ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1568/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 14 martie 2013, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2013, astfel cum a fost modificată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Centrul Român pentru Drepturile Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, solicitând:

1 .obligarea pârâtei la calcularea, comunicarea și repartizarea scriptică a sumelor ce i se cuvin în calitate de actor interpret în operele înregistrate în repertoriul pârâtei la sfârșitul anului 2012 (sezoanele I și II din serialul "B." și sezonul I din "C.") aferente perioadei 01.03.2012 -31.03.2013, conform solicitărilor și condițiilor CREDIDAM;

Prin întâmpinare, pârâta CREDIDAM a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei.

Prin sentința civilă nr. 2735 din 20 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă excepția necompetenței materiale, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 675 din 13 mai 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Curtea de Apel București spre competentă soluționare.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 03.07.2014 sub nr. x/2014.

Prin sentința civilă nr. 72 F din Camera de consiliu din data de 17 iulie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 22 decembrie 2014.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2014, reclamantul A., în baza art. 200 și art. 204 C. proc. civ., a formulat cerere de modificare a cererii inițiale de chemare în judecată, prin care, urmare a imposibilității obiective de a plăti o taxă raportat la sumele estimate (necunoscute la acest moment, ca urmare a faptului că toate informațiile necesare se află la Credidam care, conform adresei x din 06.03.2013, a refuzat să furnizeze aceste informații - a se vedea, în special, pct. 3 din respectiva adresă), a înțeles să restrângă cererea inițială și să o modifice, rezumându-se la a solicita, în contradictoriu cu Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, următoarele:

- obligarea pârâtei la calcularea, comunicarea și repartizarea (scriptică) a sumelor ce i se cuvin în calitate de Actor Interpret în operele înregistrate în repertoriul CREDIDAM la sfârșitul anului 2012 (sezoanele I și II din serialul "B." și sezonul I din serialul "C.") - aferente perioadei 01.03.2012 - 31.03.2013, conform solicitărilor și condițiilor CREDIDAM - art. 5, art. 6, art. 8 alin. (5) și art. 17 din Statutul CREDIDAM, art. 124, art. 1341. art. 130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8 din 1996, art. 1516, art. 1527 și art. 1528 C. civ.

- obligarea pârâtei să comunice playlistele declarate de utilizatori și veniturile încasate de la aceștia în derularea activității de colectare colectivă, în ceea ce îl privește pe reclamant și raportat strict la serialele "B." și "C." - difuzate/redifuzate la postul D. în perioada 01.03.2012 - 31.03.2013 - art. 1 341,130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8 din 1996;

- obligarea pârâtei să prezinte modul de calcul prin care a ajuns la sumele de la pct. 1 pe baza elementelor de la pct. 2. - art. 1341,130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8 din 1996.

Prin încheierea de ședință din 27 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a III a civilă, în dosarul nr. x/2014, a respins, ca neîntemeiată, excepția decăderii pârâtului din dreptul de a invoca inadmisibilitatea modificării cererii de chemare în judecată peste termenul prev. de art. 204 C. proc. civ., excepție invocată de reclamant. A respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității modificării cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut de art. 204 C. proc. civ., excepție invocată de pârât. A respins excepția inadmisibilității invocată de pârât sub aspectul susținerii că reclamantul a încasat remunerații potrivit repertoriului depus la CREDIDAM, conform informațiilor comunicate de utilizatorii de play-liste și conform plăților efectuate de aceștia întrucât aceasta constituie o apărare de fond. A respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității invocată pentru capetele 2 și 3 ale cererii modificatoare, raportat la dispozițiile art. 134

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

Prin sentința civilă nr. 2094 din 21 decembrie 2017pronunțată în dosarul nr. x/2014. Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecata precizată și modificată, a respins capătul 1 din cerere ca neîntemeiat, a respins capătul 3 ca rămas fără obiect și a obligat pârâtul către reclamanta la comunicarea playlistelor declarate de utilizatori și veniturile încasate de la aceștia în derularea activității de colectare colectivă privindu-1 pe reclamant referitoare la serialele "B." și "C.", difuzate/redifuzate la postul D. în perioada 01.03.2012 - 31.03.2013.

Prin încheierea din 16 aprilie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în sentința civilă nr. 2094/21.12.2017, formulată de pârâta Asociația Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, dispunând îndreptarea erorilor materiale ale sentinței, în sensul că instanța a admis capătul 2 al cererii de chemare în judecată, iar nu capătul 3, și data pronunțării sentinței este 21.12.2017, iar nu 21.12.2018, cum din eroare s-a menționat.

Prin sentința civilă nr. 758 din 16 aprilie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii de completare; a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 2094/21.12.2017, dispunând completarea sentinței, în sensul că a admis în parte cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată; a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul A. și pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți-CREDIDAM

Prin decizia nr. 2080 din 20 octombrie 20/9, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 2094 din 21.12.2017, precum și împotriva sentinței civile nr. 758 din 16.04.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2014, și de apelantul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți-CREDIDAM, împotriva sentinței civile nr. 2094 din 21.12.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamant A. și pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM.

4.1. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 Cod procedură, recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea cererii de recurs cu consecința casării în parte a deciziei civile nr. 2080/20.12.2019, cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel pe cererile de apel formulate, cu trimiterea dosarului la instanța de apel, în vederea rejudecarea cauzei, pentru următoarele motive:

Mandatul acordat CREDIDAM este un mandat general, care se raportează la toate sursele de colectare, atât pentru gestiune obligatorie, cat și pentru gestiune facultativa (motivul 4 și motivul 8 de recurs).

