ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 925/2022

Costuri privind alocarea personalului în perioada suplimentară de execuție;

Costuri de finanțare (cf);

Pierdere de profit (de la data de 16 mai 2016 până la data de 4 august 2017);

Cheltuielile cu chiriile privind depozitarea echipamentelor și a utilajelor destinate contractului;

Costuri rezultate din prelungirea polițelor de asigurare aferente execuției lucrărilor, la returnarea Poliței de Bună Execuție în conformitate cu sub - clauza 16.4 lit. a); returnarea tuturor celorlalte asigurări contractuale furnizate de către Antreprenor: Polița nr. x din 3 iulie 2015 - Asigurarea toate riscurile lucrărilor de construcții montaj; Polița nr. x din 3 iulie 2015 - Asigurarea de răspundere civilă a Angajatorului față de Angajați; Polița nr. x din 8 iulie 2015 - Asigurarea de răspundere civilă - răspunderea profesională decurgând din activitatea de proiectare; Polița nr. x din 30 iulie 2015 - Asigurare costuri operare. Prin memoriul intitulat "Comunicare - Precizare", reclamanta a solicitat: a)a completat cererea de arbitrare cu solicitarea introducerii în cauză, în calitate de pârât și a Județului Maramureș, prin Președintele Consiliului Județean Maramureș; b)a precizat că suma solicitată este de 23.473.617,38 RON; c) a completat probatoriul cu înscrisurile cuprinse în Opisul nr. 2, atașat; d) a depus ca înscrisuri raportul de expertiză întocmit de expert contabil E. și scrisoarea Inginerului F. S.A. nr. 389 din 11 septembrie 2017 de înaintare a raportului intermediar de analiză privind revendicările antreprenorului cu privire la compensații financiare. Județul Maramureș prin Consiliul Județean Maramureș a depus cerere reconvențională, solicitând: 1.obligarea pârâților reclamanți din cererea reconvențională la plata penalităților de întârziere datorate pentru nerespectarea obligațiilor contractuale, estimate provizoriu la suma de 11.237.688,49 RON; 2.constatarea rezilierii contractului ca urmare a notificării nr. x din 27 octombrie 2017, emise de Județul Maramureș și respectiv anularea notificărilor de reziliere nr. 2959 din 5 octombrie 2017 și nr. 3003 din 11 octombrie 2017, emise de Asociere; 3.obligarea pârâților din cererea reconvențională la plata de daune-interese ca urmare a rezilierii culpabile a contractului, estimate provizoriu la suma de 5000 RON; 4.compensarea creanțelor reciproce și obligarea pârâților-reclamanți la plata diferenței datorată în urma acestei compensări; 5.obligarea pârâților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată. B.Sentința instanței arbitrale. Prin sentința arbitrală nr. 49 din 11 iulie 2019 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru nerespectarea procedurii contractuale, invocată de pârât prin întâmpinare ca neîntemeiată; s-a admis în parte capătul 1 din cererea de arbitrare a reclamantului, astfel cum a fost precizat, pârâtul fiind obligat la plata către reclamant a sumei de 1.114.804,89 RON cu titlu de costuri suplimentare contractuale, a respins capătul 2 din cererea de arbitrare privind obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a polițelor de asigurare care au fost emise în executarea contractului și a actelor adiționale aferente acestora, ca neîntemeiate; a respins cererea reclamantului privind constatarea valabilității rezilierii unilaterale a contractului de către reclamant prin înștiințările nr. 2959 din 5 octombrie 2017 și nr. 3003 din 11 octombrie 2017 ca neîntemeiată; a respins excepțiile de nearbitralitate și de inadmisibilitate a cererilor reclamantului privind anularea proceselor-verbale de suspendare a procesului de recepție la terminarea lucrărilor, precum și excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantului de obligare a pârâtului la emiterea certificatului de recepție la terminarea lucrărilor, ca neîntemeiate; a respins excepția de inadmisibilitate a cererii completatoare, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile necesare pentru verificarea validității actelor privitoare la recepție, ca neîntemeiată; a respins excepția nulității cererii completatoare pentru neindicarea motivelor de fapt ale cererii ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cu privire la cererea reclamantului de emitere a certificatului de recepție ca neîntemeiată; a respins cererile reclamantului de anulare a proceselor-verbale de suspendare a procesului de recepție la terminarea lucrărilor nr. x din 12 octombrie 2017, nr. x din 29 septembrie 2017, nr. 3 din 12 octombrie 2017 și nr. 4 din 29 septembrie 2017 și a anexelor la acestea, de anulare a proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor nr. x din 19 ianuarie 2018, nr. x din 17 ianuarie 2018, nr. 3 din 18 