ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 254/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Agenția Naționala de Administrare Fiscală a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Galați - Trezoreria Municipiului Galați, solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.012.534,41 Euro (la cursul BNR din ziua plătii) și a sumei de 1.029.208,43 RON, reprezentând valoarea cu care pârâta și-a mărit nejustificat patrimoniul

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente sumei de 4.012.534,41 Euro (la cursul BNR din ziua plătii) și a sumei de 1.029.208,43 RON, calculate începând cu data diminuării fără just temei a patrimoniului reclamantei ANAF, respectiv 28.08.2017, și până la achitarea efectivă, precum și actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 1.029.208,43 RON.

Prin sentința civilă nr. 757 din 14 octombrie 2020 a Tribunalului Galați, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Agenția Naționala de Administrare Fiscală, invocată de pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Galați - Trezoreria Municipiului Galați și, în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă în pretenții ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

A fost respinsă, ca fiind rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Galați, în contradictoriu cu chematul în garanție Municipiul Galați.

Prin decizia civilă nr. 97/A din 28 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 757 din 14 octombrie 2020 a Tribunalului Galați.

Împotriva deciziei nr. 97/A din 28 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată este nelegala fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Întrucât instanța de apel nu a adus nicio motivare suplimentară față de instanța de fond, recurenta-reclamantă a înțeles să reia motivele de apel formulate împotriva sentinței Tribunalului Galați, arătând că a efectuat plata în calitatea sa de debitor, ca urmare a unei hotărâri de validare, iar faptul că ordonatorul principal de credite a efectuat plata, urmare a solicitării sale, nu are relevanță în speță.

Ministerul Finanțelor Publice a anulat, de altfel, poprirea înființată aspra sa, fapt ce denotă că nu avea vreo obligație de plată față de vreuna dintre părțile din litigiu.

În ceea ce privește calitatea de chemat în garanție a Municipiului Galați, a arătat că la momentul 2012 Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a avut calitatea de debitor, ci a fost terț poprit. Față de măsura dispusă de biroul executorului judecătoresc privind indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporabile urmăribile, raportat la atribuțiile strict și expres prevăzute de normele procedurale civile pentru terțul poprit, Agenția Națională de Administrare Fiscală nu avea nicio competență legală, date fiind prevederile din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 septembrie 2021.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (31 octombrie 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 3 februarie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs nu se pot constitui într-o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în mod generic, că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a preciza care norme au fost încălcate sau greșit aplicate de către instanță.

Se constată că, în lipsa unei dezvoltări corespunzătoare, această simplă susținere a recurentei-reclamante este una formală, în condițiile în care partea nu a adus critici concrete de nelegalitate a hotărârii recurate, mărginându-se a relua motivele de apel, dat fiind că "instanța de apel nu a adus nicio motivare suplimentară față de instanța de fond."

Astfel, recurenta deduce judecății chestiuni legate de circumstanțele factuale în care susține că s-ar fi făcut plata sumei nedatorate, fără a combate, prin invocarea unui motiv de nelegalitate, raționamentul instanței de apel conform căruia lipsa calității procesuale active rezultă din împrejurarea ca, în situația în care plata a fost făcută de Ministerul Finanțelor Publice din patrimoniul său, Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a justificat diminuarea propriului patrimoniu.

O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., ce presupune ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel, astfel că, în atare circumstanțe, controlul de legalitate pe care îl exercită instanța de recurs este imposibil de realizat.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Cum susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-reclamantă Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata sumei de 357 RON către intimatul-chemat în garanție Municipiul Galați, cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 97/A din 28 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata sumei de 357 RON către intimatul-chemat în garanție Municipiul Galați, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2022.