ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1196/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 7 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Onești - dosar nr. x, petentul Biroul executorilor judecătorești asociați A. și B. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor C. și D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 22 decembrie 2016 emis de E. S.A., urmare a cererii de executare silită formulate de creditorul F..

Prin încheierea nr. 437 din 15 martie 2022, după ce în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ. a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, instanța a dispus disjungerea cererii de încuviințare a executării silite a debitoarei D. și formarea unui nou dosar cu nr. x/2022 - în care a stabilit termen de judecată la 29 martie 2022.

În cuprinsul aceleiași încheieri, în motivarea măsurii de disjungere, instanța a arătat că nu este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite cu privire la debitoarea D., având în vedere că domiciliul acestei părți nu se află în circumscripția Judecătoriei Onești.

La termenul din 29 martie 2022 stabilit în dosarul disjuns, instanța a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Onești, invocată din oficiu.

II. Hotărârea Judecătoriei Onești:

Prin sentința civilă nr. 136 din 23 martie 2022, Judecătoria Onești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivarea soluției pronunțate, în aplicarea dispozițiilor art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că debitoarea D. are domiciliul în Iași, județul Iași, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Iași - instanță în a cărei circumscripție se află domiciliul debitoarei.

A reținut, de asemenea, că în materie de executare silită normele de competență sunt de ordine publică, chiar și cele referitoare la competența teritorială, nefiind permis părților să deroge de la acestea.

III. Hotărârea Judecătoriei Iași:

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași a pronunțat sentința civilă nr. 3857 din 15 aprilie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerente, instanța a reținut că cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată împotriva a doi debitori, respectiv debitorul C. cu domiciliul în circumscripția teritorială a Judecătoriei Onești și debitoarea D. - cu domiciliul în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași.

În absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 C. proc. civ. și art. 116 C. proc. civ.

În speță, executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente (Judecătoria Onești și Judecătoria Iași), depunând cererea de încuviințare a executării silite la instanța de la domiciliul debitorului C., respectiv la Judecătoria Onești.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competență, îl constituie cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul executorilor judecătorești asociați A. și B., urmare a cererii de executare silită formulată de creditorul F. împotriva debitorilor C. și D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de un contract de credit în care C. are calitatea de împrumutat, iar D. este coplătitor.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în temeiul cărora "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În cauză, din lecturarea cererii ce face obiectul acțiunii introductive, reiese că executarea silită a fost îndreptată împotriva a doi debitori obligați solidar, respectiv împotriva debitorului principal C. (cu domiciliul în comuna Căiuți, județul Bacău) și împotriva debitorului accesoriu (girant) D. (cu domiciliul în Iași, jud. Iași).

În absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali".

În cauză, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a depus cererea de încuviințare a executării silite la Judecătoria Onești, fixând competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul debitorului principal C..

Împrejurarea că prin încheierea nr. 437 din 15 martie 2022 instanța a dispus măsura disjungerii cererii de încuviințare a executării silite cu privire la unul dintre debitori, nu putea să atragă consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, care rămâne competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată disjunsă.

Dispunând disjungerea cererii având ca obiect încuviințarea executării silite cu privire la debitoarea D., în mod eronat Judecătoria Onești a înțeles să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale în dosarul nou-format. Măsura disjungerii, fiind o instituție pusă de legiuitor la dispoziția instanței de judecată atât în scopul unei mai bune administrări a justiției, cât și pentru respectarea dispozițiilor legale ce impun soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, nu putea fi folosită ca argument pentru dezînvestirea instanței prin invocarea necompetenței teritoriale.

În consecință, dat fiind că Judecătoria Onești - instanță de executare competentă în raport de domiciliul debitorului principal - a fost legal învestită în virtutea dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 112 alin. (1) teza finală și art. 116 C. proc. civ., aceasta rămâne competentă să soluționeze cauza în caz de disjungere.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.