ianuarie 2018 și nr. 4 din 19 ianuarie 2018 și de obligare a pârâtului la emiterea unor noi procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor, cereri formulate de reclamant prin cererea completatoare din 26 aprilie 2018, ca neîntemeiate, respectiv ca rămase fără obiect; a respins capătul de cerere din cererea completatoare a reclamantului privind anularea înștiințării de reziliere, emise de pârât cu nr. x/2798/1635 din 27 octombrie 2017, ca rămas fără obiect; a respins cererea reclamantului formulată prin întâmpinare la cererea reconvențională din 17 mai 2018, ulterior precizată, de reducere la 0,1% a procentului aplicabil pentru calculul penalităților de întârziere solicitate de pârât prin cererea reconvențională, ca rămasă fără obiect; a respins capătul 1 din cererea reconvențională privind obligarea reclamantului și pârâților-reconvenționali la plata penalităților de întârziere pentru nerespectarea obligațiilor contractuale ca neîntemeiat; a respins cererea pârâtului de constatare a rezilierii contractului ca urmare a notificării emise de beneficiar la data de 27 decembrie 2017, care face obiectul capătului 2 (1) din cererea reconvențională ca neîntemeiată; a respins cererea pârâtului de anulare a notificărilor de reziliere nr. 2959 din 5 octombrie 2017 și nr. 3003 din 11 octombrie 2017, emise de antreprenor care formează capătul 2 (2) din cererea reconvențională, ca rămasă fără obiect; a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantului și pârâților-reconvenționali la plata de daune-interese, ca urmare a rezilierii culpabile a contractului și dreptul beneficiarului de a reține orice plată până la momentul determinării și recuperării daunelor suportate de beneficiar, care formează capătul 3 din cererea reconvențională ca neîntemeiată și respectiv ca rămasă fără obiect; reclamantul a fost obligat la plata către pârât a sumei de 22.245,91 RON cu titlu de cheltuieli de arbitrare. C.Acțiunea în anulare. Împotriva hotărârii arbitrale au formulat acțiune în anulare atât reclamanta A. S.R.L., cât și reclamanta UAT Județul Maramureș. D.Hotărârea Curții de Apel. Prin sentința civilă nr. 173 din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiate ambele cereri în anulare hotărâre arbitrală. E.Calea de atac împotriva hotărârii Curții de Apel. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs ambele părți. Reclamanta A. S.R.L., societate în insolvență, în calitate de lider al asocierii dintre A. S.R.L. - B. S.A. - C. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. D. critică sentința sub următoarele motive de nelegalitate: Art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Se invocă faptul că în motivarea sentinței Curtea de Apel a reținut că motivele dezvoltate de A. cu privire la existența unor motive contradictorii din cadrul sentinței arbitrale ar fi întemeiate, ulterior au fost respinse aceleași motive cu o argumentație lacunară și abstractă contrazicând în acest mod raționamentul inițial. Argumentele prezentate în sentință sunt contradictorii, ceea ce echivalează cu o insuficientă cercetare a fondului. Curtea de Apel a reținut că motivele invocate de A. nu ar putea servi la desființarea sentinței arbitrale întrucât nu se încadrează în temeiurile de drept stabilite de către legiuitor pentru un astfel de demers juridic. Cu privire la motivul invocat de A. care viza aplicarea regulilor arbitrale, sentința nu este motivată. Prin cele expuse sumar în cadrul sentinței, instanța de fond nu a probat efectuarea unui examen critic real al argumentelor aduse de A.. Art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Curtea de Apel a încălcat normele de drept material întrucât H.G. nr. 925/2006 și Instrucțiunile Agenției Naționale pentru Achiziții Publice are un conținut ce vizează modul de punere în executare a unui contract de achiziție publică. Instanța de fond a considerat că motivele invocate de A. cu privire la interpretarea contractului și a noțiunii de risc contractual de către Tribunalul Arbitral țin de netemeinicia unei sentințe arbitrale și, prin urmare, nu pot face obiectul unei cereri în anulare. De asemenea, instanța nu a exclus posibilitatea aplicării eronate a unor principii de drept de către Tribunalul arbitral ci a acceptat această posibilitate, menționând că, potrivit raționamentului său, interpretarea eronată a unui contract de către o instanță nu atrage după sine și încălcarea unor principii de drept. Raționamentul instanței potrivit căruia interpretarea unui contract se disociază complet de principiile de drept este unul eronat, întrucât interpretarea unui contract se face doar în anumite limite, iar limitele respective îmbracă forma principiilor de drept. În acest context, instanța