ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2181/2021

Ședința publică din data de 26 octombrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2018 în data de 14 iunie 2018 reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. și E., următoarele:

- să se constate că în masa succesorală rămasă în urma defunctei F., decedată la data de 15 iulie 2001, se include cota de 1/2 parte din imobilul "G.", situat în localitatea Borsec, str. x (Vânătorilor) înscris în CF x Lăzarea - Borsec, transnotat în CF x - nr. topo x Lăzarea II Borsec;

- să se constate calitatea de unic moștenitor asupra acestei mase succesorale a reclamantei A., în baza testamentului autentic nr. 226 din data de 12 iunie 1996;

- să se dispună obligarea pârâților să lase în deplină posesie și proprietate imobilul "G.", situat în localitatea Borsec, str. x (Vânătorilor), înscris în CF x - Lăzarea Borsec, cu nr. topo x -transnotat în CF x - nr. topo x Lăzarea II Borsec;

- să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâților din CF x Lăzarea II Borsec de sub B7;

- să se dispună întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor în CF potrivit Hotărârii nr. 676 din data de 20 noiembrie 2000 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean Galați;

- să se dispună obligarea pârâților la plata de despăgubiri reprezentând lipsa de folosință asupra construcției și terenului aferent, reprezentând contravaloarea chiriei pentru ultimii 3 ani anterior promovării acțiunii;

- să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxe de timbru etc.

La data de 3 ianuarie 2019 a fost înregistrată întâmpinarea pârâților D. și E., acțiunea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulată de pârâți, prin care aceștia au invocat necompetența materială a instanței învestite de reclamante, în temeiul prevederilor art. 94 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ.

S-a solicitat să se rețină excepția inadmisibilității petitelor nr. 1 - 5 din cererea de chemare în judecată, prin raportare la prevederile art. 953 din C. civ., imobilul menționat neaflându-se în patrimoniul defunctei la momentul decesului său.

S-a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată privitoare la toate petitele, relativ la situația imobilului G. din Borsec, str. x, înscrisă în C.F. nr. x - Lăzarea partea a - II - a Borsec, nr. top. x și 486/S/l ca nefondate.

A fost invocată excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean Galați nr. 676 din data de 20 noiembrie 2000, prin raportare la prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că la momentul emiterii ei Statul Roman nu mai era proprietarul imobilului cu privire la care a dispus, neavând astfel aptitudinea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 112/1995. Urmare admiterii acestei excepții, s-a solicitat anularea Actului notarial nr. x din data de 31 august 2009 al B.N.P. H., precum și a înscrierii în C.F. nr. x - Borsec și respectiv C.F. nr. x - Borsec a dreptului de proprietate înscris pe numele reclamantelor, cu consecința revenirii terenului în proprietatea Statului Roman.

S-a solicitat să se dispună în sensul admiterii cererii de chemare în garanție în raport de I., pentru cazul în care pârâții vor fi evinși, ca acesta să le restituie contravaloarea actualizată a imobilului (construcție) înstrăinat prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2006 la B.N.P. J..

A fost chemat în garanție și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în caz de evicțiune.

Prin întâmpinare, DGRFP Brașov, AJFP Harghita, în baza art. 74 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (2) din C. proc. civ., a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă. De asemenea s-a invocat excepția lipsei calității de reprezentare a Statului Român, prin Ministerului Finanțelor Publice.

La data de 8 februarie 2019 a fost înregistrată întâmpinarea și cererea de chemare în garanție formulată de I. prin care a solicitat respingerea acțiunii introductive formulată de reclamante ca nefondată și, pe cale de consecință, respingerea și a cererii de chemare în garanție ca lipsită de obiect, în cazul respingerii acțiunii principale. În cazul admiterii cererii de chemare în judecată, respectiv a cererii de chemare în garanție formulată de pârâții D. și E., urmează să se ia act de solicitarea sa de a se admite și cererea sa de chemare în garanție față de numita K. și față de Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile art. 1337 și următoarele din C. proc. civ., în această din urma ipoteză solicitându-se și obligarea la cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 mai 2019 Consiliul Județean Galați a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a consiliului, solicitând admiterea acestora.

