ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1203/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea la respectarea dreptului de administrare al instituției reclamante, prin restituirea imobilului pe care îl ocupă în mod abuziv și retragerea îngrădirilor/grănițuirilor pe vechiul amplasament, reconstituind astfel hotarul existent anterior. În drept, a invocat dispozițiile art. 194 - 204 C. proc. civ., art. 858, art. 861, art. 865, art. 867, art. 870 coroborate cu art. 560 și 563 C. civ., art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995, art. 112 alin. (4) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 și H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. Conflictul de competență: Prin sentința civilă nr. 12 din 7 ianuarie 2015, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Prin sentința nr. 5 din 7 ianuarie 2016 Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea pronunțării regulatorului de competență. Prin sentința civilă nr. 55/F din 30 martie 2016, Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că obiectul cauzei este o acțiune confesorie în superficie, evaluabilă.

Sentința pronunțată de Tribunalul București: Prin sentința civilă nr. 357 din 13 martie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și cu intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia civilă nr. 721 A din 10 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 357 din 13 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 721 A din 10 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamantul A. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant A. a arătat că hotărârea este dată cu încălcarea normelor de drept material, având în vedere că în mod greșit instanța de judecată a apreciat probatoriul administrat ce nu relevă că drepturile instituției nu se întind asupra imobilului cu privire la care s-au ridicat pretenții (aspect contestat prin obiecțiunile la raportul de expertiză) - fiind indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Instanța de judecată s-a aflat în eroare cauzată de expertiza efectuată în dosar, expertiză ce a identificat în mod eronat imobilul, precizând că imobilul identificat de către expert a făcut obiectul unui alt dosar - respectiv dosarul nr. x/2017, soluționat definitiv de Curtea de Apel București. A doua critică formulată, întemeiată de recurentul-reclamant pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează faptul că în mod repetat instanța a făcut trimitere la adresa Aleea x, și nu nr. 3, astfel cum a menționat în precizările scrise. Imobilul revendicat se află între bloc C3 și bloc C4 și nu între bloc C4 și bloc C 5 - cum în mod greșit au reținut expertul și instanța de judecată. Raportat la identificarea clară a imobilului există probatoriul administrat la dosarul cauzei, ce atestă că respectivul imobil aparține reclamantului și că, în mod ilegal, pârâta și-a extins dreptul de proprietate și asupra imobilului aflat în administrarea reclamantului și în proprietatea statului.

Procedura în fața instanței de recurs: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că se pune problema nulității recursului, completul urmând a analiza în ce măsură criticile formulate de recurentul-reclamant sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților la 28 martie 2022. Părțile nu au formulat puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la stabilirea situației de fapt (aspectele legate de faptul că instanța a făcut trimitere la adresa Aleea x, și nu nr. 3, astfel cum a menționat în precizările scrise și faptul că imobilul revendicat se află între bloc C3 și bloc C4 și nu între bloc C4 și bloc C 5) și la probatoriul administrat în cauză nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Înalta Curte constată că susținerile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Nemulțumirile generale ale părții și susținerile legate de aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei civile nr. 721 A din 10 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. PENTRU ACESTE MOTIVE,