Apreciază că argumentul expus de Curtea de Apel București, în sensul că mandatul acordat de A. organismului de gestiune colectivă este supus regulilor impuse de Statutul CREDIDAM este eronat.

Prin această interpretare, instanța de apel a creat un raport de subordonare între normele incluse într-o lege organică și prevederi incluse într-un statut-act juridic inferior unei legi organice. Astfel, prin dispozițiile art. 125, art. 1291, art. 130 și art. 134, alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe se stabilește că:organismele de gestiune colectivă funcționează potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996; în cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu e asociat la niciun organism de gestiune colectivă, competența revine organismelor cu cel mai mare număr de membrii; să acționeze în interesul membrilor și să nu impună acestora obligații care nu sunt necesare în mod obiectiv pentru protecția drepturilor și intereselor sau pentru gestionare eficientă;sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează individual titularilor de drepturi, proporțional cu repertoriul utilizat.

Din interpretarea normelor legii organice rezultă următoarele: în cazul gestiunii obligatorii, nu există diferență între titularii de drepturi membrii și nemembrii; organismele de gestiune colectivă și, implicit, toate actele care emană de la acestea, sunt supuse legii organice și nu pot funcționa după reguli contrare legii organice; nu se pot impune prin acte juridice cu forța inferioara-statut - obligații suplimentare și nenecesare în sarcina titularilor; repartizarea sumelor colectate se face proporțional cu repertoriul utilizat, nu cu repertoriul declarat.

Or, instanța de apel, prin această interpretare contrară a dispozițiilor legale a stabilit dispoziții cu caracter obligatoriu pentru membrii, peste cadrul legal fixat (Interferând cu puterea legislativă/competența Înalta Curte de Casație și Justiție de interpretare).

Instanța de apel, deși nu este putere legiuitoare, respectiv instanța cu drept de interpretare a normelor de drept material cu caracter obligatoriu, a stabilit cu caracter general că membrii unui organism de gestiune colectivă au obligația declarării repertoriului, sub sancțiunea nerepartizării remunerațiilor.

Or, instanța de apel nu numai că a depășit atribuțiile cu care a fost învestită, ci prin această interpretare a preluat atribuții specifice puterii legiuitoare, subrogându-se în dreptul autorităților cu puteri de legiferare/interpretare, stabilind cu caracter erga omens că toți membrii (și nu doar A.) vor suferi aceleași consecințe nefavorabile, în cazul neîndeplinirii unor obligații statutare care stabilesc peste cadrul legal.

Această interferență în separația puterilor în stat reprezintă inclusiv o încălcare a dispozițiilor art. 5, alin. (4) noul C. proc. civ.

Mai mult decât atât, prin interpretarea dată normelor, instanța de apel a creat diferența intre membrii și nemembrii, membrii CREDIDAM fiind sancționați pentru nedeclararea repertoriului. Mergând mai departe cu acest raționament, dacă se acceptă aceasta teza propusă de instanța de apel, se ajunge în situația în care nemembrii care nu declară repertoriul la CREDIDAM să nu încaseze nicio remunerație pe gestiune obligatorie întrucât organismul de gestiune colectivă nu îi cunoaște repertoriul. Or, acest raționament este în contradicție cu normele legii organice, care stabilesc apartenența ex lege a nemembrilor la organismul colector unic.

În cazul membrilor, unde CREDIDAM cunoaște cine este titularul drepturilor, a impune o obligație suplimentară constantă de declarare a repertoriului, sub sancțiunea nerepartizării remunerațiilor, este în totală contradicție cu dispozițiile legale, obligația organismului de a colecta existând, chiar și în absența mandatului și a repertoriului.

Dacă Legea nr. 8/1996 impune obligația organismului de a repartiza remunerații proporțional cu repertoriul utilizat, nu cu repertoriul declarat, inexistența declarațiilor de repertoriu nu poate afecta dreptul de proprietate intelectuala al titularului, care include și dreptul la încasarea remunerației.

Din aceste rațiuni, argumentul expus de instanța de apel, conform cărora nerepartizarea sumelor datorate lui A. se datorează culpei acestuia pentru neactualizarea repertoriului este contrar Legii nr. 8/1996,

Recurentul susține că organismul de gestiune colectivă are o obligație de rezultat în activitatea de colectare și de repartizare a remunerațiilor, ceea ce include și obligația de a depune toate diligentele pentru a incasa remunerațiile; (motivul 8 de recurs)

Cel de-al doilea argument al instanței de apel statuează inexistența unei obligații de diligență a organismului de gestiune colectivă. Or, acest argument este contrar obiectului de activitate al CREDIDAM. care a fost înființat ca mijloc de protejare a titularilor de drepturi, de identificare a tuturor utilizatorilor, de întreprindere a tuturor demersurilor pentru colectarea remunerațiilor și de repartizare a acestora.

Această obligație este stabilită în Legea nr. 8/1996, este obligație prevăzuta de Statutul CREDIDAM, obligație înscrisă în mandatul de gestiune și conturează obiectul de activitate al organismului de gestiune colectivă: întreprinderea tuturor demersurilor necesare pentru identificarea utilizatorilor, colectarea remunerațiilor generate de utilizarea drepturile de autor și a drepturilor conexe, respectiv repartizarea remunerațiilor.

Acceptarea tezei că organismul de gestiune colectivă nu are o obligație de diligență conduce automat la negarea obiectului de activitate și la necesitatea desființării unei astfel de asociații.