de fond a încălcat norme de drept material, respectiv art. 1270 alin. (1) C. civ. referitoare la forța obligatorie a contractului și art. 1867 C. civ. referitoare la riscul contractual în contractul de antrepriză. Recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș critica sentința Curții de Apel sub următoarele motive de nelegalitate: Art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.: Instanța nu a analizat motivul de acțiune în anulare constând în nelegalitatea respingerii excepției de nearbitrabilitate a cererilor reclamantei, privind anularea proceselor-verbale de suspendare a procesului de recepție la terminarea lucrărilor și de anulare a proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor și prin raportare la faptul că nu se prevede în convenția arbitrală încheiată de părți nu se prevede competența Tribunalului Arbitral pentru astfel de litigii. Nu a fost analizat motivul de acțiune în anulare constând în nemotivarea și caracterul contradictoriu al hotărârii arbitrale. S-a reținut în mod nelegal că Tribunalul Arbitral avea competența de a soluționa capătul de cerere privind anularea proceselor-verbale de suspendare a procesului de recepție la terminarea lucrărilor și de anulare a proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor, ceea ce atrage incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanța a reținut că hotărârea arbitrală este motivată și nu conține motive contradictorii, dar și că dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. nu se referă și la încălcarea normelor de procedură civilă. În mod nelegal s-a reținut că o parte din motivele de acțiune în anulare invocate de pârâtă se referă la aprecierea probelor și valoarea raționamentului juridic al Tribunalului Arbitral. Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București. F.Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursurile ca fondate și acestea urmează a fi admise pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Acest motiv de casare sancționează neîndeplinirea obligației legale și convenționale de motivare a hotărârii judecătorești, iar controlul exercitat asupra motivării hotărârii examinate constituie premisa indispensabilă pentru exercitarea misiunii fundamentale a instanței de recurs, respectiv examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța de judecată va arăta, în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, iar lipsa sau inconsistența acesteia atrage casarea ei. Motivarea nu poate privi numai împrejurările de fapt sau numai împrejurările de drept, ea trebuie să se refere la toate acestea. Motivarea unei hotărâri trebuie să se înfățișeze într-o asemenea manieră încât să corespundă imperativelor logicii, iar motivele invocate în hotărâre nu trebuie să fie dubitative, ele trebuie să ofere părților și instanței de control judiciar o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv. În speță, hotărârea recurată nu răspunde exigențelor cuprinse în art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanța nu a analizat în concret criticile aduse hotărârii arbitrale prin acțiunile în anulare, ci a prezentat considerații teoretice referitoare la motivele pentru care aceasta poate fi desființată. Ca instanță de prim control judiciar, Curtea de Apel este ținută a verifica potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ., în limitele acțiunii în anulare, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către Tribunalul Arbitral și, în consecință, a realiza un examen propriu al criticilor formulate în cauză și o analiză reală și efectivă a tuturor elementelor esențiale ce i-au fost supuse verificării. În absența unui examen efectiv al apărărilor invocate de reclamantă și pârâtă, Înalta Curte nu poate verifica, în temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, deoarece aspectele criticate prin acțiunile în anulare formulate nu se regăsesc analizate în considerentele deciziei ce constituie obiectul recursului. În consecință, sub aspectul anterior evocat, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu răspunde exigențelor procedurale, motiv pentru care criticile părților referitoare la lipsa motivării și încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, invocate ca motiv de casare a deciziei se vădesc a fi întemeiate. Potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., recursurile urmează a fi admise, cu consecința casării deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel. Raportat la considerentele ce preced, instanța urmează a realiza o nouă judecată a cauzei în limita criticilor formulate prin acțiunile în anulare și a apărărilor invocate prin întâmpinările depuse și neanalizate de instanța de prim control judiciar.