I.2. Hotărârile pronunțate de Tribunalul Harghita, secția civilă:

La data de 11 septembrie 2019 s-a dispus disjungerea petitului 6 din cererea de chemare în judecată, privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri reprezentând lipsa de folosință asupra construcției și terenului aferent, reprezentând contravaloarea chiriei pentru ultimii 3 ani anterior promovării acțiunii, a cererilor de chemare în garanție în raport de I. și cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, formulate de pârâți și a cererilor de chemare în garanție față de numita K. și față de Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, formulate de I., precum și a capetelor de cerere nr. x și 7 din întâmpinarea, acțiunea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții D. și E., dosar nr. x/2019, în care, prin încheierea din data de 9 octombrie 2019 s-a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 și art. 74 alin. (4) din C. proc. civ., suspendarea judecării petitului 6 din cererea de chemare în judecată, privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri reprezentând lipsa de folosință asupra construcției și terenului aferent, reprezentând contravaloarea chiriei pentru ultimii 3 ani anterior promovării acțiunii, a cererilor de chemare în garanție în raport de I. și cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, formulate de pârâți și a cererilor de chemare în garanție față de numita K. și față de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, formulate de I., precum și a capetelor de cerere nr. x și 7 din întâmpinarea, acțiunea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții D. și E., până la soluționarea dosarului nr. x/2018

Prin încheierea din data de 29 ianuarie 2020 s-a admis excepția inadmisibilității cererii de introducere în cauză în calitate de intervenient forțat a Consiliului Județean Galați și s-a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză în calitate de intervenient forțat a Consiliului Județean Galați.

Prin sentința civilă nr. 319 din data de 11 martie 2020 a Tribunalului Harghita, secția civilă: au fost respinse excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean Galați nr. 676 din data de 20 noiembrie 2000 și excepția inadmisibilității petitelor 1-5 din cererea de chemare în judecată; s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții E. și L., moștenitor al pârâtului D., prin E.; s-a constatat că în masa succesorală rămasă în urma defunctei F., decedată la data de 15 iulie 2001, se include cota de 1/2 parte din imobilul "G.", situat în localitatea Borsec, str. x (Vânătorilor), înscris în CF x Lăzarea - Borsec, transnotat în CF x -nr. topo x Lăzarea II Borsec; s-a constatat calitatea de unic moștenitor asupra acestei mase succesorale a reclamantei A., în baza testamentului autentic nr. 2261 din data de 12 iunie 1996; s-a dispus obligarea pârâților să lase în deplină posesie și proprietate imobilul "G.", situat în localitatea Borsec, str. x (Vânătorilor), înscris în CF x -Lăzarea Borsec, cu nr. topo x, transnotat în CF x - nr. topo x Lăzarea II Borsec și radierea dreptului de proprietate al pârâților din CF x Lăzarea II Borsec de sub B7 și B8; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor în CF, potrivit Hotărârii nr. 676 din data de 20 noiembrie 2000 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean Galați.

Prin sentința menționată instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâți și i-a obligat pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.588 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă:

Prin decizia civilă nr. 542/A din data de 15 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis excepția tardivității apelului declarat de pârâții E. și L. împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Harghita în data de 29 ianuarie 2020 în dosarul nr. x/2018 și în consecință a respins ca tardiv apelul formulat împotriva încheierii menționate.

A respins ca nefondat apelul declarat de pârâții E. și L. împotriva sentinței civile nr. 319 din data de 11 martie 2020 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018.în apel

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă au declarat recurs pârâții E. și L..