Pornind de la cadrul legal al înființării unul organism de gestiune colectivă: asociație fără scop lucrativ, interdicția constituirii veniturilor unui organism din sumele colectate cu titlul de remunerații, asumarea tezei inexistenței unei obligații de diligență transformă organismul de gestiune colectivă într-un titular de drepturi care, deși nu are în patrimoniul drepturi de autor și drepturi conexe (întrucât prin mandat, indiferent că este mandat legal extins sau mandat scris, nu se transferă și nu se transmit drepturi), totuși are drept la încasare de remunerații care nu intră în etapa repartizării (din lipsă de repertoriu actualizat), ci rămân în sfera de activitate a organismului.

Or, obligația de diligență nu se rezumă doar la activitatea de colectare, ci și la activitatea de repartizare. Având în vedere că activitatea de colectare are la bază repertoriul utilizat, organismul de gestiune colectivă cunoaște titularii de drepturi pentru care colectează și deține toate mijloacele necesare pentru a proceda la repartizare.

Pentru aceste argumente, consideră că argumentul expus de instanța de apel neagă scopul înființării unui astfel de organism și este în totală opoziție cu scopul pentru care au fost create, tocmai de titularii de drepturi, astfel de intermediari.

Calitatea de titular de drepturi include automat și dreptul la încasarea remunerației; (motivul 4 și motivul 8 de recurs)

Prin acest argumente, instanța de apel disociază în mod eronat calitatea de titular de drepturi (cu toate drepturile patrimoniale aferente) de dreptul la încasarea remunerației. Or, tocmai dreptul patrimonial al artistului ii creează acestuia cadrul legal pentru încasarea remunerației.

Prin mandatul acordat, titularul de drepturi nu pierde dreptul la încasarea remunerației, ci doar realizarea acestuia se face prin intermedierea organismului de gestiune colectivă.

Dreptul la încasarea remunerației se naște în momentul utilizării repertoriului, indiferent că încasarea urmează a se realiza direct de la utilizator sau prin intermedierea organismului de gestiune colectivă.

De la momentul utilizării unei prestații a artistului A. se naște dreptul acestuia la remunerație.

De la momentul plății remunerațiilor de utilizatori către CREDIDAM., pe baza play listului unde A. este identificat ca artist, se naște în sarcina CREDIDAM. obligația de repartizare a remunerației.

Având în vedere că organismul a fost creat tocmai pentru a facilita relația dintre titular și utilizator și pentru a identifica totalitatea utilizărilor, la momentul la care CREDIDAM. a luat cunoștință că un titular de drepturi (fie că a acordat mandat, fie că este reprezentat în virtutea legii) a fost difuzat, are obligația de a întreprinde toate demersurile pentru a colecta remunerația și de a vira acea remunerație, independentă de actualizarea repertoriului.

Niciun utilizator nu va indica într-un play list titulari de drepturi și prestații pe care nu le-a utilizat în activitate întrucât scopul utilizatorului (comerciant) nu este de a plați remunerații exagerate către organismul de gestiune colectivă.

Or, dacă activitatea de colectare se raportează exclusiv la play listul comunicat de utilizator, activitatea imediat următoare de repartizare trebuie sa aibă la baza același instrument - play list.

Excedentul înregistrat de CREDIDAM.prin utilizarea unor instrumente diferite de raportare în cele două activitate (colectare - play list și repartizare-declarații de repertoriu) încalcă prevederile art. 134, alin. (1), lit. d) care impun o proporționalitate directă între utilizarea repertoriului (propriu) și încasarea remunerațiilor. Or, din acest considerent, dreptul la încasarea remunerației se naște la momentul utilizării/solicitării plații, iar obligația legală de repartizare în sarcina CREDIDAM. se naște la momentul la care ia cunoștință că un titular a fost difuzat.

Sumele colectate în numele unui titular de drepturi trebuie repartizate în exclusivitate acestuia (motivul 6 de recurs - motive contradictorii și motivul 8)

Instanța de apel, într-o interpretare eronată a normelor de drept material, a apreciat că în speță nu suntem în prezența unor sume colectate și nedistribuite, ci toate sumele colectate în numele lui A. au fost distribuite către acesta, în condițiile în care reține că această distribuire s-a făcut pornind de la declarațiile de repertoriu

Continuând acest raționament, dacă CREDIDAM. a avut în vedere doar declarațiile de repertoriu, înseamnă că sumele colectate de la D. și D. International pentru artistul A. au fost mai mari, însă nu s-a procedat la repartizare întrucât nu era actualizat repertoriul și cu acele prestații difuzate în perioada litigioasă.

Artistul A. este membru CREDIDAM din 2004, iar succesul de care se bucură serialul "B.", cu peste 16 sezoane la acest moment nu poate justifica refuzul CREDIDAM de repartizare.

Or, instanța de apel prin acest argument stabilește cu caracter de dispoziție obligatorie următoarele aspecte: indiferent la ce tip de gestiune ne raportam, neactualizarea repertoriului conduce la pierdea dreptului la remunerație, iar sumele colectate în numele unui artist urmează a primi alta destinație (repartizare către alți artiști, deși nu s-a folosit repertoriul lor ori venit al asociației)

In ambele situații se încalcă prevederile Legii nr. 8/1996,art. 134, alin. (1), lit. d): art. 134, alin. (3).

In atare situație, remunerațiile încasate în numele lui A. de către CREDIDAM. nu pot primi altă destinație întrucât artistul nu numai că era membru al Crcdidam la momentul colectării remunerațiilor, dar CREDIDAM. are o obligație legală de a vira aceste sume doar titularului de drepturi.

