ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 335/2022

HOTĂRÂRE

10.02.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 335/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal la 14 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C., suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de decizia de actualizare nr. 5630 din 23 octombrie 2015.

Prin încheierea din camera de consiliu din 21 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a III a civilă, prin sentința civilă nr. 1690 din 4 noiembrie 2020, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtul B., și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că reclamanta a solicitat suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de decizia de actualizare nr. 5630 din 23 octombrie 2015, act emis în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 290/2003, iar temeiul de drept invocat pentru cererea formulată este reprezentat de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

A constatat că aparține instanței de la domiciliul oricărui pârât competența de soluționare a cauzei atât în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2014, cât și ale art. 107 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 112 din același act normativ.

Reținând că, în speță, doar pârâtul B. a formulat întâmpinare până la primul termen acordat în cauză, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a III a civilă, în raport atât de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2014, cât și cu cele ale art. 112 C. proc. civ., instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, în circumscripția căruia se află domiciliul pârâtului B..

În privința dispozițiilor art. 1072 C. proc. civ. invocate de pârâtul A., al cărui domiciliul nu se află în România, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză întrucât nu au existat impedimente în identificarea instanței competente.

Învestit prin declinare, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 370 din 17 martie 2021, îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 5 ianuarie 2022, prin care a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a II a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, în raport de obiectul acțiunii - suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de decizia de actualizare nr. 5630 din 23 octombrie 2015, competența de soluționare revine secției de contencios administrativ și fiscal, aspect ce rezultă și din faptul că pârâții B. și C. au înțeles să invoce, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, și excepția de nelegalitate a altor decizii emise de către reclamantă, iar în cuprinsul deciziei atacate, la art. 3, se stipulează că aceasta poate fi atacată în condițiile Legii contenciosului administrativ.

S-a mai reținut că nici sub aspect teritorial Tribunalul Hunedoara nu are competență în soluționarea cauzei întrucât, din economia dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza II-a din Legea nr. 554/2004, art. 1072 C. proc. civ. și art. 112 din același act normativ, în speță, doar reclamanta are posibilitatea să aleagă instanța competentă material să îi soluționeze cererea, aceasta înțelegând să introducă acțiunea la secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Municipiului București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal la 14 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C., suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de decizia de actualizare nr. 5630 din 23 octombrie 2015.

Se constată că decizia de actualizare nr. 5630 din 23 octombrie 2015 a fost emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 290/2003.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ. "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

Înalta Curte constată că cererea de suspendare a efectelor deciziei anterior menționate este accesorie cererii de anulare a aceleiași decizii, iar, în raport de dispozițiile legale precitate, se reține că cererea ce face obiectul prezentului dosar se soluționează de instanța competentă să soluționeze cererea principală de anulare a deciziei.

Raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanței competente a soluționa pricina au relevanță dispozițiile art. 8 din Legea nr. 164/2014.

Potrivit acestor prevederi legale, "deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."

Se mai reține că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară", text legal din interpretarea căruia rezultă că procedura specială prevăzută de Legea nr. 164/2014 exclude aplicarea dispozițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ și soluționarea cauzei de către o instanță de contencios administrativ.

În raport de cele expuse, reținând că doar pârâtul B. a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare, iar domiciliul acestuia este în Deva, jud. Hunedoara, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Tribunalul Hunedoara, secția civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.