.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va reevalua cuantumul despăgubirilor acordate, astfel încât acestea să reprezinte o reparare integrală a prejudiciului moral pe care reclamantul l-a suferit. Totodată, instanța de apel va avea în vedere faptul că, prin prezenta hotărâre, Înalta Curte a confirmat aspectele dezlegate prin decizia recurată care vizează întinderea faptei ilicite reținute în sarcina pârâților și împrejurarea că prejudiciul produs reclamantului nu izvorăște și din săvârșirea unor fapte de discriminare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 551 A din 31 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia recurată, în ceea ce privește cuantumul obligației stabilite în sarcina pârâților Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Centrul Municipiului București de Resurse Umane și Asistență Educațională și Consiliul Local al Sectorului 5 București și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Sectorului 5 București, Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Centrul Municipiului București de Resurse Umane și Asistență Educațională împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.

GGC - LM