Expertiza contabilă trebuie să aibă la baza documente contabile (motivul 8 de recurs);

Instanța de apel, în analizarea temeiniciei pretențiilor recurentului și a argumentelor expuse cu privire la necesitatea omologării opiniei separate a expertului parte, a făcut o aplicare greșită a Standardului profesional nr. 35 al experților contabili, considerând suficient faptul ca expertul doar a văzut presupuse documente contabile (documente în posesia cărora expertul nu afla și care nu au fost comunicate, măcar în copie, către experți), situație ce exclude posibilitatea raportării la documente contabile publice - venituri ANAF.

Sunt evocate dispozițiile Standardului profesional nr. 35,norma 3524.1; norma 3525.4; norma 3531.4 și art. 330, alin. (5) noul C. proc. civ.

Or, după ce ca instanța de apel a respins solicitarea de «administrare a probei cu expertiză contabilă, apreciază valabil și temeinic un raport de expertiză, neînsoțit de anexe, care atestă elemente pe care expertul desemnat și le-a însușit fără a-i fi prezentate în copii certificate documentele respective, deși, la dosarul cauzei există o opinie separată în care era specificat de un alt expert ce a fost încuviințat de instanță faptul că nu le-au fost predate în copie facturile pe baza cărora s-a făcut calculul; niciun reprezentant al intimatului nu și-a asumat valabilitatea documentelor prezentate; nu poate întocmi un raport de expertiza-înscris autentic pe baza unor presupuneri; se raportează la documente contabile publice care pot justifica calculele efectuate;

Instanța de apel nu a lămurit aceste aspecte, nu a indicat argumentele care susțin temeinicia probei administrate în fond și nici nu a permis recurentului readministrarea acestei probe.

Consideră că, față de normele anterior-indicate, instanța de apel a făcut o interpretare eronată a normelor Standardului profesional 35 considerând suficient și legal prezentarea spre vizualizare a documentelor, fără predarea măcar în copie a acestora, motiv pentru care opinia expertului parte a fost înlăturată.

Acțiunea formulată a vizat stabilirea diferenței ce i se cuvine pentru utilizarea repertoriului propriu și nu verificarea activității de colectare a CREDIDAM.; (motivul 8 de recurs)

Instanța de apel a apreciat în mod greșit că prin solicitările recurentului se ajunge la o depășire a cadrului procesual cu care instanța de fond a fost învestită.

Instanța de fond nu a opinat că prin acțiunea formulată se solicită o verificare a activității CREDIDAM., ci, raportându-se strict la ce s-a solicitat "calcul diferența remunerații, a înțeles să se pronunțe în consecința.

Instanța de apel, în temeiul principiului disponibilității, are obligația de a se pronunța asupra a ceea ce a fost învestită prin cererea de apel care nu poate depăși acțiunea introductivă, insă poate fi mai puțin decât obiectul dedus judecații.

In speță, A. a solicitat să îi fie plătite drepturile la nivelul utilizării acestora. Chiar prin argumentele expuse de instanța de apel în justificarea comportamentului organismului de gestiune colectivă se deduce faptul că remunerația încasată de la D. și D. International a fost mai mare, dar repartizarea a fost mai mică prin raportare la declarațiile de repertoriu.

A. a solicitat o verificare prin raportare la remunerațiile ce i se datorează, nu o verificare a întregii activități a CREDIDAM.. Faptul că organismul de gestiune colectivă a dat o altă destinație sumelor ce i se cuvin artistului nu poate fi imputată titularului de drepturi în condițiile în care obligațiile de colectare și de repartizare sunt obligații legale.

In concluzie, având în vedere toate argumentele expuse, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor legale respectiv: o hotărâre prin care s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești stabilindu-se normei generale pentru toți artiștii-membri ai CREDIDAM.; o hotărâre care cuprinde motive contradictorii; o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material

4.2. Prin cererea de recurs, recurentul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a susținut incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Se afirmă că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 130 Ut. f și ale art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/19961, fără a ține cont de probele administrate în cauză

Prin cererea de introductivă, intimatul - reclamant a solicitat pe capătul 2: "obligarea CREDIDAM să comunice playlistele declarate de utilizatori și veniturile încasate de la aceștia în derularea activității de colectare, în ceea ce mă privește și raportat strict la serialele "B." și " C." - difuzate/redifuzate ia postul D. în perioada 01.03.2012 - 31.03.2013 - art. 134\ 130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.

Intimatul - reclamant a solicitat comunicarea playlistelor aferente unei perioade în care a avut avea calitatea de membru CREDIDAM, respectiv perioada 01.03.2012 -31.03.2013. Astfel, domnul A. a devenit membru CREDIDAM la data de 16.07.2004, dată la care a semnat actul de adeziune nr. 4592 luând totodată cunoștință de prevederile Statutului CREDIDA. Domnul A. a deținut calitatea de membru CREDIDAM până la data de 22.09.2015 când a fost exclus din asociație conform Deciziei Consiliului Director nr. 18/22.09.2015, decizie care a fost validată ulterior de instanțele de judecată.

Așadar, pentru întreaga perioadă dedusă judecății, domnul A. a deținut calitatea de membru, fiind ținut să respecte atât obligațiile instituite prin Statutul CREDIDAM, cât și dispozițiile legale aplicabile titularilor de drepturi membri ai organismelor de gestiune colectivă.

