ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 87/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în cadrul recursului formulat împotriva încheierii din data de 17.08.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată, ca fiind vădit neîntemeiată, și a dispus înaintarea dosarului completului 7 Recurs; în baza art. 108

1

alin. (1) punctul 1 lit. b) din C. proc. civ. din 1865, a aplicat petentului A., o amendă judiciară în sumă de 200 RON.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatorul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curții de Apel București.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, precum și pe dispozițiile art. 304

1

din același Cod.

La termenul de judecată de astăzi, 25 ianuarie 2022, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, a invocat excepția inadmisibilității recursului formulat.

Examinând cu prioritate, admisibilitatea căii de atac declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

În speță, recursul a fost exercitat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care s-a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată 7R, compus din președinte B., judecător C. și judecător D., ca neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, "încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul."

Așadar, încheierea de respingere a cererii de recuzare nu are, din punctul de vedere al căilor de atac un regim propriu, ci căile de atac ce pot fi exercitate împotriva acesteia sunt supuse aceluiași același regim juridic care se aplică căilor de atac ce pot fi formulate împotriva hotărârii asupra fondului, astfel că această încheiere poate fi atacată numai odată cu fondul și doar în ipoteza în care fondul cauzei ar fi susceptibil de vreo cale de atac.

Recuzarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecății, astfel că, în lipsa unei norme speciale și derogatorii, nu se poate admite ca, pentru încheierea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului.

Pe de altă parte, potrivit art. 282 alin. (2) coroborat cu art. 316 din C. proc. civ. de la 1865, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecății, iar potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, sunt hotărâri irevocabile.

În speță, prin încheierea recurată, s-a respins o cerere de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect soluționarea recursului împotriva încheierii din data de 17.08.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă.

Prin urmare, coroborând textele legale anterior menționate, întrucât, în speță, hotărârea ce se va pronunța în soluționarea recursului, are caracter irevocabil, reiese că, încheierea prin care s-a soluționat un incident procedural (cum este cazul încheierii atacate cu recurs în cauză, prin care s-a respins o cerere de recuzare formulată de recurent), care nu a avut drept consecință întreruperea sau suspendarea cursului judecății, nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac, prevăzut de dispozițiile art. 129 din Constituție, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din data de 2 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 312 alin. (1), raportat la art. 34 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2022.