Secțiunea a treia Cerere n 21863/04 prezentată de Marta Malvina Livia RUGINĂ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 23 octombrie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič Presidente Biersan mes Fura-Sandström Gyulumyan, domnii Myjer David Thór Björgvinsson Berro-Lefevre Judge și domnul S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 22 aprilie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie în faă reclamantei, Marta Malvina Livia Rugina, este cetățean român, născută în 1932 și rezidentă în Timișoara.
Guvernul român ( 68, rue Eftimie Murgu, Oravița, care le-a aparținut părinților recurentei, au făcut obiectul unei naționalizări. La 5 aprilie 1999, în urma unei acțiuni în revendicare imobiliară, recurenta a obținut o decizie definitivă cu privire la naționalizare și a dispus autorităților să-i redea imobilul la nr. 68, rue Eftimie Murgu, la Oravița, în calitate de moștenitor. În pofida recunoașterii judiciare definitive a dreptului său de proprietate, recurenta a fost în imposibilitatea de a recupera apartamentele nr. 2 ale clădirii … La 11 februarie 2002, reclamanta a solicitat instanțelor să constate nulitatea vânzării de bunuri. Aceasta a susținut că naționalizarea era abuzivă și ilegală, că statul nu putea fi proprietarul legitim al apartamentelelor și, prin urmare, nu putea să le vândă în mod legal.
(a se vedea nota de subsol 1 de mai sus). (b) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c)) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c)) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c)) (c) (c) (c) (c))) (c) (c)) (c) (c) (c) (c)) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c) (c 1 și 2 din clădirea situată la nr. 68, rue Eftimie Murgu, Oravița.
Prin decizia din 15 ianuarie 2002, primarul d avița a respins cererea recurentei pe motiv că apartamentele fuseseră vândute unor terți. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile. Aceasta susține că: în pofida recunoașterii caracterului abuziv al naționalizării, aceasta se află în dreptul de a se bucura de bunurile sale, deoarece statul le-a vândut unor terțe persoane. reclamanta se plânge, de asemenea, că refuzul instanțelor de a anula contractele de vânzare din 29 noiembrie 1975 și 17 martie 1976 reprezintă o încălcare a dreptului său la un proces echitabil garantat prin art. 6 din Convenție. Invocând dispozițiile Protocolului nr. 12, reclamanta denunță persecuția familiei sale în timpul regimului totalitar.
LA 4 septembrie 2006, guvernul și-a exprimat dorința de a ajunge la o soluționare amiabilă în prezenta cauză. La 6 iunie 2007, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări amiabile a cauzei. La 13 septembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, subsemnată Marta Malvina Livia Rugine, remarcă faptul că guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 51 000 de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă.
Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 19 septembrie 2007, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Răzvan Horațiu Radu, agent al guvernului român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declară că guvernul român propune să plătească doamnei Marta Malvina Livia Rugina, titlul grațios, suma de 51 000 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei.
Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bo šjan domnul Zupan ČIČInulier Președinte
DÉCISION Requête n o 21863/04 présentée par Marta Malvina Livia RUGINĂ contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 octobre 2007 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , President , C. Bîrsan , M mes E. Fura-Sandström , A. Gyulumyan, MM. E. Myjer , David Thór Björgvinsson , M me I. Berro-Lefèvre , judges , et de M. S. Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 22 avril 2004, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Marta Malvina Livia Rugină, est une ressortissante roumaine, née en 1932 et résidant à Timișoara.
Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Razvan ‑ Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En 1950, les appartements n os 1 et 2 de l’immeuble situé au n o 68, rue Eftimie Murgu, à Oravița, ayant appartenu aux parents de la requérante, firent l’objet d’une nationalisation. Le 5 avril 1999, suite à une action en revendication immobilière, la requérante obtint une décision définitive constatant l’illégalité de la nationalisation et ordonnant aux autorités de lui restituer l’immeuble sis au n o 68, rue Eftimie Murgu, à Oravița, en qualité d’héritière.
Malgré la reconnaissance judiciaire définitive de son droit de propriété, la requérante se vit dans l’impossibilité de récupérer les appartements n os 1 et 2 de l’immeuble susmentionné car l’État avait vendu les 29 novembre 1975 et 17 mars 1976 ces biens aux locataires qui les occupaient. Le 11 février 2002, la requérante demanda aux tribunaux de constater la nullité de la vente des biens. Elle faisait valoir que la nationalisation était abusive et illégale, que l’État ne pouvait pas être le propriétaire légitime des appartements et, par conséquent, ne pouvait légalement vendre ceux-ci. A l’issue de la procédure, par un arrêt du 28 octobre 2003, la cour d’appel de Timișoara, tout en reconnaissant le droit de propriété de la requérante, rejeta son action au motif qu’aucun motif de nullité ne pouvait être décelé en l’espèce.
La cour d’appel n’octroya aucune indemnisation à la requérante. En 2001, sur le fondement de la loi n o 10/2001, la requérante déposa auprès de la mairie d’Oravița une demande de restitution des appartements n os 1 et 2 de l’immeuble situé au n o 68, rue Eftimie Murgu, à Oravița. Par une décision du 15 janvier 2002, le maire d’Oravița rejeta la demande de la requérante au motif que les appartements avaient été vendus à des tierces personnes. GRIEFS 1. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens. Elle fait valoir qu’en dépit de la reconnaissance du caractère abusif de la nationalisation, elle se trouve dans l’impossibilité de jouir de ses biens, puisque l’État les a vendus à des tierces personnes.
2. La requérante se plaint également de ce que le refus des tribunaux d’annuler les contrats de vente des 29 novembre 1975 et 17 mars 1976 représente une atteinte à son droit à un procès équitable garanti par l’article 6 de la Convention. 3. Invoquant les dispositions du Protocole n o 12, la requérante dénonce la persécution de sa famille pendant le régime totalitaire. EN DROIT Le 4 septembre 2006, le Gouvernement a exprimé son souhait de parvenir à un règlement amiable dans la présente affaire. Le 6 juin 2007, le greffe a envoyé aux parties des déclarations en vue d’un règlement amiable de l’affaire.
Le 13 septembre 2007, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante : « Je soussignée, Marta Malvina Livia Rugină, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 51 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. » Le 19 septembre 2007, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, Răzvan Horațiu Radu, agent du gouvernement roumain auprès de la Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M me Marta Malvina Livia Rugină, à titre gracieux, la somme de 51 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Boštjan M. Zupan ČIČ Greffier Président