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., recurenții-pârâți E. și L., în esență, au susținut următoarele:

- hotărârea instanței de apel este nelegală prin prisma neacordării căii de atac a recursului, cu toate că această cale de atac este dată prin lege, iar nu prin hotărârea unei instanțe de judecată;

- prezentul recurs este admisibil, având în vedere dispozițiile art. 483 C. proc. civ., precum și împrejurarea că petitele 3-5 ale acțiunii introductive de instanța, vizează revendicarea imobilului, prin compararea titlurilor cu care părțile dețin imobilul în litigiu;

- caracterul nelegal al hotărârii instanței de apel rezidă și din modul în care aceasta a abordat și dezlegat apelul pe fondul său;

- instanța de apel își fundamentează soluția de respingere pe fond a apelului pe o interpretare complet eronată a efectelor deciziei civile nr. 584 din data de 20 mai 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, hotărâre pronunțată în cadrul litigiului în contencios administrativ pe care l-au inițiat, apreciind că aceasta prezintă autoritate de lucru judecat, inclusiv în privința comparării titlurilor de proprietate, deși doar valabilitatea titlului intimatelor a fost verificată de instanță pe această cale; nu s-a pus problema vreunei comparări a titlului intimatelor în raport de cel pe care îl dețin, pentru ca să se poată desprinde vreo autoritate de lucru judecat de natura celei reținute de instanța de apel;

- titlul lor de proprietate nu a fost comparat nici în precedentul litigiu și nici în prezenta cauză;

- excepția autorității de lucru judecat este vădit nefondată, compararea titlurilor de proprietate neprimind nicio dezlegare anterior acestui litigiu, astfel încât să împiedice efectuarea acesteia în prezenta cauză;

- nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea de fața și cea în care a fost pronunțată hotărârea la care părțile adverse se referă;

- instanțele de fond și de apel nu au analizat cerința privind identitatea de părți, obiect și cauză;

- faptul că, prin decizia menționată, instanța de contencios administrativ a apreciat că H.C.L. nr. 636/2000 poate fi considerată legală, nu este suficient în sine, atât timp cât cauza (temeiul juridic) și obiectul celor două cereri sunt diferite;

- antamarea de către instanța de apel a faptului că hotărârea judecătorească pronunțată în contencios administrativ nu ar putea face obiectul unei noi verificări din partea instanței, cu privire la legalitatea hotărârii de retrocedare, nu poate fi considerată legală, atât timp cât instanța de contencios administrativ nu a fost sesizată cu analiza unei excepții de nelegalitate care, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, poate fi invocată oricând și în cadrul oricărui litigiu, așadar, inclusiv în prezentul litigiu;

- motivarea hotărârii atacate este contradictorie și deficitară, neabordând și neanalizând în final criticile pe care le-au formulat, mărginindu-se doar să achieseze la raționamentul primei instanțe: a considerat că acțiunea în revendicare poate fi soluționată chiar în condițiile în care titlul lor de proprietate nu a fost atacat (contractul de vânzare-cumpărare); a confirmat dezlegarea nelegală a unui capăt de cerere - excepția de nelegalitate - fără ca emitentul actului administrativ să fie parte în proces; a dat eficiență unei pretinse autorități de lucru judecat izvorâte din hotărâri pronunțate în dosare în care nu au fost părți; s-a pronunțat asupra comparării drepturilor de proprietate fără a lua în considerare faptul că fiecare dintre părți au drepturi de proprietate înscrise în cărți funciare diferite, pentru imobile diferite (recurenții-pârâți erau și sunt proprietari pe construcție, iar intimatele-reclamante au în proprietate terenul);

- instanța de apel a consfințit asupra unei dezlegări nelegale a unui cadru procesual incomplet clarificat;

- prin încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2020, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de introducere în cauza, în calitate de intervenient forțat, a Consiliului Județean Galați, apreciind că nu ar fi fost întrunite condițiile impuse de prevederile art. 68 alin. (1) C. proc. civ., iar instanța de apel în mod nelegal a validat această soluție;