Playlistele (listele de fonograme și listele de prestații artistice din domeniul audiovizual, astfel cum sunt ele definite de metodologiile aplicabile organismelor de radiodifuziune), sunt informații întocmite de utilizatori (organisme de televiziune și organisme de radio), sub forma unor declarații pe proprie răspundere, semnate de reprezentantul legal, în baza cărora se efectuează repartițiile către membri. Aceste informații se comunică care organismele de gestiune colectivă și reprezintă bază de date protejată de Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, aparținând în exclusivitate emitenților - entități juridice (utilizatori, posturi de televiziune și posturi de radio), fiind solicitate utilizatorilor în baza art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 și a normelor de aplicare a legii (metodologiile aplicabile organismelor de radiodifuzare pentru fiecare perioadă în parte).

Având în vedere caracterul confidențial și volumul informațiilor comunicate de către utilizatori, playlistele se consulta numai la sediul CREDIDAM, și numai la solicitarea membrilor CREDIDAM, pe bază de cerere. Playlistele conțin date cu caracter personal, în baza cărora pot fi identificați titularii de drepturi.

În raport cu dispozițiile art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare și art. 6 alin. (1) lit. k) din Statutul CREDIDAM nu obligă în mod expres la comunicarea către titularii de drepturi a playlistelor puse la dispoziție de utilizatori. Din economia textului de lege, obligația pe care CREDIDAM o are față de titularii de drepturi este aceea de a oferi informații cu privire la sumele repartizate (provenința, mod de calcul, rețineri aplicate, precum și verificarea concordanței acestor date cu prevederilor regulamentului de repartizare), informații care, în practică, se materializează în desfășurătoarele repartițiilor care se comunică cu respectarea procedurii impuse de art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

În acest sens, titularii de drepturi pot formula cereri tip,întemeiate pe dispozițiile art. 134' alin. (2) din Legea nr. 8/1996 care impune comunicarea informațiilor doar pentru ultimele 12 luni, acesta fiind un termen de decădere.

Așadar, dreptul de a solicita informații nu poate fi exercitat oricând, ci numai în limitele impuse de Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, care cuprinde derogări de la regulile generale ale mandatului, respectiv de la regulile generale referitoare la obligația mandatarului de a da socoteală conform art. 2019 din noul C. civ. Motivul pentru care legea conține anumite limitări în cazul mandatului special acordat de membri unui organism de gestiune colectiv vizează faptul că, în anumite situații, comunicarea unor informații pentru o perioadă foarte mare de timp, ar face imposibilă sau ar îngreuna desfășurarea activității în condiții optime, având în vedere numărul mare de membri al anumitor organisme de gestiune colectivă (cum este și cazul CREDIDAM care are în prezent cea 14.000 membri), cu înscrierea în cota de administrare de maxim de 15% impusă de art. 134 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult decât atât, exercitarea oricărui drept trebuie să fie făcută cu bună-credință, fără a da naștere la abuzuri de drept. în acest sens, normele generale de drept sunt clare:art. 14 din noul C. civ., art. 15 din noul C. civ.

Față de argumentele prezentate, motivarea instanței de apel este greșită:

a) în primul rând, nu există un temei de drept care să oblige CREDIDAM la comunicarea playlistelor. Temeiul de drept invocat de intimatul - reclamant și reținut și de instanța de apel este art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, dar aceste dispoziții nu se referă la playlistele comunicate de utilizatori, ci la desfășurătoarele repartițiilor care cuprind toate informațiile menționate în acest articol, respectiv: provenința sumelor, modul de calcul, reținerile aplicate, precum și verificarea concordanței acestor date cu prevederilor regulamentului de repartizare. Aceste desfășurătoare echivalează cu niște state de plată explicative pentru sumele încasate de titularii de drepturi care sunt membri CREDIDAM. Prin urmare, instanța de apel a interpretat și a aplicat greșit art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, extinzând aceste dispoziții și la playlistele comunicate de utilizatori, deși aceste informații nu sunt menționate în mod expres.

b) în al doilea rând, chiar dacă am admite că aplicarea art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, ar putea fi extinsă și la playlistele comunicate de utilizatori, instanța de apel a omis să rețină că acest text de lege cuprinde un termen de decădere de 12 luni, pe care intimatul - reclamant nu l-a respectat. Intimatul - reclamant a formulat o cerere în pretenții pentru o perioadă în care a avut calitatea de membru CREDIDAM, respectiv perioada 01.03.2012 - 31.03.2013. Or, în această calitate, intimatul - reclamant avea posibilitatea de a formula cereri în temeiul art. 1341 alin. (2), pentru perioade de cel mult 12 luni de la datele repartițiilor. Inexistența unor astfel de cereri a condus la decăderea intimatului - reclamant din beneficiul de a mai solicita informații pentru perioade mai mari de 12 luni de la data repartițiilor efectuate. Mai mult, deși capătul de cerere referitor la pretențiile bănești a fost respins de instanța de fond, fiind menținută această soluție și de instanța de apel, totuși ambele instanțe au apreciat că organismul de gestiune colectivi CREDIDAM trebuie să comunice playlistele către intimatul - reclamant chiar dacă acesta nu a respectat obligațiile privitoare la termenele instituite prin Statut și prin lege pe perioada cât a deținut calitatea de membru CREDIDAM. În aceste condiții, motivele din cuprinsul hotărârilor celor două instanțe sunt contradictorii.

c) Instanța de apel a omis să constate că organismul de gestiune colectivă CREDIDAM nu a fost învestit punctual cu verificarea playlistelor aferente perioadei 01.03,2012 - 31.03.2013. Dacă ar fi primit o astfel de cereri anterior introducerii acțiunii, CREDIDAM ar fi dat curs acestora și ar fi invitat titularul de drepturi să verifice playlistele comunicate de utilizatori. La dosarul cauzei nu au fost depuse astfel de dovezi.

