ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1123/2022

HOTĂRÂRE

19.05.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1123/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 19 mai 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 10 martie 2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să constate, în principal: caracterul abuziv al contractului de finanțare nr. x/29.09.2009, încheiat între reclamantul A. și soția acestuia C. cu pârâta B. S.A.; nulitatea absolută a contractului de finanțare nr. x/29.09.2009 încheiat între reclamantul A. și soția acestuia C. cu pârâta B. S.A.; caracterul abuziv al dispozițiilor art. 6 privind dobânda și comisioane și cele ale art. 11 privind rambursarea împrumutului și plata dobânzilor din contractul de finanțare nr. x/29.09.2009; nulitatea absolută a dispozițiilor art. 6 privind dobânda și comisioane și cele ale art. 11 privind rambursarea împrumutului și plata dobânzilor din contractul de finanțare nr. x/29.09.2009.

S-a mai solicitat să se constate că sumele achitate cu titlu de dobândă au fost încasate în mod necuvenit și nelegal de pârâtă; să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă încheiat sub nr. x/01.10.2009 de către B.N.P. D. și E.; să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță încheiat între B. și F. S.R.L. la data de 27.09.2012.

În subsidiar, s-a solicitat să se constate că prin contractul de cesiune de creanță încheiat între B. și F. S.R.L. la data 27.09.2012 a fost cesionată doar creanța, iar nu contractul în totalitate și să se constate că titlul executoriu al contractului de finanțare nr. x/29.09.2009 a încetat odată cu încheierea contractului de cesiune de creanță.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1254 C. civ. și Legea nr. 193/2000.

Prin cererea completatoare depusă la 22 septembrie 2021 s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță încheiat între B. și F. S.R.L. la data 27.09.2012 pe motiv că societatea la care s-a cesionat contractul nu este instituție autorizată în acest sens.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1. Prin sentința civilă nr. 7322 din 19 noiembrie 2021, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta B. S.A. prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea hotărârii pronunțate, s-a reținut că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul are calitatea de consumator, fiind incidente dispozițiile art. 113 și art. 107 C. proc. civ., în materie de competență.

Astfel, reclamantul poate opta între instanța domiciliului consumatorului - în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor -, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. civ. și instanța de la domiciliul ori sediul pârâtului, în condițiile art. 107 C. proc. civ.

Instanța a reținut că Judecătoria Cluj Napoca nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, nefiind una dintre instanțele prevăzute de art. art. 113 alin. (1) pct. 8 C. civ. sau art. 107 C. proc. civ. în condițiile în care sediul pârâtei este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, iar domiciliul reclamantului este în Elveția, neputând fi avută în vedere la stabilirea competenței teritoriale locuința indicată de reclamant situată în mun. Cluj Napoca, în sprijinul căreia se invocă încheierea unui contract de comodat.

Reținând că alegerea domiciliului procesual în condițiile art. 158 C. proc. civ. nu poate avea influență în privința stabilirii competenței instanței, acesta producând efecte în materia citării și comunicării actelor de procedură, și că, în cauză, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 1072 C. proc. civ. de vreme ce, față de obiectul învestirii, există elemente suficiente pentru determinarea competenței teritoriale, instanța a reținut că aparține Judecătoriei Sectorului 2 București competența de soluționare a cauzei, ca instanță în circumscripția căreia își are pârâta sediul, în aplicarea art. 107 C. proc. civ.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 1782 din 23 februarie 2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivarea soluției de declinare, instanța a reținut declarația reclamantului, în sprijinul căreia au fost depuse înscrisuri, potrivit căreia acesta are domiciliul în mun. Cluj Napoca, str. x, având în vedere că la data de 01.03.2021 a încheiat un contract de comodat, urmând să se prezinte la organele abilitate în vederea înregistrării la evidența populației a noului domiciliu, demersuri pe care nu le-a putut efectua anterior din cauza pandemiei.

Reținând incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 30 din O.U.G. nr. 97/2005 și ale art. 86 C. civ., calitatea de consumator al reclamantului, faptul că acesta are posibilitatea de a introduce cererea introductivă la domiciliul său, precum și că adresa indicată în mun. Cluj Napoca reprezintă reședința reclamantului, a concluzionat că aparține Judecătoriei Cluj Napoca competența de soluționare a pricinii.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 și art. 107 C. proc. civ., astfel cum în mod corect au reținut cele două instanțe aflate în conflict, existând un caz de competența teritorială alternativă în prezentul litigiu.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie o competență teritorială alternativă, dispunând că în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor."

Chestiunea care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competență a fost determinată de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de domiciliu a reclamantului din cuprinsul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că îți are locuința principală".

Noțiunea de "domiciliu" care interesează regulile procedurii civile în general și, implicit, competența de soluționare a cererii pendinte, în concret, nu corespunde unei interpretări stricto sensu, ci aceasta poate fi asimilată și unei situații de fapt, relevate de înscrisuri apte a proba această împrejurare de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

Or, în speță reclamantul are domiciliul în Elveția, conform susținerilor din cuprinsul cererii introductive și din acele de procedură subsecvente depuse la dosarul cauzei, aspect confirmat și de reprezentantul convențional al reclamantului la termenul din data de 04.11.2021 . De asemenea, faptul că reclamantului nu are domiciliul în România reiese și din evidențele Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date

În egală măsură, locuința ce face obiectul contractului de comodat situată în mun. Cluj Napoca, str. x nu are relevanță în determinarea competenței instanței de vreme ce nu s-a făcut dovada că, ulterior încheierii acestuia, reclamantul a efectuat demersurile necesare pentru stabilirea domiciliului la adresa indicată sau a locuit efectiv și statornic la adresa indicată.

Prin urmare, contractul de comodat de care se prevalează reclamantul nu reprezintă un înscris apt a proba stabilirea domiciliului pe raza mun. Cluj Napoca, de natură a atrage incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cum reclamantul nu a dovedit că are domiciliul în mun. Cluj Napoca rezultă că, în speță, este aplicabilă regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., fiind competentă să judece pricina instanța de la sediul pârâtei, situat în mun. București, str. x, cam. 6, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București.