- prin aceeași încheiere, instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași instituții nu ar mai avea obiect, astfel că instanța de fond a înlăturat din cauză Consiliul Județean Galați conchizând că acesta nu ar mai deține nici calitatea de intimat, respectiv nu ar mai avea calitatea procesuală pasivă necesară pentru a sta în cauză, ca emitent al hotărârii pe care illo tempore, o emisese - cererea făcea, de asemenea, obiect al prezentei judecăți;

- raportat la obiectul și petitele cererii reconvenționale pe care au formulat-o, dispoziții art. 68 alin. (1) C. proc. civ. sunt incidente în speță - în ipoteza în care instanța ar admite cererea reconvențională și ar dispune anularea Hotărârii nr. 676/2000, intervenientul forțat poate pretinde de la pârâții-reclamanți reconvenționali aceleași drepturi ca și aceștia în privința imobilului pe care îl dețin;

- la momentul la care au înțeles să atace cu excepție de nelegalitate hotărârea anterior menționată, în mod necesar cadrul procesual trebuia să fie întregit prin participarea tuturor actorilor implicați în procesul de emitere al acestei hotărâri, motiv pentru care au indicat în mod explicit necesitatea introducerii în cauză, în calitate de intervenient forțat, a Consiliului Județean Galați;

- prima instanță nu s-a pronunțat și asupra lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, în ciuda faptului că însăși această instituție a invocat excepția prin întâmpinare, fiind reținută ca atare prin încheierea din data de 22 mai 2019; cum nu a dispus în mod expres asupra acestei chestiuni, nu se putea anticipa că la termenul de judecată din data de 26 februarie 2020 nu va lua în calcul pronunțarea asupra acestei excepții, tocmai din necesitatea de a putea dezlega excepția de nelegalitate - validarea de către instanța de apel a măsurii adoptate de prima instanță reprezintă o greșită aplicare a dispozițiilor procedurale aplicabile încheierii în sine;

- manierea în care a procedat instanța de fond, când a respins excepția de inadmisibilitate a petitelor 1-5 ale acțiunii principale, a rămas neexaminată de instanța de apel care s-a mărginit să considere că niciun fel de chestiuni dintre cele pe care le-au ridicat nu mai prezentau interes, atât timp cât autoritatea de lucru judecat se impunea a fi reținută;

- raportat la situația juridică a imobilului (a cărei evoluție în timp au prezentat-o detaliat), apare un conflict de drepturi cu privire la imobilul în discuție, terenul aparținând intimatelor-reclamante, iar construcția aparținând recurenților-pârâți - acest conflict a fost dedus instanțelor de judecată, generând litigiile pe care le prezintă în cuprinsul cererii de recurs (dosarele nr. x/2009; nr. 2211/326/2011);

- H.C.J. Galați nu le este opozabilă și, cu toate că ea nu a fost anulată, pentru considerente care țin de lipsa unei notificări a M. anterior licitației din 28 decembrie 1995, relativ la depunerea cererii de retrocedare, ea nu poate produce efecte contrare lor, astfel încât, chiar și menținută de instanțele de judecată, în baza acestei hotărâri de consiliu, proprietarilor construcției D. și E. nu le poate fi afectat dreptul de proprietate asupra edificatului;

- instanța de fond a dat o importanță necorespunzătoare deciziei civile nr. 1094/2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș; chiar daca ar accepta că hotărârea judecătorească ar trebui să producă efectele juridice urmărite la acel moment (imobilul să fie radiat de pe numele societății comerciale), proprietatea respectivului imobil trebuia să revină tot aceleiași societăți comerciale, având în vedere că imobilul se afla în administrarea sa la momentul apariției Legii nr. 15/1990 și respectiv al H.G.R. nr. 834/1991, în virtutea cărora, societatea cu pricina a și deținut dreptul de proprietate anterior momentului pronunțării sentinței civile nr. 598/2002, chiar neoperate în cartea funciară;