d) Instanța de apel a extins aplicarea art. 1341 alin. (2) din Legea nr. S/1996 unui titular de drepturi care nu mai are calitatea de membru, deși textul de lege se referă doar la membri.

e) în plus, instanța de apel a trecut cu vederea un aspect important: CREDIDAM a oferit intimatului - reclamant accesul la playlistele comunicate de utilizatori, acestea fiind verificate la sediul CREDIDAM împreună cu reclamantul astfel cum rezultă din minuta încheiată la data de 24.04.2013. în aceeași minută, s-a consemnat că intimatului - reclamant i-a fost explicată modalitatea de calcul solicitată pe capătul 3 al cererii de chemare în judecată (astfel cum rezultă din situațiile comunicate, din minuta încheiată la data de 24.04.2013 și din adresa nr. x/06.03.2013 comunicată de CREDIDAM reclamantului, depuse la dosarul cauzei).

Instanța de apel a apreciat în mod greșit că, deși în cadrul expertizei contabile au fost verificate chiar playlistele solicitate de intimatul - reclamant pe capătul 2 de cerere, "dreptul la informare al membrului organismului de gestiune colectivă nu se epuizează în acest mod".

Cu privire la această interpretare a instanței de apel, pe de o parte, intimatul - reclamant nu mai deține calitatea de membru al organismului de gestiune colectivă și, pe de altă parte, pe perioada cât a deținut această calitate, dreptul la informare nu a fost exercitat în condițiile art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. Pe cale de consecință, singura modalitate de verificare a playlistelor de către un nemembru a fost cea a unei expertize contabile dispuse în cadrul unei acțiuni în justiție. Un capăt de cerere având ca obiect comunicarea unor informații pentru care a fost solicitată verificarea pe calea expertizei contabile nu își are sensul, fiind total neîntemeiat.

Mai exact, plecând de la obiectul cererii de chemare în judecată, în cadrul expertizei contabile încuviințate în cauză au fost verificate toate repartițiile care vizau pretențiile intimatului - reclamant. În funcție de data mandatarii CREDIDAM cu gestionarea acestui repertoriu, expertul a constatat că, "sumele cuvenite pentru serialele "B." și "C." raportat la plav-listele comunicate de S.C. D. S.R.L. (pentru posturile D. și D. International), la momentul realizării repartițiilor sunt în cuantum de: 24.186,29 RON brut, respectiv 18.171,76 RON net. Suma netă reprezintă diferența dintre suma brută, comisionul CREDIDAM și impozitul de 10% reținut la sursă" (pagina 24 din raportul de expertiză contabilă). Această sumă a fost încasată integral de reclamant la data de 28.06.2013, conform OP nr. x (în acest sens a se vedea răspunsul expertului la obiectivul nr. 3 - obiectivele CREDIDAM, pagina 3), nefiind identificate diferențe între sumele cuvenite reclamantului de 18.171,76 RON (net), calculate conform obiectivului nr. 2 șt sumele încasate de la CREDIDAM de 18.171,76 RON (net) calculate conform obiectivului 3.

Prin urmare, repertoriul intimatului - reclamant a generat remunerații în funcție de data declarării acestuia și în funcție de raportările utilizatorilor. Așadar, pentru a putea ajunge la aceste concluzii, expertul contabil a verificat toate documentele justificative. De asemenea, edificatoare sunt și anexele la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul desemnat (anexele 6, 6a și 6b) din care rezultă minutele și secundele de radiodifuzare a prestațiilor intimatului - reclamant care au fost identificate în playlistele D. și D. International, care au făcut obiectul cererii de chemare în judecată și obiectul expertizei contabile (instanța încuviințând în cadrul obiectivelor expertizei inclusiv verificarea acestor play-liste).

Intimatul - reclamant a fost reprezentat în cadrul expertizei contabile de un expert consilier parte, respectiv doamna E. care a avut acces la toate aceste documente, având posibilitatea să le verifice și să întocmească o opinie separată pe marginea lor.

Mai mult, soluția instanței de fond de a comunica "playlistele declarate de utilizatori și veniturile încasate de la aceștia în derularea activității de colectare privindu-l pe reclamant referitoare la serialele "B." și "C.", difuzate/redifuzate la postul D. în perioada 01.03.2012 -31.03.2013", este imposibil de pus în practică întrucât plavlistele cuprind date cu caracter personal care vizează toți titularii de drepturi, iar comunicarea acestora către intimatul-reclamant ar conduce la prejudicierea celorlalți titulari de drepturi.

În plus, din punct de vedere al interpretării, serialele "B." și "C." reprezintă opere colective în sensul Legii nr. S/1996. CREDIDAM nu poate interveni în playlistele comunicate de utilizatori sub semnătură și ștampilă pentru a trunchia informațiile primite. Acesta este motivul pentru care playlistele pot fi verificate doar la sediul CREDIDAM. De altfel, așa cum am expus mai sus, această verificare a fost efectuată cu ocazia întocmirii raportului de expertiză contabilă.

În concluzie, instanța de apel nu a reținut aceste aspecte în motivarea sa. Față de concluziile raportului de expertiză întocmit în dosar, capătul 2 al cererii de chemare în judecată a rămas fără obiect, întrucât veniturile încasate de la utilizatori și playlistele comunicate de aceștia au făcut obiectul verificărilor expertului, instanțele însușindu-și concluziile acestui raport.

