ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1268/2022

Ședința publică din data de 08 iunie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 269 din 11 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I Civilă a admis excepția necompetentei materiale și a declinat soluționarea cererii de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 42/CC/19.07.2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, petentul A. a declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ. "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

De asemenea, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că "hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Din textele de lege anterior redate, se reține că hotărârea judecătorească prin care instanța se declară necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac, în consecință nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, iar recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin raportare la dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 269 din data de 11 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 08 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.