- în privința efectelor deciziei civile menționate, efectele acesteia le vizează în egală măsură și pe intimatele-reclamante, dacă ar fi să se rețină autoritatea de lucru judecat:

- Hotărârea emisă de Consiliul Județean Galați apare a fi emisă de o instituție necompetentă din punct de vedere teritorial și material;

- în principal, apreciază că hotărârea primei instanțe se impune a fi desființată, motivat de împrejurarea că sentința a fost pronunțată în absența unei părți care se impunea a fi citată și menținută ca parte în cauză, relativ la soluționarea excepției de nelegalitate, precum și motivat de împrejurarea că prima instanța nu a motivat hotărârea pronunțată, nici în privința dezlegării excepției de inadmisibilitate și nici in privința dezlegării pe fond a pricinii;

- contractele de vânzare-cumpărare succesive nu au fost atacate și nu au fost anulate, ele sunt legale și își produc pe deplin efectele juridice, astfel încât dreptul lor de proprietate este mult mai bine calificat decât cel invocat de intimatele-reclamante, în condițiile în care prima transmitere a dreptului de proprietate s-a efectuat prin procesul-verbal de licitație 2658 din data de 28 decembrie 1995, așadar la un moment la care societatea vânzătoare nu avea de unde să cunoască despre existența sau nu a vreunei cereri depuse în temeiul Legii nr. 112/1995;

- la momentul la care a fost organizată licitația publică în urma căreia imobilul a fost achiziționat de numitul N., nici la autoritatea locală ori cea județeană și nici la registratura societății vânzătoare nu era înregistrată vreo notificare/cerere, formulată în condițiile art. 14-15 din Legea nr. 112/1995 pentru restituire în natura ori pentru acordarea despăgubirilor legale de către antecesoarea intimatelor-reclamante de astăzi, în privința imobilului supus judecății de față;

- licitația pentru vânzarea acestui imobil s-a săvârșit în condiții perfect legale, procesul-verbal de adjudecare fiind astfel valid și conducând la un transfer regulat și legal de drept de proprietate în patrimoniul numitului N., iar apoi de la acesta la ceilalți succesivi dobânditori.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatele-reclamante C., A. și B. au formulat întâmpinare, prin care, în principal, au invocat nulitatea recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin cererea aflată la dosarul de recurs, intimatele-reclamante și-au exprimat acordul ca recursul, în măsura în care este admisibil în principiu, să fie soluționat de completul de filtru în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean Galați, în termen legal, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate.

De asemenea, în termen legal, intimatul-chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita a depus întâmpinare.

În cuprinsul acesteia a făcut trimitere la dispozițiile art. 457 și art. 483 alin. (2) - în forma în vigoare la data de 14 iunie 2018 - C. proc. civ., solicitând instanței să aprecieze asupra admisibilității prezentei căi de atac.

Precizând că, în afara cererilor de chemare în garanție, față de Statul Român nu au fost formulate alte cereri, a lăsat la aprecierea instanței motivele de recurs formulate de către recurenții-pârâți.

Totodată, a menționat că, în situația în care recursul este admisibil în principiu, nu se opune soluționării acestuia de completul de filtru în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare.

Recurenții-pârâți D. și E. au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatele-reclamante C., A. și B., solicitând respingerea excepției nulității recursului, precum și celorlalte apărări formulate de către acestea.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 22 iunie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâții L. și E. împotriva deciziei civile nr. 542/A din data de 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 5 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin prisma incidenței art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se consideră că motivarea hotărârii atacate este contradictorie și deficitară, Curtea de apel neabordând și neanalizând în final criticile formulate de părți, mărginindu-se doar să achieseze la raționamentul primei instanțe și șă dea eficiență unei pretinse autorități de lucru judecat izvorâte din hotărâri pronunțate în dosare în care nu au fost părți. De asemenea, susțin recurenții că instanța de apel s-ar fi pronunțat asupra comparării drepturilor de proprietate fără a lua în considerare faptul că fiecare dintre părți au drepturi de proprietate înscrise în cărți funciare diferite, pentru imobile diferite . Aceste ultime aserțiuni nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate invocat, ce prevede situația în care hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, ci celui ce vizează interpretarea dispozițiilor privind autoritatea de lucru judecat, prin prisma incidenței art. 488 pct. 8 C. proc. civ., ce va fi analizat în cele ce urmează.

Exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al procedurii și împotriva arbitrariului instanței, fiind reglementată de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care, potrivit textului invocat, se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Transpunând dispozițiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligația instanței de apel de a motiva decizia pe care a pronunțat-o, privește, în esență, analiza criticilor formulate de către pârâtă prin motivele de apel, cu arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a confirmat soluția primei instanțe, criterii legale pe care decizia recurată pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș le îndeplinește. Drept urmare, nu poate fi primit acest motiv de recurs invocat.

Se mai critică soluția instanței de apel prin prisma neacordării de către instanța de recurs a căii de atac a recursului, arătând recurenții că, cu toate că această cale de atac este dată prin lege, iar nu prin hotărârea unei instanțe de judecată, prezentul recurs este admisibil, având în vedere dispozițiile art. 483 C. proc. civ., precum și împrejurarea că petitele 3-5 ale acțiunii introductive de instanță vizează revendicarea imobilului, prin compararea titlurilor cu care părțile dețin imobilul în litigiu.

Această critică de nelegalitate ce ar putea fi circumscrisă motivului indicat de art. 488 alin. (8) C. proc. civ. nu este fondată. Prin neindicarea posibilității de a ataca decizia cu calea de atac a recursului, de către instanța de apel, nu se poate considera că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, așa cum susțin recurenții, nefiind încălcat art. 483 C. proc. civ.

De altfel, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Se mai învederează caracterul nelegal al hotărârii instanței de apel care ar rezida și din modul în care aceasta a abordat și dezlegat apelul pe fondul său, instanța de apel fundamentându-și soluția de respingere pe fond a apelului pe o interpretare complet eronată a efectelor deciziei civile nr. 584 din data de 20 mai 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, apreciind că aceasta prezintă autoritate de lucru judecat, inclusiv în privința comparării titlurilor de proprietate.

Această critică ce se circumscrie motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu subzistă, Curtea de apel în mod just a procedat la examinare a titlurilor de proprietate ale părților. Astfel, a arătat instanța că pârâții invocă contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2006, prin care au dobândit dreptul de proprietate de la I.,că, prin Hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean Galați, nr. 676/20.11.2000, imobilul în cauză a fost restituit, în natură, reclamantelor, în calitate de moștenitoare ale defunctei F. de la care imobilul a fost preluat în mod abuziv. Drept urmare, corect se reține că legalitatea hotărârii mai sus arătate, a constituit obiectul unui litigiu, ce a fost tranșat în mod definitiv, reținându-se, prin decizia nr. 584/20.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, în esență, că titlul de proprietate al reclamantelor, nu numai că este valabil, dar este preferabil, urmare a comparării titlurilor, dreptului de proprietate al pârâților din prezenta cauză.

De altfel, instanța de apel nu a reținut incidența excepției autorității de lucru judecat, ci a constatat în mod just că, a pune din nou în discuție aspectele legate de compararea titlurilor, astfel cum solicită pârâții, ar echivala cu negarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești.

Nu subzistă astfel susținerile recurenților în sensul că excepția autorității de lucru judecat este vădit nefondată, compararea titlurilor de proprietate neprimind nicio dezlegare anterior acestui litigiu, astfel încât să împiedice efectuarea acesteia în prezenta cauză; că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea de fața și cea în care a fost pronunțată hotărârea la care părțile adverse se referă; că instanțele de fond și de apel nu au analizat cerința privind identitatea de părți, obiect și cauză; că antamarea de către instanța de apel a faptului că hotărârea judecătorească pronunțată în contencios administrativ nu ar putea face obiectul unei noi verificări din partea instanței, cu privire la legalitatea hotărârii de retrocedare, nu poate fi considerată legală, atât timp cât instanța de contencios administrativ nu a fost sesizată cu analiza unei excepții de nelegalitate.