Recurentul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității parțiale a recursului formulat de recurentul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți -CREDIDAM, în ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul susținând că pârâtul nu a arătat care sunt motivele contradictorii și/sau străine de natura pricinii din cuprinsul hotărârii recurate.

In subsidiar, a fost invocată și excepția inadmisibilității recursului declarat de pârât, pentru situația în care acesta înțelege să motiveze invocarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pe teza existenței unei contradictorialități între sentința civilă nr. 2094/21.12.2017 și decizia atacată cu recurs. Se solicită respingerea, în parte, a cererii de recurs, ca inadmisibilă.

Pe fond, se solicită respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată, și menținerea deciziei recurate în ceea ce privește soluția de respingere a apelului formulat de Credidam cu privire la modalitatea în care a fost soluționat capătul 2 al cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul A., ca neîntemeiat, cu obligarea reclamantului Ia plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul-reclamant a depus note scrise iar recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 25 mai 2021 completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM împotriva deciziei nr. 2080 din 20 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019 și a fixat termen de judecată la data de 14 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru considerentele care urmează să fie expuse.

II.1. Cu privire la recursul reclamantului A.

Circumscris celui dintâi motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține în esență, că mandatul acordat CREDIDAM este un mandat general, care se raportează la sursele de colectare specifice gestiunii obligatorii, cât și celei facultative. Apreciind că acest mandat este supus regulilor stipulate în Statutul CREDIDAM, instanța de apel a stabilit dispoziții cu caracter obligatoriu peste cadrul legal fixat, interferând cu putere legislativă, și a creat diferență între membrii și nemembrii, doar cei dintâi fiind sancționați pentru nedeclararea repertoriului.

Înalta Curte reține că reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei CREDIDAM la plata drepturilor de autor care i se cuvin, invocând calitatea sa de membru CREDIDAM, faptul că și-a declarat repertoriul în data de 6 decembrie 2012, dispozițiile Legii nr. 8/1996, precum și dispozițiile cuprinse în Statutul CREDIDAM, cele care relevă obligațiile statutare ale pârâtei.

Așadar, reclamantul însuși invocă, în favoarea sa, Statutul CREDIDAM, la care se raportează în calitate de membru al acestui organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe.

Totodată, Înalta Curte reține că aceste susțineri ale reclamantului, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, au fost confirmate de probe, instanțele de fond stabilind că reclamantul a dobândit calitatea de membru CREDIDAM în data de 16 iulie 2004, dată la care a semnat actul de adeziune, luând cunoștință de dispozițiile statuare și obligându-se, explicit, la respectarea acestora, cu referire expresă la obligația de a comunica periodic, către CREDIDAM, repertoriul, înregistrat pe orice suport.

Așadar, prin semnarea actului de adeziune, reclamantul a dobândit calitatea de membru al Asociației CREDIDAM, în condițiile Legii nr. 8/1996 și ale celor cuprinse în Statutul acestei persoane juridice de drept privat, care are ca obiect de activitate calcularea și repartizarea sumelor rezultate din utilizarea interpretărilor ori execuțiilor, a fonogramelor și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, a căror gestiune i-a fost încredințată direct (prin mandatar) ori indirect, ori pentru care gestiunea colectivă este obligatorie.

Or, în raport cu dispozițiile art. 8 alin. (4) din Statut, actul de adeziune cuprinde "angajamentul membrului artist interpret (…) de a respecta dispozițiile statutului (…)". În alin. (5), se stipulează că mandatul de gestiune se realizează în scris și va cuprinde repertoriul încredințat spre gestiune, drepturile, categoriile de drepturi și teritoriile pentru care se încredințează gestiunea.

Prin semnarea actului de adeziune, reclamantul și-a exprimat consimțământul pentru a dobândi calitatea de membru al Asociației CREDIDAM, în considerarea drepturilor pe care Statutul le conferă membrilor săi, precum și a obligațiilor corelative, înscrise în același statut, adoptat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.

În acest context, în mod corect instanța de apel a relevat că mandatul general de gestiune acordat CREDIDAM este supus și regulilor înscrise în Statutul acestui organism de gestiune colectivă, reguli cunoscute și asumate de reclamant, în momentul dobândirii calității de membru, calitate pe care o avea în perioada de referință 1.03.2012-31.03.2013. Astfel fiind, conform art. 7 și art. 9 din Statutul CREDIDAM, reclamantul avea obligația declarării repertoriului și pe aceea a actualizării, în termen de 30 zile de la data interpretării sau execuției de către titularul de drepturi a prestației artistice respective, sub sancțiunea expresă a "neluării în seamă", CREDIDAM fiind exonerat de orice răspundere, inclusiv nerepartizarea remunerațiilor cuvenite.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile Statutului cuprins în art. 7, exercitarea obligației CREDIDAM de a colecta, a calcula și a repartiza sumele rezultate din utilizarea interpretărilor ori a execuțiilor, a fonogramelor și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual este statutar condiționată de constituirea și apoi actualizarea permanentă a repertoriului protejat al fiecărui membru, printr-o declarație de repertoriu, însoțită de contracte, depusă la CREDIDAM într-un anumit termen.

Or, în prezentul recurs, a fost stabilit faptul că reclamantul și-a declarat inițial repertoriul prin declarațiile nr. 6890/16.07.2004 și nr. 9770/03.11.2004, iar după 8 ani depune declarația nr. 21116/06.12.2012. Ulterior colectării sumelor și raportării prestațiilor artistice pe playlist-uri, repartițiile din iunie și decembrie 2012, depune declarațiile nr. 1248/24.01.2013, nr. 2312/18.02.2013 și nr. 6069/24.04.2013.

În aceste circumstanțe de fapt, corect instanța de apel a apreciat că, după începerea rulării programului de repartiție, nu mai este posibilă preluarea repertoriilor declarate de membrii. Prin urmare, membrii au la dispoziție aproape 6 luni pentru declararea repertoriului între repartiții. Declararea de către reclamant a repertoriului la data de 06.12.2012 a făcut imposibilă luarea în calcul a acestor prestații.

Având calitatea de membru al Asociației CREDIDAM, în perioada de referință dedusă judecății, reclamantul este titularul drepturilor, precum și a obligațiilor impuse membrilor prin Statutul CREDIDAM, în speță, cele menite să asigure condițiile îndeplinirii mandatului de gestiune colectivă. În aceste circumstanțe, dihotomia membru/nemembru, invocată de recurent, rămâne lipsită de interes și nu a făcut, de altfel, obiectul analizei instanței de apel. A fost dovedită culpa reclamantului pentru neîndeplinirea obligației de a-și declara repertoriul actualizat în termenul maxim de 30 de zile de la data interpretării/execuției prestației artistice, situație în care organul de gestiune colectivă este exonerat de răspundere.

Interpretarea pe care instanța de apel a dat-o normelor substanțiale incidente în cauză ține de domeniul său de activitate, fără să aducă atingere astfel principiului separației puterilor în stat și să poată atrage aplicarea cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ., în sensul celor afirmate de recurent. Această interpretare și aplicare a legii la circumstanțele concrete ale unei cauze nu este general obligatorie și nu se impune cu forța legii, erga omnes. Decizia instanței de apel are efectele specifice unei hotărâri judecătorești.

Circumscris celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul afirmă că în mod greșit instanța de apel a considerat că organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor nu are o obligație de diligență. În realitate, CREDIDAM are o obligație de rezultat în activitatea de colectare și de repartizare a remunerațiilor, ceea ce include și obligația de diligență, stabilită prin Legea nr. 8/1996 și prevăzută de Statutul CREDIDAM.

Înalta Curte relevă art. 1481 C. civ., cele care consacră legislativ distincția doctrinară între obligațiile de mijloace și obligațiile de rezultat. Dacă în cazul celor dintâi, debitorul este ținută să procure creditorului rezultatul promis, determinat, în lipsa căruia obligația nu ar putea fi socotită ca fiind îndeplinită, în cazul obligațiilor de mijloace (de prudență, de diligență) debitorul este ținut să folosească toate mijloacele pentru atingerea rezultatului promis, fără a fi însă absolut necesară și realizarea lui.

Analiza dispozițiilor cuprinse în Statutul CREDIDAM, evocat de recurent, pune în evidență atât existența unor obligații de rezultat, cât și a unor obligații de mijloace, în sarcina semnatarilor, a asociației și a membrilor ei, urmărind modul în care aceste obligații sunt stipulate, existența și natura contraprestației, gradul de risc, influența pe care cealaltă parte o are asupra executării fiecărei obligații.

Cert este că organismul de gestiune colectivă nu și-a asumat îndatorirea de a depune toată stăruința pentru a colecta și a repartiza remunerațiile aferente drepturilor de autor și drepturilor conexe, ci de a obține efectiv acest rezultat determinat, în condițiile în care același Statut stipulează explicit obligația corelativă a membrilor de a-și declara și actualiza repertoriul care este, de asemenea, o obligație de rezultat.

Din această perspectivă, fără a proceda la o calificare explicită a obligațiilor, instanța de apel înlătură motivat susținerile reclamantului, subliniind interdependența obligațiilor asumate de părțile în proces. Se arată că plata remunerațiilor, de către pârâtă, este condiționată legal și statutar, de existența unui repertoriu actualizat, pe care pârâta să îl fi cunoscut, nu prin diligențe proprii, ci prin declarațiile de repertoriu, depuse de reclamant în termenul stipulat prin Statut. În acest sens, instanța de apel concluzionează că nu poate fi antrenată răspunderea pârâtului pentru că nu a colectat, calculat și repartizat reclamantului sumele cuvenite cu titlul de remunerație aferentă utilizărilor anterioare depunerii declarațiilor de interpretare.

Statuările instanței de apel sunt conforme legii și motivele invocate de recurent nu pot atrage incidența cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Tot astfel, instanța de apel realizează o corectă și judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 8/1996, atunci când apreciază cu privire la dreptul reclamantului la plata de remunerații, precum și cu privire la repartizarea sumelor colectate de la utilizatori.

Incontestabil, dreptul distinct la remunerație al artistului se naște în momentul celei dintâi utilizări a operei sale, însă realizarea efectivă a acestui drept, prin intermediul organismului de gestiune colectivă, presupune acordarea unui mandat în acest scop, actualizat periodic, pentru ca în virtutea acestuia mandatarul să procedeze la colectare, în raport cu repertoriul declarat, la calcul și la repartizare.

Obligația de rezultat a organismului de gestiune colectivă este în legătură cu repertoriul declarat și actualizat de artist, colectarea raportându-se la acest repertoriu. Or, omisiunea reclamantului de a-și declara repertoriul actualizat, în termen, este cea care a împiedicat calcularea și ulterior repartizarea sumelor în favoarea sa.

Corect instanța de apel a precizat că nu au fost colectate sume de la utilizatori pentru repertoriul nedeclarat al reclamantului, care să fi fost distribuite alt