Nu pot fi primite nici criticile recurenților pârâți privind soluția instanței de apel care ar fi dezlegat în mod nelegal un cadru procesual incomplet clarificat, neputând fi reținută o astfel de dezlegare nelegală, și, drept urmare, incidența motivului prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., pe care, de altfel, recurenții nu îl dezvoltă în cuprinsul memoriului de recurs. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, nefiind îndeplinite cerințele art. 488 C. proc. civ.

În mod just prin încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2020, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de introducere în cauză, în calitate de intervenient forțat, a Consiliului Județean Galați, pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ. și prin aceeași încheiere a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași instituții nu ar mai avea obiect, iar în apel, a fost menținută această soluție.

Corect s-a constatat de către Curtea de apel că lipsa de procedură putea fi invocată doar de partea care nu a fost citată, respectiv de către Consiliul Județean Galați care însă nu justifică vreun interes raportat la soluția pronunțată, nesubzistând critica referitoare la faptul că hotărârea instanței de fond ar fi nelegală în condițiile în care instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției nelegalității hotărârii Consiliului Județean Galați în lipsa citării acestei entități. Drept urmare, nu se poate accepta ideea acreditată de recurenți că în mod obligatoriu cadrul procesual trebuia să fie întregit prin participarea tuturor actorilor implicați în procesul de emitere al hotărârii acestui consiliu, automat, inclusiv în calitate de intervenient forțat, a Consiliului Județean Galați, în calitate de intervenient forțat, fără a fi verificate cerințele legale privind legitimarea sa procesuală.

Criticile recurenților apariția unui eventual conflict de drepturi cu privire la imobilul în discuție, terenul aparținând intimatelor-reclamante, iar construcția aparținând recurenților-pârâți, conflict ce a fost dedus instanțelor de judecată, generând litigiile pe care le prezintă în cuprinsul cererii de recurs (dosarele nr. x/2009; nr. 2211/326/2011) nu poate conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, ca de altfel, și faptul că H.C.J. Galați nu le este opozabilă sau că instanța de fond a dat o importanță necorespunzătoare deciziei civile nr. 1094/2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, efectele acesteia vizându-le în egală măsură și pe intimatele-reclamante, dacă ar fi să se rețină autoritatea de lucru judecat, acestea fiind aspecte de fapt.

În calea de atac extraordinară a recursului nu se poate tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ci se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei. În speță, argumentele la care recurenții fac trimitere reprezintă critici de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Pe de altă parte, și susținerile recurenților pârâți privind Hotărârea emisă de Consiliul Județean Galați care ar fi fost emisă de o instituție necompetentă din punct de vedere teritorial și material, cele privind contractele de vânzare-cumpărare succesive care nu ar fi fost atacate și anulate, astfel încât dreptul lor de proprietate este mult mai bine calificat decât cel invocat de intimatele-reclamante, în condițiile în care prima transmitere a dreptului de proprietate s-a efectuat prin procesul-verbal de licitație 2658 din data de 28 decembrie 1995, sau cele privind licitația publică în urma căreia imobilul a fost achiziționat de numitul N. care s-ar fi săvârșit în condiții perfect legale, procesul-verbal de adjudecare fiind astfel valid și conducând la un transfer regulat și legal de drept de proprietate în patrimoniul numitului N. constituie critici de netemeinicie, de apreciere a probelor, care nu pot fi supuse cenzurii instanței de recurs.

Pentru aceste motive, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții E. și L. împotriva deciziei civile nr. 542/A din data de 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții E. și L. împotriva deciziei civile nr. 542/A din data de 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2021.